Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Ionel Cârstea         Publicat în: Ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Dracu* nu este așa de negru X
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Zilele au trecut aproape la fel, țipete, înjurături, trântiri de uși, dosare lovite de birou. Spre sfârșitul celei de-a doua luni de când era director general, toate departamentele au raportat încheierea lucrărilor înainte de termen. În sfârșit societatea funcționa așa cum și-ar fi dorit orice patron, pe profit. Clienții îi asaltau cu comenzi. Departamentele cheie, de cercetare-proiectare și cel de IT funcționau la capacitate. Sonia lăsase garda jos și recunoscuse în final, că Olga merită tot respectul. 
  
Cu mapa sub braț îmbrăcată la fel de auster, directoarea a intrat în biroul patronului. 
  
-Salut, Codruț! Am adus situația, nu avem nici o lucrare în întârziere, pentru prima dată avem 100% lucrări încheiate înainte de termen. 
  
-Mă bucură ce aud, organizează pentru sâmbătă o petrecere undeva la iarbă verde, un grătar cu de toate, să nu uiți berea. Merită , s-a muncit până la epuizare, nu i-ai lăsat să-și tragă sufletul, așa au apărut și rezultatele. Am o surpriză pentru tine. Uite decizia cu mărirea de salariu, dealtfel am să-ți cedez și o parte din acțiuni. Ai fost omul providențial, fără tine și devotamentul tău, azi eram în faliment. Îți mulțumesc! 
  
-Trebuie să recunosc, acum îmi face plăcere să spun, că un mare merit la avut Sonia. Apropo, te iubește mult, suferă, înfierarea ei împotriva mea, a fost din gelozie. S-a convins, că a greșit, acum suntem prietene. E o fată minunată,vei avea o soție, de care te vei putea mândri. Cu organizarea petrecerii îl pun pe Georgică, de la contabilitate, să se ocupe, e făcut pentru asta. Nu cred că putem lua toți salariații, îi vom lua doar pe cei din cele două departamente importante, iar pentru restul pregătește-le prime în bani. 
  
Mergem cu două microbuze, eu voi merge cu cei de la cercetare, tu mergi cu ce vrei. 
  
-Merg în același microbuz cu Sonia, am de gând să anunț logodna, sper să o fac fericită. De mult am vrut să fac pasul, mersul prost al firmei și incertitudinea financiară m-au dat înapoi, acum am drum liber. 
  
-Felicitări! E o fată bună! 
  
Restul zilei s-a ocupat de organizarea petrecerii. Georgică s-a dovedit a fi omul providențial, a făcut repede o listă cu tot ce le trebuia, în dreptul fiecărui articol scrisese modul în care putea fi dobândit și prețul aproximativ. Olga a aprobat lista, apoi a plecat acasă. 
  
-Fata mea ce e cu tine așa devreme , s-a întâmplat ceva? Marina, ca orice mamă, era îngrijorată de venirea fetei sale prea devreme. Era obișnuită, să o vadă, intrând pe ușă odată cu venirea nopții, ori acum era prânzul ăl mare cum spuneau părinții ei, bunicii Olgăi, despre ora două de după amiază pe timp de vară când luau masa la câmp. 
  
-Stai liniștită, a dat Dumnezeu să ajungem la zi cu lucrările și să intrăm în normal cu programul. Vreau să mănânc, copiii ce fac? 
  
-Sunt în camera lor, se joacă, e vacanță, dar să știi că și citesc, scriu, învață. Îi urmăresc îndeaproape. Sunt copii buni. 
  
După ce a mâncat, Olga a intrat în camera sa, s-a trântit în fotoliul preferat, era unul îmbrăcat în piele cu spătar înalt. A tras un taburel aproape,a pus picioarele pe el, apoi s-a făcut comodă. De pe măsuța , a luat o revistă cu ultimele apariții în domeniul modei, cu gândul aiurea a început să o răsfoiască , la un moment dat ochii i-au căzut pe un bărbat îmbrăcat elegant, care semăna izbitor cu Eugen. Gândurile au luat-o razna, încă îl iubea, era iubirea unui sclav, față de cel care i-a redat libertatea. 
  
