Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Constiinta > Mobil |   



Irina Lucia MIHALCA - ATINGEREA TIMPULUI (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

CHEIA TIMPULUI

În marea din adâncurile noastre
mă vei găsi, iubitule,
în pictura fumului,
risipit de orele timpului,
ca şi cum ceva continuă să curgă,
când vei simţi iubirea,
vei simţi şi dorinţa,
petale de lumină din fructul iubirii.

Un vis, de neuitat, am trăit cu tine,
în cea mai frumoasă călătorie,
nebunie sau nu,
inconştient am fost prins
în acest vârtej sau, poate,
e realitatea pură,
acel ceva ce noi, pământenii,
încă nu avem puterea să percepem!
S-a întâmplat pentru noi,
să mulţumim Cerului!

Simţi cum palpită inima noastră,
ascultă-i muzica unică,
las-o să curgă prin fiecare celulă,
nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot.

Când vei fi copleşit de însingurare,
- deşertul în care suflă
doar pustiul nisipurilor mişcătoare -
vei găsi poarta mereu deschisă
şi-atunci vei simţi atingerea mâinilor mele.

De tine depinde ca tot ce-ai trăit
să fie, acolo, candelă vie,
am fost una cu Viaţa,
fără început şi fără sfârsit,
mai mult decât Viaţa şi Moartea.
Un cântec îţi cânt acum în cheia fericirii!

Ne-a fost dat un timp întâlnirii noastre,
dar cântecul nostru îşi poartă,
departe,
ecoul visului înflorit.
Acolo, frunzele copacului meu
îţi vor şopti:
marea eşti tu, marea sunt eu,
acel spaţiu imens,
mister, nelinişte, exaltare, fior,
melancolie, vibraţie,
pură emoţie, necuprinsul din infinit!

Dincolo de tăcerea albă,
un câmp de păpădie este acolo,
un câmp şi liniştea lui verde,
ai să rămâi cu mine, acolo, mereu,
priveşte-mă, priveşte-mă,
hai, vino, întinde mâna şi simte-mă!


AI NEVOIE DE O ATINGERE LINĂ

În apusul soarelui,
în camera ta prelungă,
totul este estompat,
linii stranii se desenează
pe sticla ferestrelor,
mâinile pereţilor se desfac,
se lungesc, se-agaţă, unindu-se.

În această confuzie de foşnete,
ceaţă şi descompunere,
umbre nebune se sfâşie,
tăcerea suspină, zvâcneşte,
te-apasă fierbinte,
ceasurile se-opresc îngrozite,
pământul stratificat
se stinge-n lacrimi,
un fugar prizonier
care-ţi seamănă
umblă prin tine, devorându-te.

În amurgul însângerat există
o clipă magică,
o rază strălucitoare de lumină
coborâtă din ceruri,
un flux de argint
ţesut la marginea de întuneric,
ruga te schimbă
pentru a căuta în inimă.

Ai nevoie de o atingere lină,
de cineva lângă tine,
de o mână întinsă,
de yod - punctul scânteie,
de o nouă respiraţie
şi totul va fi bine.
Faliile se mişcă,
ezitările se risipesc,
sunetele sacre coboară,
salvând visele
condamnate cândva
să nu mai respire...


LA ÎNCEPUT – CUVÂNTUL...

La Început, Cuvântul a fost
şi Cuvântul s-a Luminat în Om,
în floare, în stele, în lună,
în piatră, fântâni şi în mare.
Omul a luat cuvintele,
le-a amestecat,
le-a compus prin fulgii de nea,
în stropii de ploaie,
în vânt şi miresme de frunze,
în floarea-de-colţ, în Steaua Polară,
în suflet-pereche, în nu-mă-uita,
în gândul din vis,
într-o caligramă.
Cuvintele au început să zboare,
un dans
spre cer şi spre soare.
Din teamă, omul le-a smuls,
le-a îndepărtat,
le-a ascuns în adâncuri,
formând noi cuvinte,
mereu mutilate,
psalmi de dor şi de jale,
cuvântul durere, răni, boală şi moarte,
noroi, întuneric,
cuvinte udate în lacrimi din veşnica teamă.
Treptat cuvintele s-au stins
prin gări, în spitale, pe fronturi, războaie.
Au mai rămas amintiri
şi umbrele lor
în inimi, în cânturi,
în poveşti, balade şi doine,
mici felinare
în zboruri de fluturi,
petale de lotus, priviri de copil,
gânduri-poeme
în muguri de floare, în raze de soare...


