Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Dorinte > Mobil |   


Autor: Lilia Manole         Publicat în: Ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

POEME

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VISELE LA ȚARĂ  
La țară   
visele sunt univoce,  
așa cum le-ai visat,  
ad-hoc s-au împlinit-  
par zorii să dezlege faptul nopții  
la orizont, e-un vis portocaliu,  
plutind...  
Și oare visul nopții pline  
nu s-a încheiat  
și se reflectă  
pe verdele dintre coline?..  
și visul își preia  
geana perfectă?  
Mă voi visa la țară...  
Orizontul viu  
m-așteaptă,  
de picior să se agațe,  
voi pune-n vis plăcerea bolții,  
să se coboare într-o noapte,  
și gândurile să-mi înhațe...  
La țară visele îmi sunt  
aromă de mentă  
paradisiacă-  
Orice cuvânt,   
din el, e noimă  
și orice floare  
mă încearcă...  
TE-AM AȘTEPTAT  
Te-am așteptat, dar n-ai să știi,  
Că florile se ofilesc, reci și pustii,  
Te-am așteptat, în iarnă, înflorind,  
Tu nu-ai venit, trimis-ai gerul șuierând.  
Te-am așteptat, înflămânzind cuvinte,  
Tu-mi dezghiocai versuri, cuminte,  
Doreai să îmi atingi covorul bolții,  
Și ne-am pierdut, mânați ca hoții...  
Te-am așteptat, rugându-mi firea,  
Să te aștearnă blând pe o icoană,  
Și primprejur, să-ți simt vestirea,  
Că în sfârșit e și în suflet toamnă...  
PRIMA ROMANȚĂ  
În calea mea mi-ai răsărit,  
Cu flori de nuc înmugurite,  
În viața mea mi-ai revenit,  
Ca o lucoare mult fierbinte.  
Și te iubeam, și ne iubeam,  
Cum nu s-au mai iubit pe lume,  
Și te doream, și ne doream  
Noi, suflete nebune.  
Azi plâng de dor  
Și de pustiu, mi-e sufletul-pereche,  
Azi singură-s și lăcrimez  
Într-o iubire veche.  
În calea mea cad flori de nuc,  
Viața curge înainte.  
Iubirea arde ca pe rug,  
Nu mai e loc de jurăminte...  
COLIND DE VARĂ  
M-am rătăcit într-un Colind  
Îmbălsămat, cu flori de tei,  
Copaci ascult din frunze fredonând,  
Iar vântul se mai pierde pe alei;  
Steluțe albe,-ngălbenind colindul,  
Din teiul verde îmi aduc sclipire,  
Ascult, cum iară se întoarce gândul,  
Ce-a rătăcit, și el pierdut, prin nălucire.  
Și din colind teios al verii mele  
Un fir de iarbă verde a -nflorit-  
Ciudată înverzire, ca de miere!..  
Căzând cu flori de tei, am revenit.  
Asemeni unui zbor de fulgi geroși,  
Sunt florile de tei, ce-au colindat dintâi,  
Copacii și-au deshis un evantai frumos-  
E un colind al Teiului, din sfintele-i făclii...  
RUGĂ  
Fă, o, Domnul meu Iisuse, o minune  
Și leagă Cerul de Pământ,  
Și crede-ne, că ne rugăm la Tine,  
Și vezi-ne, ce mult am contenit...  
Și ce puțin rămânem ici, în gânduri,  
Și cât de mult ne este dor de Tine,  
Și slava Ta ne este jurământul,  
Și-a Ta iubire o stropim cu lacrimă divină.  
FIINȚA DIN BETHLEEM  
La ceas al soaptelor trecute,  
Cu stropi sedusi de apå vie,  
Imi reapari sa ma asculti,  
Fiinta mea, demult tirzie.  
Cu lauri, proaspeti intr-ales,  
Si crez, in piept imbalsamat,  
Imi esti un cer in Univers  
Si tot pamantul neumblat.  
Sarutul, prins in suflet fin,  
Si-n Imanenta infinita  
Trecu -n vapai de foc divin,  
In dulci ecouri absorbite.   
Am stins si oarba asteptare  
Si-am revenit, ca-ntr-un poem,  
Pe umbra dorurilor tale  
Mai curg mistere-n Bethleem.  
