Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Reflectii > Mobil |   


Autor: Irina Lucia Mihalca         Publicat în: Ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016        Toate Articolele Autorului

Irina Lucia MIHALCA - CUVÂNTUL (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ATINGEREA CUVÂNTULUI  
 
Pe traseul iluzoriu înaintezi  
prin vântul puternic,  
abia respiri,  
mergi şi mergi,  
de nicăieri se-aud voci,  
întinzi mâna, nu vezi nimic.  
 
Un fir fragil  
între două puncte!  
Prin sunetele împrăştiate peste tot,  
lacrimile pier ca aburii ceţii dense, compacte,  
fără un punct de reper,  
fără urme.  
 
Un înger printre nori, în bucla de gânduri,  
răspândind o lumina radiantă!  
Cuvântul te frământă - şi Cuvântul s-a făcut trup -,  
în puterea lui  
stau viaţa şi moartea.  
 
Te îmbrăţişez, frunză a copacului universal,  
umanitatea din fiecare picătură  
ce înmugureşte,  
înveselind forma de viaţă!  
 
Te îmbrăţişez, copac al vieţii,  
o uşă deschisă  
spre a descoperi  
imensa iubire divină!  
 
 
CUVÂNTUL LUMINII  
 
Pe drumul spre lumină  
mergi, mergi mereu,  
înaintezi,  
chiar dacă, uneori,  
eşti nevoit să te mai întorci,  
dar mergi,  
continui să mergi  
prin emanaţiile umbrelor,  
prin raza de lumină  
izvorâtă din En sof,  
prin triada celorlalte nouă raze,  
dincolo de metafora gândului,  
dincolo de cerul cuvântului,  
dincolo de punţile literelor,  
dincolo de orice măsură a omului,  
în adânc, tot mai adânc,  
departe, tot mai departe,  
treci de vămile atâtor lumi,  
cu erorile, slăbiciunile, durerile  
şi primejdiile lor,  
treci prin fiecare cer izvorât  
unul dintr-altul,  
treci de vârtejul norilor  
în spirala creaţiei,  
înaintezi prin visul din vis  
din focul nepieritor al adevărului,  
în adânc, tot mai adânc,  
departe, tot mai departe,  
dincolo de trecut,  
dincolo de prezent,  
spre Eternitate,  
spre-a te cufunda, din nou,  
în viaţa izvorului Luminii.  
- La început a fost doar cuvântul Lumină! -  
 
 
MAGIA CELOR DOUĂ CUVINTE  
 
Cu fiecare clipă,  
Cu fiecare cer atins,  
Cu fiecare voal ridicat,  
Cu fiecare strat de mătase tras,  
Cu fiecare sărut pe rubinul buzelor,  
Cu fiecare centimetru revelat privirii,  
Cu fiecare lacrimă desprinsă, una câte una,  
Cu fiecare alunecare în visul de lumină,  
Cu fiecare unduire de val electrizant,  
Cu fiecare strigăt şi adânc suspin,  
Cu fiecare umbră suspendată,  
Cu fiecare ritm desprins,  
Cu fiecare respiraţie,  
În taina nopţii, conectaţi cu cerul,  
prin curcubeul de culori,  
descoperi calea spre mine...  
 
Laşi, în final, magia celor două cuvinte,  
să vorbească de la sine.  
Te iubesc!  
 
STRIGĂTUL  
 
În cădere,  
cu braţele întinse  
spre cerul liber, în flăcări,  
un copac  
îşi strigă departe,  
puternic, sfâşietor, durerea.  
 
Întins, galben, abandonat,  
- erou căzut privind la stele -  
trupul spectral, unduitor,  
a cedat  
roua lacrimilor  
şi-o caldă îmbrăţişare,  
acestui pământ negru şi tăcut.  
 
În zori,  
printre frunzele verzi încă,  
mugurii de floare,  
în adierea brizei,  
cântă zglobii renaşterea primăverii.  
 
 
CUM VIN TOATE ACUM...  
 
