Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Atasament > Mobil |   


Autor: Leonte Petre         Publicat în: Ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

JOCUL DE ŞAH

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
JOCUL DE ŞAH  
( 16 SONETE )  
 
Pe tabla de şah fiecare jucător dispune de 16 piese.  
 
EŞICHIER  
 
Pe scenă, fiecare-şi joacă rolul,  
Mai bine sau mai rău, aşa cum ştie,  
Urmează indicaţii de regie  
Şi creatorului i-aduc obolul.  
 
Decor cu munţi, cu dealuri şi câmpie,  
Ce-n alb şi negru lumii-i dau ocolul,  
Sunt binelui şi răului simbolul,  
Iar pentru joc e câmp de bătălie.  
 
Eroii anonimi sunt tot soldaţii,  
Ei apără castelul vechi, cu turnul  
Unde regina-şi pierde-ncet din graţii,  
Cu regele cel aprig, taciturnul.  
 
Şi-n liniştea căzută-ncet în spaţii,  
Plânge bufonul, râde, el, nebunul.  
 
PIONUL ALB  
 
Să ducă tot o viaţă efemeră,  
Prea monotonă şi însingurată,  
Ca un umil soldat într-o armată,  
Când viaţa lui, cea simplă, o oferă.  
 
E cel dintâi ce-n luptă se arată  
Şi, cu onoare, moartea o preferă,  
Ruşinii laşe-i pune barieră  
Şi se jertfeşte cu curaj, îndată.  
 
Doar înainte, drept şi cu răbdare  
El merge, cu încredere senină  
Spre ţelul său, prezent mereu în zare.  
 
Cu inima de dor şi patimi plină  
Ajunge la sublima transformare,  
Şi capătă putere de regină.  
 
PIONUL NEGRU  
 
Deşi e negru, nu e rău deloc,  
E tot ca noi, pe tablă, un pion,  
Nu e nici asasin şi nici spion,  
Doar un actor, în cel mai aprig joc.  
 
Vegheat de steaua lui, din Orion,  
Îşi caută în lume rost şi loc  
Şi se aprinde-n patimă şi foc,  
Chiar dacă vine din Septentrion.  
 
Curajul sacrificiului curat  
Îl pune pe ştiutul piedestal,  
Pe care toţi eroii s-au urcat.  
 
Când jocul se grăbeşte spre final  
Şi-n raniţă, ca orişice soldat,  
Păstrează un baston de mareşal.  
 
CALUL ALB  
 
Toţi ştim că-i libertatea o ispită,  
E raţiunea lui de-a fi şi scop,  
Când merge-n trap, la pas sau la galop,  
Se joacă vântu-n coama-i răzvrătită.  
 
Chiar de-i udat de ploaie strop cu strop,  
Aleargă pe câmpia nesfârşită,  
Spre dragostea atât de mult dorită,  
Luminile din cer le strânge-n snop.  
 
Şi ca Pegas, plutind pe lângă nor,  
Aduce fii de zei, aduce prinţi,  
Să stingă-n inimi veşnicul fior,  
În tain-ascuns, departe de părinţi.  
 
Iar cavalcada cailor e zbor  
Şi au aripi de îngeri sau de sfinţi.  
 
CALUL NEGRU  
 
El vine dintr-o noapte fără lună,  
Lucind ca de-antracit sau de ţiţei,  
Iar din copite scapără scântei,  
Când se prăvale, fulger în furtună.  
 
Şi-n cavalcada ce doboară zei,  
Pe soarta crudă iarăşi se răzbună.  
Puterea toată-n luptă şi-o adună  
Şi toate cad robite-n faţa ei.  
 
Chiar negru, nu-i cărbune, nici grafit,  
Iar pasul său prin lume-i elegant  
Şi chipul său, de stele-mpodobit,  
E mândru, luminos şi impozant.  
 
Cu focul din priviri, de neoprit,  
Ne-nvăluie-n luciri de diamant.  
 
NEBUNUL ALB  
 
Prin viaţă merge-aşa, cam într-o parte,  
Iar drumul său nicicând nu-l părăseşte,  
Pe regii din castel i-nveseleşte,  
Când este viu, dar chiar şi după moarte.  
 