Îl iubea, sau era doar recunoștință pentru bărbatul care, deși nu o cunoștea, a primit-o în brațele lui. Îi era datoare pentru acel gest, ea a făcut-o mecanic, nu a fost iubire, a fost o chemare a simțurilor răzvrătite, a inimii înlănțuite, a vieții care-și căuta libertatea, a dorului de aș striga neputința, a femeii care-și voia iubirea înapoi, ființa furată și ținută încătușată. El, Eugen, a fost omul care a rupt barierele, a distrus lanțurile, a spart cătușele, a mângâiat sufletul, a răcorit inima prea înfierbântată, a spus dorului: pleacă. Îi era recunoscătoare pentru asta, atât. Comportamentul lui de mai târziu, a anulat tot ce fusese frumos, reușise să transforme o iubire în recunoștință cu șanse mari de a distruge chiar și ultimele aprecieri pentru el. 
  
Pentru o clipă în fața ochilor i-a apărut chipul Sorinei Pletea, frumoasa ingineră de la cercetare. O văzuse în urmă cu două zile, burtica crescuse, se rotunjise, nu și-o ascundea, era mândră, că va fi mamă. A întrebat-o atunci, după ce o trăsese într-un colț al uriașului birou. 
  
-Cine-i tatăl? Fără să vrea, fata s-a uitat în direcția lui Eugen. Apoi roșie la față a spus: 
  
-Nu contează, e copilul meu și îl voi crește singură. Nu va ști niciodadată cine îi este tatăl 
  
-Cine îți dă ție dreptul, să privezi un copil, de a ști, cine îi este tată? Gândește-te la asta! 
  
Era convinsă că Eugen era tatăl copilului, curios, nu era geloasă pe Sorina, iubirea pentru Eugen se estompase, mojicia lui alungase dragostea. Era mai bine așa. 
  
Îi era teamă pentru Sorina. Își amintea de ea, era cu trei ani în urmă, fusese la un bal, dat de unitatea, unde lucra fostul bărbat. După numai două ore soțul era beat, ar fi dansat, era un vals, se vedea dansând, plutind pe valurile muzici, ținută-n brațe de tânărul locotenent care, toată seara a fost cu ochii pe ea. Îi făcea plăcere acea adorare nevinovată, ar fi vrut să fie cu el și nu cu ursul care-și bălăbănea capul greu de băutură, își strâmba buzele și gesticula din vârful degetelor încercând să spună un cuvânt. Nici un sunet nu ieșea, din gâtlejul care înghițise prea multă vodcă. Melodia curgea lin, dansatorii se roteau cu mișcări amețitoare, femeile cu capul ușor lăsat pe spate, cu priviri galeșe, pluteau susținute de talie de brațele puternice ale bărbaților. Olga privise la ei, cum privește un copil la felia de tort de care, nu are, voie, să se atingă. Ar fi dat orice, să fie pe ringul de dans, ‚ținută de mijloc de frumosul locotenent, iar fi plăcut, chiar, să-i atingă sânii care, se întăriseră de dorință, de când privea spectacolul. Nu putea fi pe ringul de dans, era înțepenită la masă lângă un bărbat prea beat, prea mitocan, prea violent. O, Doamne cu ce greșise oare?! 
  
S-a întrebat atunci la acel bal, greșea dorind să fie cu tânărul ofițer? Era o femeie măritată, avea un anumit statut, cum putea să ridice ochii cu dorință asupra altei persoane? Ar fi fost un gest ce putea fi condamnat la ceas oprit de lege și de timp. Chiar așa? 
  