Cum vin toate acum!  
Cât de mult doare simplitatea  
ce nu poate fi tradusă exact!  
O floare aşteaptă să-nflorească,  
cuvântul nu a ieşit din matcă.  
Deşi străluceşte nu o vezi.  
 
Melodioasă ca un izvor este vocea ei,  
dacă nu-i prinzi firul bine  
se poate rupe pe emoţie!  
Ai învăţat-o să plângă şi o topeşti,  
ai învăţat-o să plângă şi-acum te bucuri.  
Aici este diferenţa  
şi marea asemănare, draga mea!  
Dac-am putea reţine emoţiile  
am fi cei mai bogaţi oameni,  
dar ele sunt ca penele desprinse  
din penajul unei păsări!  
 
Cândva i-ai spus: - Ştii ce găsesc în tine, iubito?  
O inocentă maturitate! Timpul trece şi tu te verşi,  
la fel de repede, spre râul acela mare.  
Sufletul tău se uită pe marginea lui cum curge.  
Iubesc inocenta maturitate;  
văd simplitatea ce n-o poate nimeni opri.  
Să atingi toate treptele! Nu există limite!  
Iubeşte, îndrăzneşte, cântă, slăveşte!  
 
Iluzile sunt ale noastre, ale tuturor!  
O trecere prin lume, un semn de carte,  
amurguri, trăiri, neastâmpăr,  
surplus de căutări, emoţii,  
atingeri, doruri, tăceri,  
amintiri scăldate  
în lumina dată şi primită,  
şi-n toate găsim omul,  
şi-n ce poate, şi-n ce nu poate!  
 
Mă gândesc la valoarea ultimei înghiţituri  
dintr-un pahar ce fusese plin cândva.  
Oare ne grăbim?  
Iubirea nu are distanţe.  
Când îţi place licoarea, sorbi cu plăcere.  
Nu ştim să ne oprim!  
Când suntem strâmtoraţi  
strecurăm ultima picătură?  
Poezia nu trebuie să dispară!  
 
 
FĂRĂ NUME  
 
O iubire fără nume! - aşa o vom numi,  
ca o rugăciune,  
din centru spre margine, asemeni  
cercurilor din ape ce-ascund tainele vieţii,  
fiecare cerc îşi are cifrul său.  
 
Vom trăi şi ne vom topi, am visul în ochi  
şi ochii pe tine,  
spune-mi ce să aleg?- m-ai întrebat.  
Dreptul la iubire  
este dreptul nostru la libertate.  
 
M-ai atins cu respiraţia ta  
nici aerul nu-şi avea locul între noi,  
un schimb de lumină,  
sălbatică-n reacţii m-ai simţit,  
sfidai gravitaţia cu mine.  
Dezgolind clipele, totul arăta altfel,  
poem ritmic uşor legănat, iarba strălucea,  
pictaţi pe cer, copacii supli  
aveau o altă unduire,  
roua stelelor  
picura halucinant  
între simţurile noastre pierdute,  
curgeam din unul în altul,  
ne durea, era prea mult!  
Calea îngerilor le era deschisă...  
 
Un sărut ameţitor acolo unde trupul îţi cere,  
închide ochii, să simţi zeiţa din tine!  
O respiraţie grea, sacadată, pătrunsă de o dulce durere,  
aveai soarele în priviri, însă abia acum l-ai zărit!  
Avem datoria de a fi fericiţi...  
 
Râul acela e uriaş, ştie toate undele viselor,  
le-mbrăţişează, filtrându-le cântecul de umbre,  
şi le trece pe celălalt braţ spre nemurire.  
Între mâine şi aici, găsim, acum,  
sub ceara unor impresii  
impregnate de timp,  
albumul cu poze,  
scrisorile îngălbenite,  
biletul de tren nefolosit,  
trandafirii albi presaţi,  
scoici, stele de mare,  
pe o fâşie de catifea roşie,  
într-un coşulet, o pietricică ovală,  
stolurile de cuvinte înscrise  
demult au urcat la cer,  
impresia unui vis, poate-o nălucă,  
un ceas stricat, o partitură, pianul prăfuit,  
iar dincolo de vânt, o mare între noi şi cer, infinitul...  
 
