Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Leonid Iacob         Publicat în: Ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Barcagiul iubirii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dragi prieteni, public mai jos un articol al d-lui Cornel Galben, referitor la cartea mea "Strajă cuvintelor", căruia îi adresez mulţumiri pentru acest gest.  
 
.  
 
Barcagiul iubirii  
 
„Rostogol, / tot rostogol, / vieţii /dăm mereu obol“, pare a fi deviza lui Leonid Iacob, poetul bântuit de furtuni şi obligat, „Azi, ca şi ieri“ să facă slalom printre „porţile-capcană /întinse de nu ştim cine şi de ce“.  
 
Trăitor lâng-o margine de lume, nu departe de albia Trotuşului şi de Palatul Ghica, singurele repere mai acătării ale oraşului în care îşi caută încă „lecţia de supravieţuire“ printre florile „săpate în stânci“, nisipurile „spălate de valuri“şi zâmbetul senin al cerului, trasând „drumuri / spre răstigniri şi temeri, / sau spre lumina / ce se cerne / din aura sfinţilor“ ori construind din „hârtia cuvintelor“ păsări cu „aripi firave“, „căprioare /cu ochi verzui de căprui sau albaştri“şi alte minunăţii izvorâte din sufletul său „mereu călător“, mereu însetat de-atâta aşteptare.  
 
Măcinat de doruri şi iubiri ce s-au „pierdut / în aspra încleştare de răstimpuri“, de „cumplitul dor nemângâiat“ şi de lupta perpetuă cu timpul care-i dă, oră de oră, „vestirea lui vicleană“, încearcă, „trudit“, să afle misterul „clipelor ce pleacă / rostogol“, însă primele taine aflate sunt dezamăgitoare: N-are timpul, timpul n-are / nici iubire nici picioare / şi nici ochi pentr-o secundă, / că-i secund şi-n nori s-afundă. /Şi tot trece ostăşeşte / şi pe noi ne nimereşte. / Tu secunda cea frumoasă, / viaţă vie, luminoasă, / eu secundul, / timp uscat / ce-a trecut şi s-a secat. // N-are timpul, / timpul nare / vise, doruri călătoare /Şi nici ochi / ca să pătrundă-n / frumuseţe /de secundă, / stă în colţul de iatac / şi tot bate / tic şi tac / şi priveşte ziua toată / cu privirea lui / netoată / cum sub umbră de copac / tu faci tic / şi eu fac tac.//  
 
Rămas „numai cu dorul“, sufletul său nu dezarmează, ci îşi croieşte, încet-încet, „rădăcini / pentru timpul ce vine“, dar cum nu a scăpat complet de „praful amintirilor grele“, se metamorfozează instantaneu, decis mai mult ca oricând să grăbească procesul (Cu timpul azi mă fac Ivan/şi-l leg să steie în turbincă, / că-l ştiu că este prea avan / şi-n glas e caţă-caterincă. //Şi chem să-mi vină primăveri / să-mi dea din verdele lor pur: / un timp de ieri, un timp de azi, / pe cel de mâine o să-l fur.).  
 
Îmbrăcat „cu-odăjdiile firii“, e preotul ce oficiază „din pravila iubirii / acelaşi vechi şi tânăr ritual“, dăltuind din vis o „altă casă de iubit, / cu zid de piatră diafană / în care iar te voi zidi, femeie-ană“, dar, concomitent, şi„soldatul de plumb“ ori „sentinela ultimului cânt“, deposedat de propria cetate, însă gata să aştearnă noi însemne pe răbojul vremii (Sunt sentinela ultimului cânt, / sub vămile de fum ale tăcerii, / uitat de flori cu trupul frânt, / mai las un ceas pe marginea-nserării. // Cetatea mea de mult e cotropită / şi-n turnu-i orologiu grav tot bate, / pe când un murg cu stele sub copită / nechează îndelung cu gluga nopţii-n spate. // Şi-n golul orb prin turlele visării / pe-o pagină de suflet tot mai scriu / un cânt de plumb pe colţurile zării / când bate iarna codrul a târziu. // Sunt sentinela ultimului cânt, / Cetatea mea de mult e cotropită, / Iar pagina cu vise zboară-n vânt / Prin gluga nopţii în păduri pitită.).  
 
Convins că numai „iubirile / cad în ispite“, scrie iubitei „peste trup poeme / din cer, din apă şi cuvânt“, sfătuind-o, ca şi pe noi, de altfel, să asculte muzica vieţii și să nu se oprească, întrucât „mai sunt de trăit şi de scris idealuri“, dar „Oasele cuvintelor / au început să trosnească“ şi literele să strige, obligându-l să se scrie pe sine: Strigă literele toate /de ieri, azi şi mai departe / şi mă-ntoarce, / mă desface / într-un fir / ţesut de Parce. // Strigă literele toate / de iubiri şi de păcate / şi s-adună / pe sub lună / şi mă pasc fără să-mi spună. //Şi când trec prin ochi de stele / mă petrec până la ele / şi mă scriu pe filă-n vreme / în poem, între poeme. // Strigă literele iară / şi pe umeri pun povară, pun povara scrisului / pe aripa vântului / ochiului, descântului, / dorului, pământului. // şi le pun în palma ta / să le scrii cu inima / Să le scrii cu inima...  
 
Adunate în cea de-a cincea carte de poezie – Strajă cuvintelor (Editura PIM, Iaşi, 2015), poemele dau seamă de zbaterile sale şi ale eului ce „moare / în izvoare / tot ducând cu el caline / vise cu culori de soare“, de singurătăţi şi tristeţi ce-i dau, totuşi, şansa să rescrie din „doruri triste alte stanţe“, de sondaje în adâncul fiinţei şi de întrebările chinuitoare, de căutările şi agonia sufletului „golit de izvor“, de încercări, speranţe şi iluminări, de patimi i iubiri rebele, de sensuri şi nonsensuri şi de tot amalgamul existenţial, pe care, ca un Sisif, îl urcă din greu, pentru a se răstigni, aidoma lui Hristos, pe „crucea dăltuirilor de tihnă“.  
 
Cu degetele „arse / de necântec“ şi cu „peniţa / înmuiată-n ger“, acest barcagiu al iubirii e ca „apa ce curge prin maluri proscrise“, plutind în „deriva / corăbiei-dor“, de unde, privind în „oglinda apelor / şi a cerului“, zăreşte nu doar propriul chip, ci şi imaginea noastră, „suflete firave, / sorbind sufletul cuvintelor / pentru a naşte alte cuvinte“  
 
Şi cum în fiecare zi „murim printre cuvinte“, nu ne rămâne decât să le aşteptăm pe cele viitoare, întrucât, stăpân deplin pe uneltele sale, înzestratul poet comăneştean scrie ca în transă ( Şi tot scriu / şi iarăşi scriu / şi de mine / nu mai ştiu... / şi de mine nu mai ştiu.), aşteptând un „tren deştept“, care a pornit deja, „fluierând / cu toamna-n plete“.  
 
Cornel GALBEN.  
poet, critic literar, scriitor, publicist.  
membru al U.S.R.  
  1. Articolul este publicat şi în revista Vatra Veche , serie nouă, Anul VII. nr.10(82), octombrie 2015, ISSN 2066-0952
Referinţă Bibliografică:
Barcagiul iubirii / Leonid Iacob : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1770, Anul V, 05 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Leonid Iacob
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!