Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Ionel Cârstea         Publicat în: Ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Dracu * nu este așa de negru IX
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
A doua zi îmbrăcată în hainele de ”călugăriță”, a intrat în birou ,renunțase la bluza sexy cu decolteul mult prea generos și fusta scurtă, care arăta, mai mult decât trebuia din pulpele superbe ale picioarelor drepte cu pielea catifelată precum petala trandafirului. Hainele îi scoteau în evidență părțile frumoase, dar îi dădeau o anumită notă de vulgaritate, de altfel, se îmbrăcase provocator, tocmai pentru a le demonstra tuturor că nu hainele o defineau, ci ea, prin felul ei de a fi, spunea cine este. Cum a văzut-o, asistenta s-a grăbit, să o informeze, că este convocată de urgență în biroul patronului. 
  
-Bine ai venit Olga, te rog să iei loc , cu mâna i-a indicat o mică măsuță, așezată într-un colț retras al biroului, în jurul ei se găseau trei fotolii joase, unul dintre ele era ocupat de Sonia. Au luat loc, secretara adusese cafele aburinde, fetele se priveau, cu o reală dușmănie mascată de zâmbetele înghețate în colțul gurii. Nici Sonia, care dormise cu Codruț în acea noapte, nu știa despre ce e vorba. Chiar a fost surprinsă, să o vadă pe Olga intrând în birou, crezuse că va bea cafeaua împreună cu patronul, așa cum făceau de câțiva ani. 
  
-Doamnelor, patronul avea vocea calmă, era stăpân pe el, după cum știți, societatea a început să meargă bine, trebuie să recunosc meritul întregului colectiv, dar fără inițiativa și buna organizare făcută de Olga, nu am fi ajuns aici. M-am gândit mult, apoi am luat următoarea decizie : Olga, din acest moment, ești directorul general al societății. Toți ți se vor supune ție. Drepturile tale sunt nelimitate, vei lua toate măsurile pe care le consideri necesare bineînțeles în limita legii. Aștept să vii cu un program de organizare-reorganizare. Lunar îmi vei prezenta situația pe compartimente. Primul departament pe care vreau să-l reorganizezi, este cel de IT, oricare dintre șefi de compartiment ți s-ar opune, aici Codruț a aruncat o privire fugară spre Sonia, îl sancționezi. Vreau disciplină, muncă, rentabilitate, iar eu nu voi fi zgârcit cu banii. Deocamdată nu-ți măresc salariul, aștept primele rezultate, apoi discutăm. Primești? 
  
-Mulțumesc Codruț, sunt onorată de încrederea ta, mă voi strădui, să nu te dezamăgesc. 
  
-Cum poți să dai postul pe care mi-l oferiseși mie, unei fătuci abia venită în firmă direct de la mătură? Sonia era roșie ca focul, o privea cu ură și dispreț pe Olga, nu înțelegea de ce Codruț, iubitul ei, omul, din patul căruia tocmai plecase în urmă cu 2 ore, se comporta așa de aspru. Lacrimi de furie brăzdau fața femeii, fardul se scurgea pe obraz, lăsând în urmă o dâră de vopsea albastră cu ușoare urme negre. 
  
-Nu ți-am promis niciodată acest post, tu l-ai solicitat, eu nu am fost de acord. Gata, nu las loc la discuții, nu uitați că aici sunt numai banii mei, sunt unicul acționar. Sonia, te rog să te pui la dispoziția Olgăi și să o susții în tot ce va face. Chiar de astăzi va veni în compartimentul tău și îți va face un program, cu sarcini precise pe toate comenziile pe care le ai și cu date de livrare ce vor trebui respectate dumnezeiește. Nu faceți așa, sunt nevoit să închid firma, pentru că nu mai am posibilitatea, de a o ține pe linia de plutire, aproape toate liniile de creditare îmi sunt închise. Sonia, ce faci cu Zambilă, ? Îl oprești la tine? 
  
-Nu Codruț, Zambilă trebuie să revină în departamentul de cercetare, asta e pregătirea lui. Nu are, ce face la Sonia, nu e IT-ist. 
  