Olga și-a amintit de spusele Bibliei despre viața lui Adam și al Evei când se aflau în raiul pământesc dintre râurile Tibru și Eufrat. Tot timpul s-a întrebat :”de ce pusese Dumnezeu interdicție primilor oameni, să mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului?” A fost o interdicție reală? Sau Dumnezeu a căutat un motiv, să-i izgonească din rai, a fost o capcană? Pănă atunci Divinitatea făcuse Universul, munții, apele, pădurile, animalele sălbatice, umpluse mările, oceanele și râurile cu viețuitoare de apă, totul era perfect. Lipsea un singur lucru, un stăpân care să beneficieze de toate aceste bogății. Pentru aceasta a făcut pe Adam, apoi pe Eva. În rai acești primi oameni, erau niște păpuși, niște copii care nu conștientizau cine sunt, Eva umbla goală, Adam la fel, nu realizau că sunt diferiți, nu simțeau atracție unul față de celălalt.Dumnezeu voia ca ei doi, să stăpânească pământul, așa cum erau nu o puteau face, de aceea a pus o momeală, mărul. Domnul știa că vor mânca din măr, își dorea chiar, să încalce porunca și să guste din fructul oprit. Șarpele, dracul (întodeauna va exista un șarpe)a îmbiat-o pe Eva, spre bucuria Domnului, aceasta a gustat din măr, apoi a mușcat și Adam. Din această clipă lucrurile se schimbă total, cei doi văd că sunt diferiți, își acoperă goliciunile cu frunze de lipan, se descoperă că sunt de sexe diferite. Dumnezeu îi izgonește din rai cu porunca, să stăpânească pământul și să se înmulțească. Odată ce au gustat din măr, a apărut atracția dintre cei doi. Eva nu a greșit, când a alergat, acolo unde nu avea voie, acolo trebuia să meargă, ăsta era ordinul secret al Domnului. Dumnezeu nu a vrut, să-i trimită pe pământ, de cum i-a făcut, a vrut să-i culpabilizeze, să-i facă pe oameni, să se învinovățească tot timpul, pentru faptul că vor fi ispitiți, de tot ce nu este al lor, de tot ce nu au voie să facă. Eu v-am oferit o șansă, a spus Domnul, dar voi ați ratat-o, acum mergeți, vă înmulțiți și vă căutați singuri hrana, nu meritați, să stați aici, unde aveați de toate. A plecat Adam împreună cu Eva, au stăpânit pământul, s-au înmulțit, iar noi suntem urmașii lor. Un singur lucru a rămas de la ei până-n zilele noastre-Mărul. Fiecare dintre noi are un măr, el ne însoțește sub diferite forme, cea mai tare este ispita. Olga se gândea la tânărul locotenent de la bal, oare nu era el, pentru ea, fructul oprit, ispita venită din ancestralul nostru, mărul din care nu avea voie să guste și rămânea cu sentimentul neîmplinirii? Dorința oamenilor de a avea, ce nu le este permis, să aibă, este mărul fiecăruia, moștenit încă din perioada în care oamenii erau două păpuși. S-a trezit pe seară, era odihnită și cu chef de vorbă, dar mai ales de joacă cu copiii. Marina i-a chemat la masă, Olga împreună cu copiii au intrat în bucătărie: spălați-vă pe mâini copii! 
  
După cină băieții au plecat în dormitorul lor, iar ea împreună cu mamă-sa au rămas să strângă masa. 
  
-Stai pe scaun mamă, mă ocup de vase, îți dau liber în această seară. 
  
-Olga mamă, ce ai de gând? 
  
-Nu înțeleg 
  
-Ba înțelegi foarte bine, Marina era îngrijorată, fata ei munce foarte mult, e drept câștiga bani frumoși, dar ar fi vrut, să o vadă cu un bărbat lângă ea, să o vadă la casa ei, știa că nu are pe nimeni, asta o durea. Ar fi vrut, să o vadă trăindu-și viața și nu risipindu-se doar în muncă. Olga și-a sărutat mama pe frunte apoi a părăsit bucătăria, din urmă a auzit pe Marina strigând: 
  
-Mărită-te, îți cresc eu copiii! Nu a răspuns, a intrat în dormitor, poate și ea își dorea un bărbat... 
  
Sâmbătă mașinile i-au dus pe toți, în poiana aleasă de Georgică. Era un loc mirific sub forma unui arc de cerc, străjuit de stejari bătrâni cu riduri adânc săpate în haina lor groasă, mușchiul verde crescut ca barba unui călugăr tânăr, arăta nordul și vârsta înaintată a vajnicilor copaci. Umbra lor deasă răcorea și mai mult pârâul cu apă limpede, ce se scurgea la vale ca un șarpe cu clopoței, ocolind maluri și lăsând în urmă o muzică plăcută din lovirea repezită a apei de pietrele din vaduri, era un clipocit, precum șoaptele îndrăgostiților într-o seară cu lună plină. 
  
Grătarele cu focul încă arzând, așteptau jarul pentru a transforma carnea crudă și sângerie în fripturi aromate. Două pături uriașe erau întinse pe iarbă, convivi stăteau întinși , sprijiniți în cot precum vechii romani în timpul banchetelor . Ca organizator Codruț Pupezescu a găsit cu cale să spună câteva cuvinte : 
  
-Doamnelor, domnilor, vă mulțumesc! De acum mergând în același ritm, veți avea în mine un prieten. Ca prieten voi răspunde la orice solicitare a voastră. Întindeți paharele, vreau să vă torn țuică la fiecare , este o pălincă bună, femeile vor găsi ceva mai ușor dacă își doresc. Voi face în fața voastră un legământ și o cerere. Apoi solemn, emoționat și îmbujorat la față, s-a întors spre locul fetelor : Sonia, spuse Codruț punând un genunchi în pământ, vrei să fi soția mea? 
  