Orice copil, cu clovnul vesel creşte  
Şi de bufonul bun nu se desparte.  
Elogiem nebunii, scrişi în carte  
Şi lăudăm prostia ce zâmbeşte.  
 
Arena este un teren de luptă,  
Chiar dacă-s dansatoare şi regine,  
Durerile din suflete se-nfruptă.  
 
Iar ofiţeru-nalt, ce-ndată vine,  
Cu inima rănită şi prea ruptă,  
E-acel nebun din zilele senine.  
 
NEBUNUL NEGRU  
 
Cu mersul înţepat, dar într-o dungă,  
Ne poartă gândul la apocalipsă,  
Nu mai găsim vreo cale, nici un chip să  
Aflăm pe unde el ar vrea s-ajungă.  
 
Şi-atunci, de frică am să-ncep să ţip, să  
Urlu, cu vocea aspră şi prelungă,  
Că noaptea fără stele-i foarte lungă,  
Iar soarelui i-am dus prea multă lipsă.  
 
Şi în sutana neagră, din amvon,  
Episcopul vesteşte noi necazuri,  
Chiar dac-a fost şi el cândva bufon,  
Acum se-ntunecă şi face nazuri.  
 
Iar marea vine, neagră, la ponton  
Şi freamătă şi plânge în talazuri.  
 
TURNUL ALB  
 
Cu metereze dure şi înalte  
Şi cu luciri furate de la soare,  
E, pentru rege, zid de apărare,  
Pentru regină cât de cât, încalte.  
 
Dar când iubirea se aprinde, mare  
Şi sufletul începe să tresalte,  
Ea se ascunde-n straiele învoalte,  
Iar el se mută-n plâns şi supărare.  
 
Atunci sunt clipe aprige şi crude,  
Când despărţirea-i clară şi concretă,  
Iar lacrimile faţa o să-i ude.  
 
Dar viaţa lui se face mai discretă  
Şi-n glas doar poezia se aude,  
Retras în turn de fildeş sau de cretă.  
 
TURNUL NEGRU  
 
Ca-ntr-o coloană sumbră de-ntuneric,  
Din abanos şi din onix sculptată,  
E-nchisă iar regina blestemată,  
De-un rege trist, cu râsul lui homeric.  
 
Chiar şi la el durerea se arată  
Şi fericirea-i doar ceva himeric,  
În raiul nostru pământean şi sferic,  
Unde neant şi haos cad îndată.  
 
Dar dragostea din beznă o să iasă,  
În inimi să ajungă, vrea să zboare,  
S-aducă fericirea iar acasă,  
 
Să nu mai fie pete nici în soare,  
Regina să se facă mai frumoasă,  
În turnul ei cel negru, nalt şi mare.  
 
REGINA ALBĂ  
 
În mantii lucitoare de hermine,  
Frumoasă cum nicicând nu s-a văzut,  
Chiar regele, vrăjit, rămâne mut  
În faţa ei, regină-ntre regine.  
 
Puterea ei e mare, cum a vrut,  
Regatu-i alb, lumini diamantine,  
Iubirea multă zi de zi o ţine  
Doar într-o-mbrăţişare şi-un sărut.  
 
Iar dragostea, pentru regina dalbă,  
Devine obicei, se face lege,  
Pentru supuşii toţi din ţara albă  
 
Şi chiar pentru bătrânul mare rege,  
Senine zile şi le prinde-n salbă,  
Astfel, cu fericirea se alege.  
 
REGINA NEAGRĂ  
 
Pe coridoarele din negrul său palat  
Îşi poartă iar regina trupul său frumos,  
Ce parc-a fost cioplit în lemn de abanos  
De sculptorul divin sau de cel blestemat.  
 
Mai negru decât smoala-i părul unduios  
În ochii-adânci şi mari e-un foc întunecat  
Şi din abisurile mării-a-mprumutat  
Misterul nepătruns, din lumile de jos.  
 
S-a spus că tot ce-i negru-nseamnă rău,  
Ce n-ar putea domnia-i să susţină,  
Iar fericirea toată s-o arunce-n hău.  
 
