Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Atasament > Mobil |   


Autor: Leonte Petre         Publicat în: Ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

ZECE SONETE DE TOAMNĂ

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
LUNĂ DE TOAMNĂ  
  
Ne întrebăm a cui e-această lună,  
Când o vedem pe cer aşa rotundă,  
Cum fuge-n valul mării să se-ascundă.  
Cât e de zvăpăiată şi nebună !  
  
Şi totuşi în tristeţe se scufundă,  
Tăcerea ei poate c-ar vrea să spună  
Că viaţa nu mai e aşa de bună,  
Singurătatea-i prea de tot profundă.  
  
Când se retrage-n colţul său de cer,  
Un înger, undeva, îi stă de veghe,  
Cuminte-n liniştitul său ungher,  
E, pentru astru, sufletul pereche.  
  
Şi amândoi, de mână, în mister,  
Străbat poveste-aceast-atât de veche.  
  
SEARĂ VIOLETĂ  
  
Am vrut să plec, dar am mai stat puţin,  
Cât să mai văd o seară violetă,  
Cu toamna să mai fac o piruetă  
Şi să mai sorb paharul ei cu vin.  
  
Voiam să dorm la umbră de cometă,  
Când cerul toamnei e de stele plin  
Şi orizontul mării e senin,  
Iar noaptea trece blândă şi discretă.  
  
Visam aripi să mă înalţ, să zbor  
Şi-o pânză pe ocean , să navighez  
Aş fi dorit să nu-mi mai fie dor  
Şi diamante-n păr să îţi aşez.  
  
Dar ai venit, cu pasul tău uşor,  
Şi nu mai ştiu: sunt treaz sau doar visez ?  
  
FRUNZE  
  
Pelerina ta de frunze ruginii  
Te face, toamnă, negrăit frumoasă;  
Cu fir de-argint chiar luna o să-ţi coasă  
O diademă-n nopţile târzii.  
  
Şi soarele te-aduce iar acasă  
Să-ţi pună-n păr şuviţe aurii  
Şi stele-n ochi ţi se aprind, făclii,  
Când seara luminoasă-ncet se lasă.  
  
Pădurea te aşteaptă sub copaci,  
Cu crengile în braţe să te strângă,  
Când ea foşneşte, tu n-ai vrea să taci,  
Când tu suspini, ea sigur o să plângă.  
  
Dar tot nu ştii ce-ai mai putea să faci,  
Cu focul cel nestins, sub geana stângă.  
  
ALFA  
  
E alfa început de-abecedare  
Şi leagănul cunoaşterii depline,  
E temelie pentru tot ce-i bine  
Şi prima zi din timp şi calendare.  
  
Este albastrul zărilor senine  
Şi soarele pe cer, e roata mare,  
E libertate, viaţă şi mişcare  
Este iubirea care ne susţine.  
  
Pe lungul drum al vieţii-i primul pas,  
E strigătul de dragoste dintâi,  
Când fericirea face un popas  
În sufletele noastre-ntâi şi-ntâi.  
  
Şi-atunci de ce ai spune ,,bun rămas’’,  
Când ai putea puţin să mai rămâi ?  
  
OMEGA  
  
Când toamna-şi deapănă încet din zile  
Şi soarele îşi pierde din culoare,  
Albastrul fuge-n cer şi de pe mare,  
Iar frunza-i mai săracă-n clorofile.  
  
Şi roua de pe iarbă-n zori dispare,  
Petalele-n grădini devin fragile,  
Iar nopţile mai reci, mai instabile,  
Când anotimpul plânge şi ne doare.  
  
Intrăm în roluri şi-aşteptăm finalul,  
Chiar dacă timpul e plecat departe,  
Nu se termină cântecul, nici balul,  
Căci visele nu sunt deloc deşarte.  
  
Doar în poveste, depăşind realul,  
Este omega, e sfârşit de carte.  
  