-Olga, vrei să-l repui șef al compartimentului? 
  
-Nici vorbă, șef îl voi numi pe Petre Petruș, e isteț și determinat, bun organizator, nu e leneș și nici nu are gărgăuni în cap. Pe Eugen, începând de astăzi, îl mut înapoi la cercetare. Te rog, Sonia să-i explici, hotărârile care au fost luate aici. Ți-aș rămâne îndatorată, dacă ai merge chiar acum, să-i spui, să mă aștepte la ușa biroului. Nu voi întârzia mult , voi veni în compartimentul tău, pentru ca împreună să găsim modalitatea, de a urni din loc încremenirea voastră. Sonia nu mai înțelegea nimic, a căutat ajutor la patron , Pupezescu a privit-o neutru, iar din cap i-a făcut semn să plece, pentru a îndeplini ordinul. După plecarea Soniei, patronul s-a apropiat de Olga, a prins-o de mână și s-a uitat în ochii ei. 
  
-Îmi ești dragă Olga, îmi ești tare dragă. 
  
-Mulțumesc Codruț, prefer să-ți fiu dragă, pentru ce voi face pentru companie, și tu ești un bărbat frumos, dar hai să rămânem, așa cum suntem acum. Altfel riscăm să compromitem totul. 
  
-Bine, așa facem. Asta e decizia ta de numire, iar aici ai sarcinile de serviciu. Olga a luat hârtiile, prima era o hârtie oficială, prin care se atesta numirea ei în funcție de director-general, iar cea de-a doua era o coală de hârtie pe care scria doar atât : ”Ești împuternicită să aduci societatea pe profit, pentru asta vei lua toate măsurile”. 
  
Ajunsă la birou a întrebat asistentele dacă a venit inginerul Zambilă. 
  
-Da, este în birou, te așteaptă. 
  
-Cine i-a permis să intre ? 
  
-Am crezut...Mariana începuse să se bâlbâie 
  
-Altădată să nu mai crezi nimic, clar? Nimeni nu are voie, să mă aștepte în birou. Toată lumea stă în anticameră, până ce eu îl poftesc, să intre. Ați înțeles fetelor? Chemați-l pe inginerul Petruș. 
  
-Da, amândouă au răspuns în cor. 
  
-Ce faci în birou, de ce nu ai așteptat în anticameră? Eugen privea pe Olga și nu înțelegea, ce se întâmplă. Nu mai era nimic, din femeia care-i căzuse pradă într-un moment de slăbiciune. Olga era acum o femeie puternică și stăpână pe ea. 
  
-A venit inginerul Petruș, Mariana băgase capul pe ușă, încă speriată de cearta pe care o primise de la Olga. 
  
-Eugen, te rog, să aștepți în anticameră, până vorbesc cu Petre. Vocea șefei nu lăsa loc comentarii. Puțin debusolat, mirat și intrigat că nu se mai termină umilința la care este supus în fiecare zi, Zambilă a părăsit biroul. Când el ieșea pe ușă, Petruș tocmai intra, acesta din urmă s-a ferit din calea fostului șef, apoi a intrat în birou. 
  
-Bună șefa! Petruș era o fire veselă, dar moderat în veselia lui, un tip bine organizat, gata să ajute, să intervină, acolo unde ar fi fost nevoie de el. 
  
-Felicitări! Te-am numit în funcția de șef al departamentului de proiectare-cercetare, de astăzi vei conduce acest departament cu mână de fier, pentru orice nelămurire, orice ajutor te rog să vii la mine indiferent de oră. Vreau ca departamentul să producă, să aducă bani. Vei avea un salariu dublu, față de ce ai acum, dar pentru asta trebuie să muncești, nu mă interesează la ce oră vii la serviciu, nici la ce oră pleci, vreau un singur lucru, toate proiectele să fie gata cu două zile înainte de termen, nu accept scuze, dacă te poticnești undeva, mă contactezi imediat și luăm măsurile care trebuie. La bibiloteca Universității veți găsi trei legitimații ,pentru a putea căuta materialul bibliografic. Singurul tău prieten de acum în colo ești tu, restul îți sunt subordonați. Olga a apăsat pe buton, Maria a băgat capul pe ușă. 
  
