Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Atasament > Mobil |   


Autor: Leonte Petre         Publicat în: Ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

IARNA ( sonete )

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LA GEAM  
,,La geamul tău, ce strălucea’’  
( Mihai Eminescu )  
 
Mi se făcuse iarăşi rău  
Când am zărit, printre perdele,  
În ochi, luminile acele  
Ce străluceau la geamul tău.  
 
Iar când prin pletele-ţi rebele  
Adie vânt nebun din nou,  
Îmi vine să m-arunc în hău  
Şi să te regăsesc în stele.  
 
Am auzit apoi ş-un glas,  
Voiam la mine să ajungă,  
Aş fi făcut un mic popas,  
O clipă infinit de lungă.  
 
Eu am plecat, tu n-ai rămas  
Şi clopotul bătea-ntr-o dungă.  
 
PÂRTII ALBE  
 
"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"  
( Mihai Eminescu )  
 
Ne-am săturat de aprigele griuri,  
Ajunge cât ne-am înecat în ploaie.  
Decât împotmolirea în noroaie,  
Mai bine-ar fi pe sănii sau pe schiuri.  
 
Furtunile prea mult ne încovoaie  
Şi ne alungă-n tristele pustiuri,  
Fără culori, desene sau crochiuri,  
Prea neagră e atunci a vieţii foaie.  
 
Doar iarna ne mai luminează nopţi şi zile,  
Cu pârtii albe ce ne duc departe,  
Ne pune să-i citim atâtea file,  
Cu care ne ferim de vid şi moarte.  
 
Iar dragostea nu e-n zadar, copile !  
Zăpada e aici, nu ne desparte.  
 
NĂMEŢI  
 
Ne-ai îngropat în viscol şi nămeţi,  
Cum urşii albi în nopţile polare;  
Cu gerul tău, oricât ar fi de mare,  
Mai mult ne arzi, decât să ne îngheţi.  
 
Chiar dac-ai tras perdele de ninsoare  
Pe orice nopţi, pe orice dimineţi,  
Cu focul tău ne-alinţi şi ne dezgheţi,  
Că-n fulgii tăi de nea sclipeşte soare.  
 
Şi-n zborul graţios coboar-alene,  
Pe sufletele noastre răvăşite,  
Un strop din liniştea banchizelor perene  
Şi-o rază din lumina stelelor vrăjite.  
 
Iar dacă vii cu vietăţi viclene,  
Eşti, iarnă, rea, cu zări încremenite.  
 
STALACTITE  
 
În peştera unde trăim o viaţă  
Stau toate gândurile nerostite,  
Atârnă de tavan ca stalactite  
Şi sunt mai reci ca ţurţurii de gheaţă.  
 
În lumi reale sau închipuite,  
Speranţele se pierd încet în ceaţă,  
Chiar soarele se-ascunde-n dimineaţă  
Şi clipe cad ca picături cernite.  
 
Iar umbrele ne cheamă-n lumea tristă  
Şi ne propun iluzia trăirii,  
Când nu mai ştim nici cine mai există,  
Nici care-i rostul lumii-ntregi şi-al firii.  
 
Dar farmec şi miresme tot persistă,  
Când se deschid, în suflet, trandafirii.  
 
STALAGMITE  
 
Cum se înalţă-n peşteri stalagmite,  
Să ridicăm privirile spre bolte  
Şi să plutim în zboruri şi în volte  
Spre stelele care sclipesc vrăjite.  
 
Şi să culegem rodul din recolte,  
Al clipelor şi-al zilelor trăite  
Din viaţa cu mistere negrăite,  
Monotoniei să-i pornim revolte.  
 
Să rupem iarăşi lacăte şi lanţuri  
Şi ochii plânşi să-i îndreptăm spre lume,  
Să trecem peste gropi şi peste şanţuri  
 
Şi să găsim acel ceva anume,  
Ce vine din vechime de bizanţuri:  
Frumos şi adevăr – un singur nume.  
 
PEŞTERĂ  
 
A fost prea greu urcuşul spre lumină,  
Din hrube am ieşit târâş, pe brânci,  
Ne-am tot rănit prin steiuri şi prin stânci,  
S-ajungem la cunoaşterea senină.  
 
Ai fi putut acolo să te frângi,  
Dar inima, cu forţa ei deplină,  
Fiinţa a putut să ne-o susţină,  
Să trecem văi, cu umbrele adânci.  
 
Am învăţat, cu soarele şi luna,  
Să înţelegem ale lumii creşteri,  
Să fim, aici, acum şi-ntotdeauna,  
Pe viaţa noastră, noi, stăpâni şi meşteri.  
 
Iubirii dacă îi purtăm cununa,  
Atunci vom mai putea ieşi din peşteri.  
 
ARMONIE  
 
Să nu întindem coarda foarte mult,  
Că s-ar putea degrabă să se rupă,  
Nici înainte n-o să ştim, nici după,  
Tu, ce-ai cântat şi eu, ce-o să ascult.  
 
O să dispară armonia-n trupă  
Şi sunetul va fi pierit demult,  
Iar cântecul s-o pierde în tumult,  
Când zgomotul urechea o astupă.  
 
De va plesni şi firul din arcuş,  
Vor răguşi toţi îngerii şi sfinţii,  
Cum balamaua scârţie în uşi  
Şi în sertare se coclesc arginţii,  
 
Iar fructele prea verzi de corcoduş  
Ne strepezesc şi sufletul şi dinţii.  
 
MONOPOL  
 
Această iarnă are-aceeaşi formă  
Ca orişicare glaciară eră,  
Iar soarele de foc, în cer, preferă  
Bulgăre de zăpadă să ia formă.  
 
Gheţarii arctici, albi, se tot transferă  
În lumea noastră, tristă şi diformă,  
Chiar oamenii în sloiuri se transformă,  
La liga gerului, pierduţi, aderă.  
 
Instituie ninsoarea monopol,  
Îşi leagă poduri şi ridică dig,  
De la ecuator până la pol,  
Îşi construieşte un regat de frig.  
 
Doar sufletul rămâne cald, nu gol  
Şi încă pot să-l chem şi pot să-l strig.  
 
FIORDURI  
 
Ȋn suflete ne construim o hartă  
Din multele trăiri şi sentimente,  
Un munte de dezamăgiri recente,  
Când navigăm prin lacrima cea moartă.  
 
Tristeţea se depune-n sedimente  
Prin estuarul unde clipa-i spartă,  
Din timpul cel tiranic, ce ne poartă  
Spre cerul cu luciri fosforescente.  
 
Când rătăcim busola către norduri,  
Se-aşează întunericul pe frunte,  
Iar noi, pierduţi prin văi şi prin fiorduri,  
Abia zărim cărarea către munte.  
 
Dar dragostea ne leagă, în acorduri,  
Cu muzică, e-acolo, nu se-ascunde.  
 
(Leonte Petre)  
Referinţă Bibliografică:
IARNA ( sonete ) / Leonte Petre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1866, Anul VI, 09 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Leonte Petre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!