CERUL DIN INIMA MEA

Eternul prezent, totul trece şi curge,
în acea linişte nimic nu respiră,
nimic nu se mişcă,
scufundat în adâncuri, adevărul îşi va găsi calea,
chiar dacă voalul ivoriu al uitării
te-acoperă mereu şi mereu.
Inima mea şi-a ta sunt într-o clepsidră,
poţi să o spargi de vrei,
un timp de o zi e tot ce-ţi doreşti,
ajunge zilei trăirea ei,
să nu luăm mai mult decât putem duce!

Cerul din noi ne vorbeşte, culorile sunt mai intense,
sărut cerul acesta, un anotimp al iubirii,
un anotimp al nostru,
contopită-n tine, încep să mă cunosc,
purtată de tine, zările se deschid,
distanţele se risipesc,
imaginea prinde contururi nebănuite.
Păşesc în Sălile Amenti,
respir aerul mistic al serii, primesc fragmente,
copleşită, o putere mă ţine parcă legată
în tărâmul în care eşti,
în inima mea, trăirile tale au luat
drumuri fără număr. Ce e imposibil?
Un izvor se deschide mereu spre lume,
tot ce am nevoie port lăuntric.
- Vino să te sărut peste tot, - contururi, linii, puncte -
sunt răscolit, din mine smulgi
o fântână săpată-n adâncul pământului!

Îmi ţii faţa în mâinile tale
şi mă priveşti în ochi, îmi simt inima,
totul se conturează în mine,
mă aşez în locul cel mai curat,
acolo unde vibrează iubirea de noi, o dependenţă,
ne simţim întregi, ne descoperim,
cu inima deschisă comunicăm, apare scânteia,
se naşte legătura,
parcă-l cunoşti de-o veşnicie.
- Îţi simt cum zvâcneşte tot trupul, atinge-mi inima,
bate ca la o turturea prinsă-n mânile mele,
cu disperare se zbate, nu ştie ce se-ntâmplă,
dorinţa de viaţă şi libertatea zborului,
vreau buzele tale,
acolo simt zborul purtat spre infinit!
- şopteşti în dansul iubirii, în dansul vieţii...


UNDE E ZIUA DE IERI ?

Scăldată de albastrul cerului,
mă uit la florile-soarelui din întinsul zării,
legănate de briza mării, petale de petale,
se spală de culoare,
stropii galbeni de lumină, în inimă,
îmi trimit iubirea,
izvorul de viaţă nesecat.

În labirintul timpului,
curgerea lui nu se mai sfârşeşte,
azi caut ziua de ieri.
Undeva s-a ascuns, nu ştiu exact,
nedumerită privesc
în urma de boare a paşilor mei,
acolo am lăsat-o, e sigur,
dar unde anume
nu-mi amintesc.
Aripa vântului a risipit
fiece clipă pregătită să zboare
în miez adânc de taină.
Pe drumuri neumblate,
continui să merg, să caut, să caut,
după un timp, în răsărit de zori,
mă opresc
şi strig: - Vântule, vântule,
unde călătoresc clipele, spune-mi?
Vântule, năucule,
unde se duc gândurile trăirile, iubirile,
visele, miresmele, culorile
şi imaginile zilei trăite?
Vântule, vântule,
unde-mi sunt filele trecutului?

De parcă aş fi uitat drumul spre mine,
în umbra nemărginirii trec
prin unda oglinzii tăcute,
vreau să ies, prin coloana cerului,
din vârtejul acestui prim vis
spre celelalte ceruri,
ultima barieră o străbat
pe puntea îngustă
şi lungă cât un curcubeu.

Oare, clipa aceasta
o voi regăsi mâine
dispusă
să se nască din neuitare?
-----------------------------------------------
Irina Lucia MIHALCA
Bucureşti
septembrie 2014
 

Referinţă Bibliografică:
Irina Lucia MIHALCA - ATINGEREA TIMPULUI (POEME) / Irina Lucia Mihalca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Irina Lucia Mihalca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Irina Lucia Mihalca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!