Sonia care nu se aștepta la asemenea cerere, s-a înroșit, și-a pus palmele pe față, apoi s-a uitat în jur ,parcă cerând de la ceilalți, să-i confirme, ca este adevărat, cu vie emoție, căutând din priviri pe Olga, a răspuns: 
  
-Da, sunt deacord, apoi a întins mâna pe inelarul căruia, viitorul soț a pus inelul. Sunt fericită, mai strigă fata, apoi îl ajută pe Codruț să se ridice, față în față cei doi s-au sărutat pecetluind și în acest fel unirea lor. Olga, unde ești Olga? Cine a văzut pe Olga? 
  
-A plecat cu Eugen. Într-adevăr, Olga făcuse semn lui Eugen, să o urmeze, cu un zâmbet plin de machism, de satisfacție masculină pe față a plecat în urma femeii. Ajunși într-un loc mai ferit,Olga a atacat direct: 
  
-Felicitări Eugen, ești tată! Acesta surprins, s-a uitat la ea, sperând, să o vadă râzând ca de o glumă bună. 
  
-Nu e o glumă, este un adevăr, cavaler rătăcitor ce ești. 
  
-Cine naște și eu sunt tatăl copilului? Chiar nu știu nimic. 
  
-Sorina, sau negi că ai fi avut legături cu ea? Eugen a privit încurcat și rușinat spre Olga, acum înțelesese că tot ce a fost între ei, era terminat, el era de domeniul trecutului pentru femeia din fața lui. 
  
-Nu neg, îmi asum responsabilitatea, nu am știut nimic, îți mulțumesc Olga, îți rămân îndatorat, sper să mă poți ierta vreodată. Eugen era uman, pentru prima dată avea lacrimi sincere în ochii lui frumoși. 
  
Ce trebuie să fac? 
  
-M-am gândit, uite și scoase din geantă o mică cutiuță frumoasă, aici ai inelul, cu care o vei cere de soție. Stai liniștit, îți opresc contravaloarea lui din salariu. Am vrut, să vă înlesnesc drumul. Mergem înapoi la băieți și imediat, o vei cere de soție. Ne-am înțeles? 
  
-Da, o voi face bucuros. 
  
Cei doi, se apropiau de grup, vorbind între ei bine dispuși. Colegii lor își dădeau coate, Sorina era gata să izbucnească în plâns, se vedea trădată de Olga, era geloasă pe ea. Toți credeau că s-a reînodat firul iubirii dintre Olga și Eugen. Când a ajuns lângă ei, Sonia a răbufnit: 
  
-Bine fată, aici era un moment festiv și tu erai cu Eugen în tufiș? Nu ai vrut, să ne fi martoră? 
  
-Ba dacă vrei să știi, v-am fost chiar nașă, spuse Olga râzând și făcându-i cu ochiul lui Codruț. 
  
-Are dreptate, așa este, ea este aceea, care mi-a deschis ochii. Să-i mulțumim amândoi Sonia. 
  
-Acum să facem puțină liniște, inginerul Zambilă are de făcut un anunț important. 
  
-Sorina, spuse Eugen căzând în genunchi în fața fetei, vrei să fi soția mea? Sorina s-a uitat la Olga, apoi la Eugen, cu o mână s-a mângâiat pe burtica, în care se afla mica ființă, ce avea să vină pe lume peste doar trei luni, atunci a înțeles dispariția celor doi, dar tot nu înțelegea de unde avea Eugen inelul, ce mai conta, era fericită. 
  
-Da, sunt deacord. Eugen într-un avânt de bucurie, a luat-o în brațe, a sărutat-o apoi s-a rotit cu ea. 
  
-Stai nebunule, facem rău copilului. Bărbatul a lăsat-o ușor jos, apoi a îngenunchiat iar și a sărutat cu evlavie burtica femeii. 
  
Unul dintre bărbații aflați în jurul mesei improvizate, privea cu drag spre Olga, se citea dragostea în ochii lui luminoși și limpezi... 
  
Referinţă Bibliografică:
Dracu* nu este așa de negru X / Ionel Cârstea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2114, Anul VI, 14 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Cârstea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cârstea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!