Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Lia Bejan         Publicat în: Ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Polul vrăjitoarelor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La salon, Lucian este stupefiat. Fără explicaţie, în zece zile, o singură clientă rătăcită. Și nu numai aici – în tot lanțul de saloane pe care le deține e la fel. Aşa ceva… Nu dă vina pe criză, pentru că el Ştie. Dincolo de evidența lumii materiale, are știința procedurilor pe care să le aplice, astfel încât să ocolească neplăcerile obișnuite din viața fiecărui om. Cea mai bună dovadă a faptului că Ştie este abundenţa pe care a avut-o în timp ce multe alte centre au dat faliment, unele după altele.  
 
… Femeia lui, Ana, a mai fost şi altă dată la spital. N-a lipsit nici acum atât de mult de-acasă, încât să se vadă diferenţa, în încasări. Ar trebui să verifice ce se întâmplă aici, așa c-o strigă pe directoare:  
 
- Florino, vino în birou, că am o treabă cu tine.  
 
- Imediat, şefu’!  
 
- Ce se întâmplă aici, fato?! Lipsesc câteva zile şi, în urma mea, totul se duce de râpă! O să vă dau pe toţi afară!  
 
- Şefu’, nu de la noi este! Aici nu s-a schimbat nimic faţă de ce ştiţi. Din altă parte, trebuie că vine!  
 
Lucian cade pe gânduri. O crede pe Florina, pentru că şi ea Ştie despre ce vorbeşte. Dar el pare că nu mai ştie nimic. Îi face Florinei semn să iasă.  
 
În urma ei, încuie uşa biroului, pe dinăuntru. Îşi toarnă un pahar de whisky şi dă să taie un trabuc. Îşi ia seama la timp: simte, brusc, cum că lucrurile sunt prea serioase, ca să se rezolve doar cu whisky. Se ridică, închide biroul în urma lui și pleacă, în grabă, spre casă.  
 
Încăpere tapetată cu rafturi cu cărți, biblioteca locuinței lui Lucian. Ambient clarobscur, birou din lemn masiv, probabil mahon; fotolii și canapea din piele verde închis. Barul este mascat într-un glob pământesc gigant: n-ai zice că te afli în habitatul unui frizer - și, de fapt, nici nu te afli. Salonul de coafură și de cosmetică este doar ceea ce îi aduce bani lui Lucian; ar fi putut fi orice altceva, pentru că, dacă Știi, scoți bani și din piatră seacă, cum se spune în popor.  
 
Bruma de atenţie pe care a acordat-o circulaţiei, la volan, o redirecţionează, imediat ce maşina a ajuns în garaj, uşa este încuiată în urmă iar obloanele trase. În liniştea creată, Lucian aprinde candelele. Se înfundă în fotoliu şi începe să bolborosească, cu voce gravă, cuvinte de neînţeles. De la un timp, flacăra începe să scapere. Pare că ceva pică pe ea, chiar şi culoarea variază, de parcă ai fi aruncat ceva în foc. Mirosul, în cameră, se schimbă. Lucian nu vede şi nu simte nimic. De altfel, nimic nu arată, în afara masei de carne îmbrăcate cu hainele lui, cum că s-ar afla în încăpere. Caută cu mintea informațiile din mintea Anei.  
 
… Ana nu doarme. Savurează, iar şi iar, cu ochii închişi, sentimentul de beatitudine care a atins-o când l-a văzut pe Rafael pentru prima oară. Nu-l cunoaşte pe Rafael, nu l-a mai întâlnit niciodată până acum, numele i l-a aflat când l-a strigat nevastă-sa. Nici n-ar putea spune că s-ar fi îndrăgostit de el. Pentru că nu despre asta este vorba. Ana doar s-a simţit inundată de iubire, altfel decât o ştie ea – pasiune vijelioasă care te cuprinde şi care stoarce totul din tine. Ceea ce a simțit, plutind în salon, a fost un soi aparte, pe care Rafael l-a revărsat, de cum a intrat pe uşă. Tot zbuciumul interior al Anei s-a îndepărtat brusc, de nici nu părea să fi fost acolo vreodată. Pic de nelinişte, de îndoială or de nefericire nu mai găsea în sufletul ei, femeia… Asta, deşi Rafael nu pe ea o privea, nu către ea tindea, valurile lui de tandreţe nu ei îi erau adresate.  
 
