Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Leonid Iacob         Publicat în: Ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Leura şi Urmănaş
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Leura şi Urmănaş  
 
Pe la anul 6858 de la zidirea lumii, lângă Tatarroş, râul ce curgea leneş între munţii cu coame rotunde, câteva căsuţe mici, din lemn şi lut vălătucit, adăposteau oamenii aciuaţi aici din vremuri străvechi. Spuneau poveştile bătrâne că pe dealul cel mai semeţ, undeva în adâncul pădurilor de fag şi carpen, se aflau zidurile unei cetăţi vechi în care trăiseră dacii conduşi de Comanus cel Bun, strămoşii acelor oameni, dar erau departe şi se spunea că erau păzite de spirite înfricoşătoare şi numai ochii celor dăruiţi de Dumnezeu le puteau vedea.  
Oamenii satului, buni gospodari, creşteau vite şi cai de povară, grăsuni şi gâşte ce se bălăceau alături de copii în apele râului din care, în zilele orânduite de căpetenie, se prindea peşte pentru ospeţe şi pentru provizii. Nu aveau cine ştie ce averi şi trăiau cu toţii în bună înţelegere, ajutându-se când era nevoie şi numai, când cneazul locurilor îi chema la oaste pe bărbaţi, pacea acestor locuri era turburată.  
Într-una din acele căsuţe pitite printre pomii roditori trăia şi familia Leurei şi a lui Urmăn , doi copii jucăuşi nevoie-mare şi neastâmpăraţi aşa cum bine le stă copiilor de sama lor. Nu erau prea mari: Urmăn avea vreo şapte anişori, surioara lui, Leura şase. Mama şi tatăl copiilor trebăluiau mereu ca să agonisească cele de trebuinţă traiului de zi cu zi.  
Era o zi de început de vară, cu soare şi cer senin şi în tihna acelor locuri nu se auzea decât ţârâitul greierilor şi vocile oamenilor ce coseau iarba pentru vite. Cu câteva zile înainte, Dumnezeu trimisese o ploaie binefăcătoare şi pădurile şi fâneţele râdeau în soare, veselindu-se de frumuseţea cerului şi pământului.  
Urmăn, care se săturase să se zbenguie prin cireşi se apropie de mama sa care trebăluia lângă pirostrii şi, cu glas dulce îi zise:  
- Mămucă, mămucuţa mea, te rog să mă laşi să merg în pădure cu Leura, ca să culegem nişte hribi, c-am găsit ici, în margine, unul tare frumos.  
Mama se uită la el şi, cum mai fusese şi altădată după fragi îi spuse cu blândeţe:  
- Bine, dragul mămucăi. Mergeţi, dar să nu intraţi prea departe că, uite, ia amu îi gata demâncarea şi trebuie să o duci la tatăl tău pe deal, la fânaţ.  
- Aşa oi face, mămucă! Venim repede şi cu un coş mare de hribi şi mânătărci.  
Apoi băiatul merse degrabă la soră-sa, Leura, care se juca cu o păpuşă din cârpe şi-i spuse ce şi cum. Fetiţa nu stătu mult pe gânduri, luă repede din gard coşuleţul ei împletit din nuiele de răchită şi porni la drum împreună cu fratele ei spre pădurea ce parcă-i îmbia să ajungă la ea.  
Mult n-au avut a merge, că erau sprinteni şi grăbiţi nevoie-mare ca să culeagă şi să nu o supere pe mama care-i învoise. De cum intrară în pădure şi dădură peste hribi care se înşirau înaintea lor ca o potecă. Bucuroşi, copiii se porniră la cules, alergând pe acea cărare presărată de hribi. La un moment dat cărarea aceea se rupse în două – una spre miază-noapte, alta spre apus iar pe ele hribii erau atât de frumoşi că-ţi venea să-i mănânci aşa, cruzi.  
- Leura, tu mergi pe stânga, iar eu pe dreapta şi ne strigăm din când în când. Apoi ne-om întoarce degrabă acasă, că ne-aşteaptă mămuca, hotărî Urmăn.  
- Da, Urmănaş, aşa vom face, răspunse copila şi plecă veselă pe partea ce i-o arătase fratele ei.  
Şi amândoi se afundară în pădure deasă, în leurdeasă cum îi ziceau oamenii locului. Din când în când se auzea glasul fetei ce striga fratele şi glasul băiatului ce-şi striga sora:  
- Leura! Leura!  
- Urmănaş! Urmănaş!  
Dar, din senin, nori negri se strânseră pe cer, pădurea se întunecă dintr-odată iar fulgerele , ca nişte limbi de şerpi, se năpustiră spre ea. Apoi un vânt cumplit făcu să se-aplece copacii cei falnici, crengile se rupseră şi un val de apă se prăvăli din văzduh. Pasămite, Ştima Hribilor, supărată că i se luase odraslele slobozise acel potop nemaivăzut ca să pedepsească pe cei doi copilaşi.  
Urgia ţinu multă vreme şi oamenii satului, adăpostiţi care pe unde, abia au putut răzbi până la casele lor, dar pas să mai poată face ceva. Când stihia s-a mai potolit, mama şi tatăl copiilor au pornit spre pădure să-i caute nădăjduind că Leura şi Urmăn s-au adăpostit pe undeva. Dar drumul era de nerecunoscut, pădurea dărâmată gemea şi se zvârcolea sub vânt, ducând strigătele părinţilor disperaţi:  
- Leura! Urmănaş!  
N-au putut răzbi printre crengi şi trunchiuri încâlcite şi în noaptea care se lăsase nici că se mai putea face ceva. Au pornit a doua zi cu mai mulţi oameni în căutarea lor, dar truda le fu zădarnică.  
Copiii nu erau de găsit, fiindcă Dumnezeu se milostivise de ei şi ca să mai vieţuiască pe faţa pământului pe fată o prefăcu într-o plăntuţă verde, cu gust înţepător, bună de leac, pe care noi o ştim sub numele leurdă sau aiul urşilor, iar pe băiat într-un firicel de apă care, când plouă, se supără, se umflă peste măsură şi-şi strigă sora pierdută-n păduri.  
Timpul a trecut peste aceste întâmplări şi în locul unde s-a pierdut copila Leura s-a ridicat sat, devenit acum cartierul Leorda din Comăneşti, iar firul de apă poartă numele de Urminiş, de la numele acelui copil din vremuri străvechi.  
În noaptea de Sânziene, când cerurile se deschid, cine este dăruit aude firul de apă strigând: - Leura! Leura! , dar şi glasul şoptit al fetiţei: - Urmănaş! Urmănaş!  
De-acolo am auzit-o şi eu şi v-am adus-o vouă ca să o spuneţi copiilor voştri şi ei s-o ducă mai departe peste timp  
 
Leonid IACOB  
( Am scris nouă poveste pentru voi, dragii mei cititori, o nouă legendă pentru aceste meleaguri în care trăiesc)  
Ţin să fac menţiunea: Această poveste nu este culeasă din folclorul local, nu o găsiţi editată nicăieri pentru că e scris de mine.
Scriu aceasta, pentru cei care vor cit, ca să fie spre luare-aminte.

Vor mai fi postate aici şi altele fiindcă intenţionez să scriu o carte cu asemenea poveşti. dacă vor deveni legende locale asta vor hotărî cititorii.  
 
Referinţă Bibliografică:
Leura şi Urmănaş / Leonid Iacob : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Leonid Iacob
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!