Si imblanziti de vechii codri,  
Cand cerul cade la pamant,  
Ma tot descoperi si m-apropii  
Cu-al tau nume-n tot si-n gand.  
FIRMAMENT  
Firmamentul meu ești tu, chiar dacă pământul te ține ades  
Într-un colos al Celui, ce ne făcu, să ne iubim-  
Luceafăr pe Cer tu ești, și nu vei cădea, din el va crește un sens-  
Un alt început, un conținut- și vei venera, pe pământ zămislind-  
O altă poveste, de nu mă-uita...O floare cu ghețuri de dor la ferestre;  
O altă iarnă vei auzi la creștet, cum te ascultă, când plângi, în Cer!  
Și lacrima te va chema, fără să o parcurgi, vei scrie, cu ea, un gând efemer...  
Firmamentul ești tu; vezi, cum largul te vrea, cu tot cu pământ,  
Să te ridici la fulgerul, care, brăzdând pe cer, să te-nțeleagă, c-ai pătimit...  
Și Ploaia de Iarnă să o pornești, cu o simplă baghetă din inima ta,  
Atunce voi ști... Tot ce e în sufletul tău, se naște, doar pentru că ești Cineva!...  
MI-AI SPUS...  
Mi-ai spus, că brațele tale  
Femeii au fost lăsate,  
Să acceadă cu ele, la stele,  
Cu trupu-i de liră-nchegată...  
Mi-ai spus că buzele tale  
Femeii au fost dăruite-  
Petalele s-au contopit  
În floare, sărut să-mpământe...  
Mi-ai spus că ochii tăi, încă,  
Visează amurguri domnești  
Și-a lor privire adâncă,  
Se pierde...Să-i încălzești...  
Iar eu, ca un frig, pipăi pleoapa,  
Ce între noi s-a închis,  
Spun iernii, să-mi scuture urma,  
Cu dorul ei, ne-prescris.  
Și făr-ale tale brațe,  
Femeie aș fi, doar în gând,  
Iubindu-ți amorul, în cale,  
Când visul mă ceartă, roșind.  
Când felul aromei mă-ncearcă  
Un vis ne-mplinit să detest,  
În brațele tale, iubite, de parcă,  
Un măr sunt, fără ispită, firesc...  
FEMEIE  
Femeie, blajină ți-e suflarea,  
Când ochii, cu izvoare, stau la sfat,  
Și trupul îți e drept, și-a ta cărare,  
Spre care mergi, cu gândul apăsat.  
Femeie, revin prin oase râuri,  
Ce-ți scaldă bunătatea, zbătându-se de mal,  
Și de-ai purta o mie și-una brîie,   
O ie te-ar preface, în inger ideal.  
Femeie, cununi de flăcări ții pe creștet,  
Din ele statuezi purpure flori-  
Pe chipul tău să-și lase nemurirea  
Albirea zorilor, din care te-mpresori...  
Ai Universul absorbit de-o mare,  
Curată, precum lacrima-i de neînvins bărbat,  
Femeie, blajină ți-e suflarea,  
Când ochii, cu izvoare, stau la sfat...  
A SCRIE  
A scrie poţi orice, dar cum  
Să te opreşti acolo, unde doare,  
Şi să pătrunzi misterul din surghiun,  
Să-i dai aripi, sus, să zboare.  
A scrie poţi orice, dar cum  
În suflet să-ţi sădeşti lumina,  
Din alte mult dorite suflete,  
S-alungi tristeţea, cu un vers ce-alină?  
A scrie poţi orice, dar cât  
Putea-vei răsfoi destine?  
Când doare-al tău, c-un nod în gât,  
Te copleşesc durerile străine.  
A scrie poţi orice, dar care  
Inimă-nţelege, tot ce spui...  
Şi nu contează, căci cu al tău soare  
Umbreşti păcatulstând în urma lui.  
A scrie poţi orice, şi câte cuvinte  
Se ascund să le găseşti?  
Cu-adânci simţiri, devii sorginte,  
Din patimi de-a iubi, nepământeşti...  
LILIA MANOLE 
Referinţă Bibliografică:
POEME / Lilia Manole : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1647, Anul V, 05 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilia Manole
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!