Dar ea nu este nicidecum meschină  
Şi stăpâneşte înţelept regatul său,  
Cu maiestate blândă de regină.  
 
REGELE ALB  
 
Chiar dacă-i alb, doar barba e bătrână,  
Iar sufletu-i, tot tânăr şi tot verde,  
El, în tristeţe, nicidecum nu-l pierde  
Şi fericirea-i singura stăpână.  
 
Dispus mereu să facă un transfer de  
Sentimente, trăiri, să îi rămână,  
Cât ţine dragostea, adică până  
Regina va-nceta să îl dezmierde.  
 
El, suveranul mândru al luminii,  
Stăpân la pol pe gheţuri şi zăpadă,  
Tot el deschide, primăvara, crinii  
Şi din caişi ninsoarea ce-o să cadă.  
 
El se opune zi de zi ruginii,  
Doar strălucire vrea în jur să vadă.  
 
REGELE NEGRU  
 
El vine din tenebre de genune,  
Este coșmarul negru-al tuturora,  
Când diavolul de smoală-ncepe hora,  
Stelele pier şi soarele apune.  
 
Necazul scos din ladă de Pandora,  
Cu plâns de jale şi de-ngropăciune,  
Cu focuri reci şi stinse în tăciune,  
Unde ne-am ars secundele şi ora.  
 
Puterea lui e-naltă cât un munte,  
Dar şi mai mare dragostea ce-o poartă  
Reginei sale, locuind sub frunte,  
Legată-n veac de-al său destin, de soartă.  
 
Iar zilele n-o să-i mai fie crunte,  
Aşa că negrul nu-i culoare moartă.  
 
ROCADĂ  
 
Să coborâm iubirile din ceruri,  
În care să zburăm în orice noapte,  
De nu-n al nouălea, măcar în şapte,  
Căci dragostea ne prinde-n multe feluri.  
 
În loc de aguridă, roade coapte,  
Mai bine-n soare cald decât în geruri.  
În loc de imprecaţii, vrem pasteluri,  
Să nu mai fie ţipete, doar şoapte.  
 
În suflete doar dragoste, nu ură,  
Luminile s-alunge orice bezne  
Şi fericiţi să fim peste măsură.  
 
Oricare ţel îl vom atinge lesne,  
Când eşti aici cu-ntreaga ta făptură,  
Din creştet pân’ la mijloc, pân’ la glezne.  
 
GAMBIT  
 
E-atât de viu imboldul de-a învinge,  
Că îndurăm durere şi suplicii  
Şi facem numeroase sacrificii,  
Ca soarta crudă s-o putem convinge.  
 
Din viaţă nu gustăm numai delicii,  
Iar lacrima pe faţă se prelinge,  
Speranţa din priviri când se mai stinge,  
Nu mai aprindem foc de artificii.  
 
Rămâne doar în vatră o scânteie,  
Este lumina ce trăieşte-n noi,  
La fel şi în bărbat şi în femeie.  
 
Viaţa e o luptă cruntă, un război,  
Unde vitejii pier pentru-o idee,  
Se sacrifică martiri şi bravi eroi.  
 
MAT  
 
Pe-al vieţii aprig câmp de bătălie,  
Unde cad regi, unde cad împăraţi,  
Chiar dacă sunt cu grijă-nconjuraţi  
De-o dragoste puternică şi vie.  
 
În luptele purtate de bărbaţi,  
Au fost viteji, cum toată lumea ştie  
Şi-n locul lor de sus, din veşnicie,  
Vor fi mereu iubiţi şi admiraţi.  
 
Dar poate-n veac va ridica din nou  
Şi va purta în luptă un stindard  
Şi va fi iarăşi curajos erou,  
Poate un tigru, poate-un leopard.  
 
Iar glasu-i clar îşi va găsi ecou,  
Căci patimi multe-n focul său mai ard.  
 
( Leonte Petre )  
Referinţă Bibliografică:
JOCUL DE ŞAH / Leonte Petre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1730, Anul V, 26 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Leonte Petre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!