Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Atasament > Mobil |   


Autor: Leonte Petre         Publicat în: Ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

12 SONETE DE IARNA

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SPRÂNCENE  
  
Din vară am păstrat un bob de rouă,  
Care va încolţi-n curând în geană,  
Mirarea se ridică sub sprânceană,  
Iar luna-n cer e veche, chiar de-i nouă.  
  
Sosesc din zarea lor răsăriteană  
Şi iarna rece, toamna care plouă,  
Iar primăvara vine cu-amândouă  
Şi-aduce dragostea nepământeană.  
  
Cu evantai de raze în petale  
Şi cu lumini din patru anotimpuri,  
Cu stelele ce ne-nsoţesc pe cale,  
Pe-un drum ce-ajunge dincolo de timpuri,  
  
Dar când atingem clipele finale,  
Suntem ca la-nceput, la fel de singuri.  
  
HLAMIDĂ  
  
Coboară iarăşi ceţurile dese,  
Prin iarba arsă rouă nu se-ncurcă  
Şi ziua e plouată ca o curcă,  
În noapte, luna stă şi nu mai iese,  
  
Iar bruma-i tot mai multă şi se-aburcă  
În crengile golaşe, unde ţese  
Perdele groase, reci şi ne-nţelese,  
Prin care toamna nu se mai descurcă,  
  
Chiar frunzele pe toate şi le pierde;  
Se-mbrac-atunci în haina ei de iarnă,  
Se face gri pădurea ce-a fost verde.  
  
Un cerb, un cer şi-ncepe-ncet să cearnă  
Hlamidă fină, ca să ne desmierde,  
Când norii albi pe dealuri se răstoarnă.  
  
IARNĂ FĂRĂ CERB  
lui Nichita  
  
Desface luna norii albi din caier  
Şi-i risipeşte-n seri şi în amiezi,  
Tu, aripa-n lumină ţi-o aşezi,  
Eu, înc-o dat’ cu gerul mă încaier.  
  
Dar cade toamna iar între zăpezi  
Şi păsările împietresc în aer,  
Aşa se mai aude stinsul vaier  
De ciute, de mioare şi de iezi.  
  
Începe iarna iarăşi fără cerb,  
Cum primăvara fără de magnolii,  
Măreţ nu mai e frigul, doar acerb  
Şi umbre lasă pe nămeţi, de dolii.  
  
Rămâne iar cuvântul fără verb,  
S-a dus să se-odihnească sub linţolii.   
  
SĂNII FĂRĂ CAI  
  
Aleargă săniile noastre fără cai,  
Printre roiri de fluturi şi albine,  
Din zilele de primăveri senine,  
În blânda revărsare-a florilor de mai.  
  
Plutesc apoi pe valurile fine,  
Ce să se joace vin, cu vara în alai  
Şi spuma alb-a mării-ntreagă poţi s-o ai,  
Zăpezi de parc-ar fi, diamantine.  
  
Şi mai alunecăm prin toamna fără ploi,  
Pe pârtii reci, de frunze-ngălbenite,  
Cărările-s la fel de vechi, la fel de noi.  
  
Dar zilele, de iarnă nu-s grăbite  
Acum, să ne mai poarte iar, pe amândoi,  
Spre zările de dragoste-nsorite.  
  
TE UITĂ  
  
Tristeţea nu te uită niciodată,  
Chiar dacă vine-agale sau în pripă,  
Iar îngerii, de alb făcând risipă,  
În jurul tău se strâng şi se arată.  
  
Şi te ating cu pana din aripă,  
Când iarna se apropie curată,  
Să-şi cearnă iar zăpada minunată,  
Dar strălucirea ţine doar o clipă.  
  
Şi uiţi atunci luciri de diamante,  
Culorile le pierzi din curcubeie,  
Baletul cel de nea nu are poante,  
Iar fulgii de omăt nu mai scânteie.  
  
Doar dragostea, ce vine-n pas andante,  
Aminte îţi aduce: eşti femeie.  
  
CUM NINGE  
  
Ne-am rătăcit prin ierni şi prin solstiţii  
Şi noaptea cade-ncet peste meninge,  
În întuneric auzim cum ninge,  
Cum cade iar tristeţea-n interstiţii.  
  
Când gerul crud de suflete se-atinge  
Şi anotimpul pune iar condiţii,  
Ne bântuie amare premoniţii:  
Lumina-n cer şi-n noi încet se stinge.  
  
Dar n-au dreptate mai deloc poeţii,  
Când urlă viscolul cu glas zălud  
Şi-n bezna boreală cresc nămeţii,  
Căci se-ntrevăd luminile din sud.  
  
Şi-n tot acest regat de alb al gheţii,  
Doar glasuri vii şi vesele se-aud.  
  