-Spune-i inginerului Zambilă să intre. 
  
-Domnul inginer a plecat. 
  
-Cum a plecat, unde? 
  
-A spus că, dacă aveți nevoie de dânsul, îl găsiți în biroul de cercetare. 
  
-Mergi imediat și spune-i că nu am nevoie de el, nu-l caut, iar el dacă are nevoie de serviciu, să vină imediat aici, altfel poate pleca și va avea ziua de lucru tăiată. 
  
-Petruș, ai grijă cum procedezi cu Eugen, nu e un băiat rău, e foarte orgolios, trebuie să-i învingi cerbicia, altfel se va pierde. Nu trebuie să cedezi în fața lui, îi vei repartiza lucrări la fel ca și celorlalți, zilnic îi vei controla, pentru a fi în grafic, orice idee aduc băieții rumeg-o bine, dacă ai nelămuriri, vino să discutăm. Trebuie să aducem compania pe profit, pentru a putea să supraviețuim toți. Mai înțeles, dacă ai întrebări, te rog să le spui acum, sau ori de câte ori vei simții nevoia. 
  
-A, uite și pe domnul inginer, intrați, așa... cu curaj. Vreau să vă spun un lucru domnule Zambilă, eu sunt directorul-general al acestei firme, nu am de gând să vă întreb, dacă vă convine, v-am spus pentru a lua act de acest nou statut al meu. Dumneavoastră în raport cu mine îmi sunteți subaltern, prin urmare eu hotărăsc, ce aveți dumneavoastră de făcut și nu invers. Ce ați făcut în această dimineață a fost un gest de sfidare, de insubordonare și eu nu accept. De data asta nu vă sancționez, dar a doua oară dacă se mai întâmplă, veți fi aspru pedepsit. Din acest moment noul șef al compartimentului este inginerul Petre Petruș, am să vă rog, să-l prezentați și celorlalți. El va repartiza lucrările, cum va considera, că este mai bine. Eugen privea pe Olga, de fapt se uita undeva spre ea, nu mai avea curajul, să ridice privirea și să o sfideze, simțea privirea ei ațintită pe el, îl ardea, vocea ei calmă, cuvintele rostite fără echivoc, nu-i lăsa prea multe posibilități de răspuns, nici nu avea ce răspunde, greșise mult, își merita soarta, va lupta să o recâștige. Vă las. Petruș, Olga îi întinse mâna strângând-o cu putere pe-a lui, felicitări și succes în noua funcție! Aici ai mapa cu toate lucrările, examinează-le, apoi discutăm. Acum plec, mai am multă treabă, ziua de muncă abia a început, frumoasă, mândră și demnă a părăsit biroul, în momentul când Olga s-a apropiat de el, Eugen a lăsat capul în pământ. 
  
La intrarea Olgăi în birou, Sonia era la masă cu patru subalterne, beau cafea și o bârfeau. 
  
-Auzi dragă, spunea Sonia, când Olga a deschis ușa, am luat-o de la mătură și am făcut-o mare șefă și acum vine să-mi dea ordine. 
  
-Nu te lăsa, nici noi nu o suportăm... 
  
-Bună ziua! Pe cine nu suportați, dacă îmi este permis, să întreb? 
  
-De ce nu bați la ușă? Sonia era arțăgoasă, încă o vedea pe Olga în postura de femeie de serviciu. 
  
-Sonia, Olga a apăsat pe numele ei, în această firmă se bate la două uși, a mea și a patronului. Eu intru în orice birou fără să fiu anunțată și fără să bat la ușă, prin urmare, altă dată, aveți grijă ce vorbiți. Acum gata, nu am venit, să mă ciorovăiesc cu tine. Voi plecați la treaba voastră, am de discutat cu șefa. 
  
