Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   


Autor: Leonid Iacob         Publicat în: Ediţia nr. 1313 din 05 august 2014        Toate Articolele Autorului

Povestea Tarniţei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Povestea Tarniţei  

 

 

 

Pe vremea când dacii cei liberi stăpâneau aceste ţinuturi iar romanii cuceriseră parte din ţara lui Decebal, regele, în cetatea de pe dealul de răsărit trăia, din roadele pământului şi din vânat, neamul lui Comanus cel Bun.  

Şi era acest Comanus un om bun şi drept şi viteaz în bătălii şi îşi conducea supuşii cu bunătate şi milostenie, că toţi îl iubeau ca pe părintele lor şi lui îi dădeau ascultare.  

Era vestit acesta printre neamurile din preajmă şi toţi îl respectau şi-l chemau când era nevoie cu oameni de ajutor, cu oşteni şi cu grâne. Că era acest conducător darnic şi îşi omenea prietenii, aşa cum erau învăţat din moşi-strămoşi şi cum îi spusese preabunul Zamolxis, când urcase sus, pe Kogaion.  

Zice povestea că avea acest tarabostes mulţi copii la care ţinea ca la ochii din cap dar, mai cu osebire, avea o copilă frumoasă, cum nu mai era alta pe lumea asta şi pe care o chema Tarnita, ce era şi sufletul lui,. Şi era această copilă plină de har, că învăţase să tămăduiască bolile şi mânuia sabia şi arcul mai abitir ca un oştean de-al tatălui ei. Ba , se spune, că ea cunoştea de la magii cei vestiţi, ce-i fuseseră dascăli, ştiinţele lumii şi ale magiei şi alte lucruri folositoare neamului ei.  

Într-o zi de vară, când pruncii se juca voioşi prin cetate, şi femeile făceau de-ale gurii, la poarta cetăţii se auzi un sunet de corn care dădu fiori de spaimă oştenilor şi regelui Comanus cel Viteaz. Era un străjer ce venea cu grabă de pe gruiul din depărtare. Şi-i dădură drumul în cetate. Acesta se-nfăţişă înaintea regelui şi cu glas ca de animal rănit strigă:  

- Romanii ! Vin romanii!  

Şi, cum rosti aceste vorbe, căzu la pământ mort, că avea înfiptă în spate o săgeată.  

Regele, sună din corn, sunet de adunare şi de veste rea şi îndată întreaga suflare a cetăţii se şi adună în juru-i.  

- Dragii mei, grele zile ne aşteaptă! Romanii cei hrăpitori vin cu mare asupreală spre noi să ne ia puţinul ce-l avem, că nu le mai ajunge ce-au luat de la măritul Decebal. Dar nu ne-om da cu una cu două şi-om lupta cu vitejie pentru copiii şi femeile noastre, pentru locul în care trăim.  

- Aşa vom face, strigară oştenii într-un glas.  

Apoi regele Comanus se întoarse către femei şi copii şi le zise cu glas duios:  

- Soţii şi părinţii voştri vor lupta ca să vă apere şi, de-o vrea bunul Zamolxis, i-om alunga pe cotropitorii cei lacomi. Iar tu, iubita mea copilă, să mergi cu femeile, copilaşii şi cu bătrânii, sus în codri, la Peştera Adâncă şi acolo să îi aperi cum vei şti mai bine. Să ieşiţi de acolo, numai dacă veţi primi vreo solie de la noi sau, de nu veţi primi, numai, când vei socoti că primejdia a trecut. Şi nu mai staţi, că timpul trece şi duşmanii stau să pice pe noi.  

- Aşa vom face, bunule rege şi tată, zise Tarnita cu lacrimi în ochi.  

Plângeau femeile şi copiii cu rânduri mari de lacrămi, dar porunca tarabostelui era mai presus de toate şi, luând cu ei merinde şi ce mai era nevoie, plecară unde li se spusese, având în frunte pe Tarnita, copila cea mică a lui Comanus cel Bun.  

Tarabostele cu ceata lui de luptători viteji se aşezară pe dealurile din jur, aşteptând pe romani. Şi nu trecu multă vreme că departe, după dealurile de lângă apa Uzului, zăriră flăcări şi fum, semn că toţi dacii de acolo fuseseră măcelăriţi de romani. Şi prin fumul ce urca spre cer se vedeau cohortele de soldaţi înaintând către ei.  

În acest timp, Tarnita, cu femeile şi copiii ajunseră la peştera care era într-o văgăună din vârful muntelui de abia-i zăreai fundul. Şi acolo, rostind Tarnita nişte vorbe, porţile peşterii se deschiseră şi intrară cu mic şi mare, om sau animal de casă, în adâncurile pământului.  

Jos, lângă cetatea, lupta era în toi. Mulţi romani au pierit de săbiile şi săgeţile dacilor lui Comanus, dar şi mulţi dintre ei au căzut în ţărâna pe care o apărau. Şi căzu în luptă însuşi Comanus cel Bun. Când lupta se termină, romanii, care erau câtă frunză şi iarbă, ridicând suliţele şi scuturile strigară de răsunară munţii:  

- Ave, Caesar ! Ave, Caesar!  

Tarnita, care putea auzi cele de pe pământ şi de sub pământ, înţelese că toţi bărbaţii vrednici din neamul ei au murit şi, cu lacrimi în ochi, ridică braţele spre cer şi se rugă:  

- Bunule, părinte al tuturor, pune deasupra noastră apele cerului şi ale pământului, ca să nu fim găsiţi de cotropitori şi batjocoriţi.  

Zamolxis, de pe muntele Kogaion, auzindu-i ruga, revărsă în acea văgăună unde era peştera potop de ape şi aceasta se umplu până sus, de nu se mai cunoştea nimic. Căutară romanii femeile şi copiii ca să-i ia robi în cetăţile lor, dar nu găsiră pe nimeni şi , cu puţina pradă din cetate, plecară înapoi spre castrul lor, ca să-şi serbeze victoria.  

Tarnita aşteptă apoi câtva timp, apoi, prin cuvinte magice, deschise o poartă şi scoase afară pe cei din peşteră, zicându-le:  

- Mergeţi şi ridicaţi-vă case şi trăiţi pe aceste locuri,dar să nu uitaţi de Comanus cel Bun, din care vă trageţi cu toţii. Şi, rostind acestea, se întoarse în peşteră, închizând porţile peste care se aşternură păduri şi tufişuri şi nimeni nu mai cunoscu locul prin care au ieşit.  

Şi , zice povestea, toţi cei salvaţi s-au întors în vale şi şi-au făcut ocini pe care le-au lăsat urmaşilor lor care trăiesc şi astăzi prin aceste locuri, mândrindu-se cu numele de comăneşteni, urmaşi a lui Comanus cel Bun.  

Timpul a trecut, dar amintirea Tarnitei a rămas vie în aceste locuri şi, de veţi urca pe munte, veţi găsi un lac al cărui fund n-a fost atins de nimeni şi care poartă numele de Tarniţa.  

Leonid IACOB  

Comăneşti, 5 august 2014  

 

 

N.B. Această povestire este o creaţie personală. A fost scrisă folosindu-mă doar de toponimul geografic "Tarniţa" existent în zonă. În rest, totul este rodul imaginaţiei mele. Am făcut această precizare pentru voi, cititorii mei.  

Referinţă Bibliografică:
Povestea Tarniţei / Leonid Iacob : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1313, Anul IV, 05 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Leonid Iacob
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!