DECEMBRE  
  
Decembrie, mi-e dor de tine iară !  
Să mă-nveleşti în alba ta broboadă,  
Să-mi pui în plete fulgii de zăpadă,  
Cum stele-n cer, când noaptea-ncet coboară.  
  
Ninsorile bogate să tot cadă,  
Prin viscolul ce sufletu-nfioară,  
Nămeţii să tot crească până-n seară  
Şi numai fumu-n hornuri să se vadă.  
  
Şi să ne duci în zarea boreală,  
În ceruri ce vibrează cu-aurora  
Şi-n liniştea aceasta, ireală,  
  
Să regăsim secunda sau chiar ora  
Când vom afla că viaţa-i ideală  
Şi fericire-a noastr-a tuturora.  
  
DECEMBRIE  
  
Decembrie, sfârşit de calendare,  
Nici început de iarnă nu mai este,  
E doar o filă veche de poveste,  
Când dragostea se naşte sau când moare.  
  
De ce ne amintim de toate-aceste,  
Când în eternitate iar dispare  
Clipa, ce o trăim sau ni se pare,  
Iar fericirea, cine s-o conteste ?  
  
De ce să aşteptăm zăpezi promise,  
Fiorul cel pierdut, ce nu mai e  
Şi să-ngheţăm în tot aceleaşi vise,  
Când am putea ajunge la orice ?  
  
Speranţele sunt vii, nu sunt ucise,  
Dar iarna nu mai vine. Ştii de ce ?   
  
FULG DE NEA  
  
Să-ţi simt suflarea blândă peste păr  
Şi mângâierea pe obrazul ud,  
Căderea lin-a zborului s-aud,  
Să ştiu că te-ai întors, într-adevăr.  
  
Când prind în palme florile de măr  
Şi simt mătasea frunzelor de dud,  
Să alungăm gerul meschin şi crud,  
Să nu mai luăm iubirile-n răspăr.  
  
La marginile iernii să mă duci  
Şi nopţile să le faci toate albe,  
Să-mpodobim şi crengile de nuci  
Cu flori de gheaţă luminoase, dalbe.  
  
Dar nu mai ştiu ce drumuri o s-apuci  
Şi zilele cum ţi le-aşezi în salbe.  
  
ZĂPEZILE  
  
M-am tot certat cu toamna-n acest an,  
Că stă şi-acum ascunsă prin păduri,  
Cu frunzele topite de arsuri  
Şi iarba neagră toată pe tăpşan.  
  
,,Omătul, noi am vrea să nu ni-l furi,  
Ce mai e iarna fără de troian ?  
Şi fără nea, ce cade în noian,  
Cât oare ai putea să mai înduri ?’’  
  
Doar tu mai eşti în stare să m-ajuţi,  
Dar vino fără vânturi, fără ploi,  
Cu strălucirea ochilor tăcuţi  
  
Şi când vom fi alături, amândoi,  
În braţe să mă iei, să mă săruţi  
Şi să ne luăm zăpezile-napoi.  
  
GERUL  
  
Am regăsit zăpezile pierdute  
Şi viscolul ce urlă şi ce geme  
De-acum nu mai avem de ce ne teme,  
Că vor veni şi clipele ştiute,  
  
Pe care le-ascunsesem în poeme,  
Dar le citeai pe buzele tăcute,  
Care-ar fi vrut şi gura să-ţi sărute  
Şi ochii mari, o vreme şi-nc-o vreme.  
  
Deşi capitulăm, învinşi de iarnă,  
De oastea ei, condusă tot de gerul  
Ce va-ngheţa şi aeru-n povarnă,  
Numai pe noi nu poate, efemerul,  
  
Căci noi avem ceva ce îl întoarnă:  
Iubirea caldă, luminând tot cerul.  
  
EXOD  
  
Se face iarna demiurg şi pune  
Aripi de ger pe umerii de îngeri,  
În gene un ocean întreg de plângeri  
Şi-n ochi priviri de ceaţă şi genune.  
  
Oprit e zborul în tăceri şi frângeri,  
Se-ascunde luna, soarele apune,  
Iar clipele sunt negre şi nebune  
Şi sufletul se rupe sub înfrângeri.  
  
Când nu se mai aprinde-n inimi focul  
Şi pleacă heruvimii în exoduri,  
Ne pierdem şi speranţa şi norocul,  
Dar ne grăbim să trecem peste poduri.  
  
Şi-aflăm neant şi haos în tot locul,  
Iar cântecele sunt deja prohoduri.  
(Leonte Petre)  
Sursa foto: Internet 
Referinţă Bibliografică:
12 SONETE DE IARNA / Leonte Petre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1837, Anul VI, 11 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Leonte Petre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!