După plecarea fetelor, Olga a privit-o în ochi pe Sonia, apoi i-a zis: 
  
-Îndiferent care au fost relațiile noastre până acum, suntem nevoite, să colaborăm spre binele societății, nu mă interesează ce faci nopțile și nici cu cine te culci. Sunt treburile tale private, dar aici la serviciu eu sunt șefa, iar acum ne vom ocupa amândouă de reorganizarea departamentului tău. Vreau ca în cel mult o lună de zile să fie rentabil, altfel discut cu patronul să-l desființăm, iar în locul lui să facem spălătorie auto,chiar îi voi recomanda să te oprească în noua secție. Mai clar, Sonia firma nu produce, patronul a băgat o grămadă de bani în ea degeaba, eu o voi face să meargă, iar tu vei face ce-ți spun, altfel te dau afară, spune-mi, dacă am fost suficient de explicită. 
  
-Am înțeles, te voi ajuta, cât pot. 
  
-Nu mai înțeles, nu tu mă vei ajuta pe mine, eu te voi ajuta să-ți pui în ordine compartimentul ăsta ruginit și amorțit, eu vă voi pune la treabă, mă voi muta aici în acest birou, tu vei lucra alături de ceilalți în biroul comun. Voi sta cu ochii pe voi. Sonia, nu te juca! Ultimele cuvinte ale Olgăi au sunat ca un avertisment, unul dur. Poate încerca, să răzbune modul despotic, în care se purtase Sonia cu ea, cât timp fusese femeie de serviciu, dar în același timp nu voia, să aibă nici un moment de slăbiciune, nu trebuia să piardă, firma și patronul i-au dat o șansă, ea la rândul ei va lupta pentru șansa firmei de a se ridica, de a deveni competitivă. Sprâncenele femeii se încruntaseră, gurița mică cu buze cărnoase, șuierau cuvintele care loveau în Sonia ca un bici cu plumb în vârf. Te rog să scoți toate comenzile pe care le ai, oricât ar fi de vechi, asistentele să ia legătura cu beneficiarii, să vedem care mai sunt de actualitate și cât timp ne mai acordă. Revin peste două ore, atunci continuăm discuția pe situația concretă. Una din asistente a băgat capul pe ușă când a auzit soneria. 
  
-M-ați căutat șefa? A întrebat asistenta, ignorând-o intenționat pe Olga. 
  
-Eu te-am căutat, de acum întâi mie mi te subordonezi, apoi Soniei, vocea Olgăi era caldă, te rog să execuții ordinele pe care le vei primi cu maximă responsabilitate și urgență, veți lăsa deoparte, orice altă lucrare aveți, ne-am înțeles? 
  
-Am înțeles, fata era nedumerită nu știa despre ce e vorba. 
  
Sonia, ai două ore la dispoziție apoi discutăm, te rog să fii gata în cele două ore, nu avem prea mult timp la dispoziție, iar Pupezescu nu mai are bani de aruncat pe ferestră, cred că ști mai bine decât mine. Sunt la cercetare. 
  
Toată ziua și-a petrecut-o pendulând între cele două birouri. 
  
Seara târziu a ajuns acasă, copiii dormeau, doar mama ei a apărut în ușa dormitorului cu fața îngrijorată. 
  
-De unde vi așa de târziu? 
  
-De la serviciu, am avut mult de muncă, suntem în reorganizare. Mamă, felicită-mă, sunt directorul –general al firmei. 
  
-Fata mamei, nu trebuia să accepți funcția,acum patronul a descărcat toată răspunderea pe tine. După cum te cunosc, ai să te muți cu totul acolo. 
  
-Va fi bine, ai să vezi, te rog umple cada cu apă fierbinte, vreau să fac o baie, să-mi pun gândurile în ordine. Apoi să mergi să te culci, am mâncat un sandvice la serviciu, nu îmi este foame. Marina și-a sărutat fiica pe frunte, apoi a plecat la baie să dea drumul la apa. 
  
Rămasă singură, Olga a început, să se dezbrace. Nu se grăbea, voia să retrăiască toate amintirile de peste zi, îi veneau în cap doar frânturi de imagini impersonale. 
  