DELTA  
  
Cu vârfu-n cer, de stele sprijinită,  
În umbra ei atâtea taine-nchide,  
Un sfinx, ce stă cuminte-n piramide,  
În aria iubirii, infinită.  
  
Să descifrăm enigme euclide,  
Dintr-un triunghi cu forma răvăşită,  
Dar unde viaţa-i vie şi palpită  
Şi liniile toate ne deschide.  
  
Deşi catetele nu sunt egale,  
În vârful dinspre nord e steaua, celta,  
Care ne luminează paşii-nceţi pe cale,  
Ne ia de mână hotărâtă, zvelta.  
  
Şi ne conduce-n depărtări astrale,  
Treimea-nţelepciunii pure, delta.  
  
UNGHIE  
  
Cu unghia înţeapă cerul luna  
Şi lângă ea clipeşte-aceeaşi stea,  
Că este-a ta sau poate că a mea,  
Şi nouă, ca şi nopţii ni-i tot una.  
  
Lumina toamnei vor din nou s-o bea  
Şi-o strâng pe toată-n noaptea cea nebună,  
În zori, când se mai stinge-n noi furtuna,  
Acestei blânde dimineţi s-o dea.  
  
Şi ziua o primeşte cu căldură,  
Iar soarele cu chipul radios,  
C-un zâmbet ce-floreşte-n colţ de gură,  
În aerul vibrând melodios.  
  
Mergem prin anotimpuri, cu natura,  
S-aducem raiul pe pământ, mai jos.  
  
MIRIŞTE  
  
Noiembrie îşi ţine toamna trează,  
Chiar dacă leneveşte pe mirişti,  
Iar noi nu vrem deloc s-ajungem trişti,  
Nici la apus, în zori sau la amiază.  
  
Pe scena vieţii, roluri şi artişti,  
Un demiurg ce piese regizează  
Şi-n suflet multă dragoste aşează,  
Abia atunci poţi zice că exişti.  
  
Şi clipele în anotimp coboară,  
Mai galbene cad frunzele-n arţari,  
Prin vântul blând al serii norii zboară  
Şi stelele pe cer sunt vii şi mari.  
  
Dar inima nu-i nicidecum uşoară,  
Când tu, în negură, din nou dispari.  
  
FÂŞIE  
  
Aşterne vântu-n toamnă lungi fâşii,  
Peste a serii liniştită clipă,  
Doar îngerul mai bate din aripă,  
Când ştie că e timpul să revii.  
  
Iar bufniţele nici măcar nu ţipă,  
Se pierd şi ele-n triste reverii  
Şi taina nopţii numai tu o ştii,  
Dar n-o dezlegi, atunci când pleci în pripă.  
  
Când ceaţa este-atât de zdrenţuită  
Şi dimineaţa cade-nvinsă-n zori,  
Ne regăsim în zona cea vrăjită,  
Unde se-ntâmplă-aşa de multe ori,  
  
Să spunem că e ziua potrivită,  
Ca să iubeşti sau poate ca să mori.  
  
NIMB  
  
Nu pleacă toamna, chiar dacă-i târziu  
Şi bruma-i tot mai groasă, dimineaţa,  
Iar pe alei mai deasă este ceaţa  
Şi parcul e mai singur, mai pustiu.  
  
Tot mai aproape e de noi şi gheaţa,  
Covorul e, de frunze, ruginiu,  
Dar sufletul pădurii e tot viu  
Şi ne învaţă ce frumoasă-i viaţa.  
  
Când ne arată calea către iarnă,  
Tot ne mai ţine-n braţe ceva timp,  
Până când burniţele-ncep să cearnă  
Iar noi ne regăsim în anotimp.  
  
Şi vine iar iubirea să ne-aştearnă  
Mantaua de lumină, ca un nimb.  
  
(Leonte Petre) 
Referinţă Bibliografică:
ZECE SONETE DE TOAMNĂ / Leonte Petre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1781, Anul V, 16 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Leonte Petre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!