Alte amintiri are, însă, din viața cu Lucian:  
 
- F…-n gură, zdreanţă ordinară! Unde fuseşi, la frecat trotuarul?! Măcar să fi făcut bani, să nu-i mai ceri pe-ai mei, tâmpito!  
 
La început, Ana fusese stupefiată. Parcă nici nu plecase, vreodată, din casa părintească și retrăia ceea ce-și promisese solemn să nu accepte vreodată. Şi tăcuse, spre nemulţumirea din ce în ce mai de nestăvilit a lui Lucian. Abia mai încolo s-a prins că ăsta se excită cu atât mai tare cu cât îl provoacă ea mai mult.  
 
- Du-te-n paștele mă-tii! Cretin ordinar. Să te întreţină mă-ta, du-te la curvele tale! Cu mâna mea te omor, să te văd că nu aduci bani în casă, impotentule!  
 
Era momentul când Lucian se repezea cu mâna în părul ei. Îi căra pumni în timp ce ea îşi înfigea, cu furie dezlănţuită, unghiile şi dinţii în pielea lui. Doar că nu făceau spume la gură în timp ce se rostogoleau pe jos, încleştaţi într-o luptă ce părea pe viaţă şi pe moarte. Exact în momentul în care Ana nu mai vedea nimic în faţa ochilor, când îi găsea jugulara lui Lucian şi se pregătea să-i sugă tot sângele ce-i venea ăstuia de la inimă, exact atunci Lucian îi rupea hainele, îi deschidea picioarele cu forţa şi intra în ea cu o poftă de zeu atotstăpânitor, beat de plăcerea de a poseda şi de a-şi satisface poftele până la supremul orgasm.  
 
În timp, partidele de luptă, înaintea împreunării, deveniseră din ce în ce mai sălbatece. Lucian se alesese şi el, o dată, cu mâna ruptă. Ana ajunsese, la un moment dat, la spital, cu capul spart, altădată cu o coastă ruptă. Reacţia lui Lucian fusese aceeaşi, de fiecare dată:  
 
- Dar îţi place, nu-i aşa?! Îi luceau ochii, într-o efervescenţă de bucurie aproape drăcească: Nu-i aşa că ai orgasm?! De câte ori ţi-ai dat drumul? De trei, de patru…  
 
Şi încheia, triumfător:  
 
- Cu nimeni n-o să mai simţi, vreodată, ce simţi cu mine! Eşti dependentă de mine, pentru totdeauna!  
 
Acum, Lucian, şocat, percepe faptul că femeia se află în cu totul alte reverii decât în valul de pasiune cu care o internase. Emană chiar un soi de lumină bleu străveziu când, pentru afacerea lor, ar fi fost nevoie de roşu-vineţiu.  
 
Ce-nseamnă asta?! Şi cum s-a ajuns până aici?! Gândurile lui Lucian aleargă de colo colo… Identifică, de altfel, destul de repede, faptul că Ana se tot străduiește să păstreze cât mai mult senzațiile din momentele prezenței lui Rafael în salon … identifică momentul în care vibraţiile Anei încep să-şi schimbe culoarea. Mai întâi, Lucian se-nvineţeşte de ciudă, apoi dă să se îngrijoreze de consecinţe. Aşa că-şi ia avânt să identifice exact consecințele. Realizează, însă, că nu este niciun pericol ca Ana şi Rafael să înceapă o idilă, ca urmare se mai relaxează.  
 
Referinţă Bibliografică:
Polul vrăjitoarelor / Lia Bejan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2113, Anul VI, 13 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Bejan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lia Bejan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!