Goală a ieșit din dormitor și a intrat în baie. S-a scufundat încet în apa fierbinte, pe măsură ce trupul se obișnuia cu temperatura ridicată a apei, odată corpul intrat tot, a simțit o moleșeală plăcută, ca un fior dat de îmbrățișarea iubitului. Gândurile au început să se așeze în ordine. Patronul o numise șeful companiei, îi puse în brațe toată averea , încrederea lui Pupezescu în ea ,i-a dat aripi. Îi datora multe, el o scosese din condiția umila de femeie de serviciu, acum într-un timp relativ scurt a ajuns directorul firmei. Era hotărâtă, să aducă societatea pe profit cu orice sacrificiu, nu va ține cont de nimic, va lupta ca firma să fie profitabilă. În fața ochilor i-a apărut Sonia, o privește cu răutate,cu reproș amestecat cu dispreț, îi susține privirea, nu se simte vinovată față de ea, a promovat prin forțele ei, nu și-a vândut trupul patronului. Sonia nu putea înțelege, cum a ajuns din măturăreasă, șefa ei, o mistuie prin interior, o roade invidia și gelozia, nimic și nimeni nu intra în voie. Olga a fost nevoită ,să o pună la punct în cursul zilei, când se opunea de fiecare dată ordinelor ei. 
  
-”Sonia, îți spun aici de față cu subalternii tăi, relațiile noastre de pe vremea când eram femeie de serviciu și îți măturam în cameră, au încetat în clipa în care mi-am dat demisia de acolo. Acum suntem într-o altă perioadă a vieții, tu îmi ești subalternă și vei executa ordinele pe care ți le voi da, altfel te sancționez. Relațiile tale cu patronul nu mă interesează și nici nu mă sperie, dacă patronul nu va fi deacord cu pedepsirea ta, deși mă îndoiesc, că se va opune, va rămâne cu tine, iar eu voi pleca, dar până atunci te rog, să faci, ce îți spun, pentru că e spre binele nostru și al firmei. Îmi place să cred, că vrei să te culci cu un patron bogat și nu unul intrat în faliment. Ochii Soniei aruncau săgeți asupra Olgăi, dar în sinea ei i-a dat dreptate”. 
  
Cu apa șiroind s-a ridicat din cadă, prosopul lung acoperea trupul femeii. Cu o cârpă uscată a șters oglinda aburită, de dincolo de geam a apărut chipul unei femei frumoase, cu ochii mari și luminoși. Sânii plini, cu sfârcurile întărite și-au făcut apariția după îndepărtarea prosopului. Olga i-a privit cu drag, era mândră de corpul ei, pentru o clipă și-a amintit aventura trăită cu Eugen. Îl vedea, cum îi mângâia, cum îi săruta sânii plini de dorință, au fost săruturi pline de pasiune, o făcuse să plutească, să traverseze prin cărările rațiunii, acea rațiune care îi spunea, îi ordona, să se supună unui soț bețiv și violent. Ridicase bariera spre libertate, lanțurile robiei, al devotamentului față de un om insipid și brutal fusesră rupte. Fluturii în dezordine au început să zburde prin stomac, simțea furnicături și contracții în tot corpul, a scuturat din cap nervoasă, nu trebuie să-și mai amintească de el, chiar dacă prin el a prins curaj să-și ceară libertatea. Eugen trebuie să fie un capitol încheiat, nu spera într-o posibilă îndreptare a lui. Astăzi avusese un schimb de replici cu el, fusese nevoită să-l amenințe: 
  
-”Sper ca în cel mai scurt timp să te încadrezi în colectiv, banii îi vei primii, nu pentru faptul că ești prezent, ci pentru faptul că ești util, iar pentru asta trebuie să rezolvi lucrările, pe care le vei primi”. 
  
Eugen continua să o privească sfidător, Olga i-a susținut privirea, apoi i-a întors spatele. Până seara Petruș a informat-o că Eugen începuse să lucreze, era mielușel. 
  
A continuat să se șteargă îndelung, a mai aruncat o privire asupra femeii din oglindă, apoi mulțumită de imaginea văzută, a îmbrăcat halatul lung de baie și cu pașii ușori a plecat spre dormitor. 
  
Referinţă Bibliografică:
Dracu * nu este așa de negru IX / Ionel Cârstea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2108, Anul VI, 08 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Cârstea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cârstea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!