 
LITERELE CĂRŢII TALE  
 
În cartea ta  
era scris numele meu  
cu litere numai de noi ştiute.  
 
Ai rămas, undeva suspendat,  
într-o lume străină de tine,  
nu eşti cel de aici,  
acea lumină trandafirie, iubirea,  
plutind ameţitor spre mine,  
dacă nu ai forţă s-o descoperi,  
împărtăşind-o,  
rămâi în spate, rece şi-ntunecat,  
în realităţi neînţelese,  
un teatru cu actorii ce-şi uită rolurile.  
Mergi cu ochii-nchişi,  
uiţi că ai ochi,  
ştiai că undeva există o altă viaţă,  
popas între veniri şi plecări,  
mult mai târziu ai înţeles asta,  
ca şi acum nu poţi fi  
şi cel ce vorbeşte, şi cel văzut în tine.  
 
Se simte un aer nerespirat vreodată,  
- seva pădurii senzuale -  
ce a fost va mai fi, te copleşeşte  
adierea de primăvară arătată,  
mai curată cu fiecare pas,  
- matricea nemuririi -  
cu totul alta decât  
briza verii sau viscolul iernii.  
 
Îmi vindeci ochii,  
- sărutul delicat pe pleoapele închise -  
trezindu-i din amorţeală,  
respir adânc clipa aceasta,  
inimile noastre  
cu fiecare respiraţie  
sunt contopite tot mai mult,  
până va fi doar una,  
într-o armonie completă.  
 
O ascensiune te cuprinde  
fără să-ţi lase timp,  
plutire-n azurul mării cerului,  
prin aburii ceţii, o căutare  
de curenţi umezi  
prin voalurile tale argintii.  
 
 
PUNCTELE DE SUSPENSIE  
 
Printre cuvinte şi lacrimi atârnate,  
printre vise şi respiraţii,  
printre aşteptări, şoapte sau regrete,  
printre jocuri de umbre  
şi suspine adânci,  
puncte, puncte, puncte...  
 
În căutarea ta, suspendate puncte,  
de la un rând la altul, în colţuri de albastru,  
asemeni firelor de păianjen,  
atârnă-n albul foii,  
prevestindu-i soarta.  
Puncte, puncte, puncte...  
Ghidate de instincte,  
adunate sinistru,  
ca boldurile se-agaţă  
de pieptul cuvintelor.  
 
Închizi ochii... Respiri adânc...  
Le simţi peste tot prelungirea haotică,  
străpungerea vieţii...  
Pe acoperişurile literelor,  
pe firele de tensiune ale rândurilor,  
înnegrind cerul filelor,  
te privesc,  
te-aşteaptă,  
se năpustesc deodată  
şi devastează tot ce întâlnesc...  
 
Ah, voi, puncte, puncte, puncte!  
Stoluri de puncte în derivă,  
în liniştea de plumb  
şi cerul din ce în ce mai greu de atins,  
atacă fiecare spaţiu  
cu ciocurile,  
cu ghearele şi aripile lor.  
 
Puncte, puncte, numai puncte...  
Terifiant apar  
pe marginea rândurilor.  
Invazie de puncte  
stropite-n tuşul negru,  
asemeni neghinei pe câmpurile creaţiei,  
ca, în final, să se oprească,  
brusc  
şi inexplicabil,  
aşa cum au început.  
 
 
CHEIA EI  
 
Ce-i poezia?  
Gânduri înaripate spre inimă  
prin care o nouă lume se naşte!  
 
Şiragul de stele îl vede şi prin nori,  
al ei este şiragul,  
îl va simţi şi-l va vedea.  
O minune de fată!  
Ochii-i răspândesc vraja, surâsul,  
miresmele ei te inundă.  
Focul - singura lumină  
şi umbrele  
ce dansează sălbatic în jur.  
 
Ea se hrăneşte cu lumină, cu tot ce creează,  
cu toate trăirile ce pot răsări din ea, din orice fiinţă,  
cu vise, cu soare, cu ploaie, cu fulgii de nea,  
cu-adieri, cu-arome, cu vânt din câmpii,  
cu aburii pâinii, cu nectar, cu vin bun,  
cu stele, cu flori, copaci, anotimpuri,  
cu munţi şi cu ape, culori şi sunete,  
cu zborul de fluturi, cu versuri,  
cu gesturi, cu imagini păstrate,  
cu dans şi atingeri, cu viaţa  
şi tot ce conţine ea.  
O dependentă de viaţă,  
un suflet aproape de sursă  
ce ridică sufletele spre lumină!  
Cu adevărat fericită!  
Transcende. A dat şi-a luat  
un mare examen divin.  
Coboară în oameni,  
în gânduri, în inimi şi-n vise.  
Forţa ei stă în cuvinte,  
în zborul de porumbel ce te-atinge,  
o carte a sursei  
pentru vieţile ce te-aşteaptă  
spre lumina magică a divinităţii.  
 
Ai zburat în dreptul aripilor  
să vezi cum fâlfâie precum o pasăre?  
Bucuria apare după ce laşi manşa din mână  
sau după ce-aterizezi,  
aproape ca la salturi,  
din lumină,  
din zbor,  
din salt  
şi-amintiri...  
 
Prin murmurul vântului ai privit-o în vis.  
O crăiasă! A reuşit uimitor  
să te treacă dintr-o dimensiune în alta,  
te-a ridicat mai mult decât ai fi putut gândi,  
pentru că treptele de mai sus  
trebuie ajunse şi călcate,  
altfel inutile mai sunt.  
Ucenic al luminii, al iubirii şi-al ei,  
te miri cum poate da viaţă  
atâtor sentimente, bucurii,  
dureri, emoţii, simţiri,  
cum îţi încarcă sufletul cu hrană.  
 
E fiica lui Dumnezeu, din care s-a născut,  
gingaşă, puternică, vie, încrezătoare,  
ea nu va muri niciodată,  
veşnic, în lumină, va trăi!  
 
 
VA VENI O ZI...  
 
Va veni o zi când toate cuvintele  
se vor întoarce uimite  
din depărtările trecutului,  
chiar dacă nu şi-au găsit destinatarul.  
 
Va veni o zi când toate cuvintele,  
tăcute, dezgolite, desprinse şi înălţate,  
se vor întoarce risipite  
în paginile albe ale clipelor noastre,  
printre amintirile vii,  
cu primul şi ultimul cuvânt,  
şirag de mătănii în cerul oglinzii  
din care şi-au luat zborul.  
 
Retrase în singurătate, rostite sau nerostite,  
continuă să respire, continuă să palpite,  
pe cerul nopţii tale.  
 
Va veni o zi, o altă uluitoare zi, când fără cuvinte,  
apă şi foc, sămânţă şi spirit, origine a lumilor,  
o nouă poveste tulburătoare  
de culoarea timpului  
va răsări în cerc şi lumină,  
din templul sărutului,  
dincolo de fiecare poveste,  
acolo unde încep  
aurorele boreale ale sufletului,  
într-un prezent continuu,  
la temelia timpului,  
o poveste de iubire  
imposibil de trăit,  
imposibil de oprit,  
imposibil de definit,  
imposibil de frumoasă,  
imposibil de a merge mai departe.  
 
 
CRIPTIC  
 
Toate curg, toate vin, toate trec în necuprins.  
Aici, acolo, oriunde...  
Unde este delimitarea  
dintre gândul tău şi al meu?  
-----------------------------------------------  
Irina Lucia MIHALCA  
Bucureşti  
februarie 2016  
Referinţă Bibliografică:
Irina Lucia MIHALCA - CUVÂNTUL (POEME) / Irina Lucia Mihalca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Irina Lucia Mihalca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Irina Lucia Mihalca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!