Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Ionel Cârstea         Publicat în: Ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

Dracu* nu este așa de negru VIII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Rămasă singură, după terminarea ședinței, Olga a înțeles, că a câștigat o primă luptă cu Eugen. Bărbații erau la picioarele ei, asta voia? Nu , ar fi vrut ca Eugen, să fie, cel care o admiră, care o dorește, care o vrea, care nu poate trăi, fără să simtă mirosul ei de femeie tânără și îndrăgostită. Câștigase în fața lui, îl dezarmase, savura victoria, știindu-l de acum ca pe un om de nimic. Îngenunchiase bărbatul mândru și plin de el, bărbatul fatal căruia femeile trebuie să i se închine, nu știe să piardă, e prins în propria haină a îngâmfării, a propriei străluciri. 
  
Eugen a plecat de la ședință cu un gust amar, simțise în plin lovitura Olgăi, nu se așteptase să se împotrivească, credea că o are la degetul mic. O iubea pe Olga, dar nu putea suferi faptul că tocmai ea a fost aceea care l-a înlocuit în funcția de șef de departament. Orgoliul lui de mascul Alfa, era egal cu iubirea pentru ea și totuși, orgoliul a câștigat, nu a putut trece peste faptul că, i-a impus condiții, că nu l-a chemat în particular, să-i ceară sfaturi, să-l implore, să o ajute. I-a demonstrat, că nu depinde de nimeni, că s-a eliberat de dependendența de un mascul, că ea poate și este stăpână pe ea,victoria ei îl făcea să spumege. Îl umilise, îl rănise în vanitatea lui, credea despre el, că este infailibil, că nu poate fi ,pus la zid de nimeni. Olga reușise să-l răstoarne, o ura pentru asta, o dorea și mai mult, să fie numai a lui, era ura amestecată cu iubire, era o luptă puternică, simțeau că amândouă sunt la fel de puternice. Se anulau în lupta lor, nu câștiga iubirea, dar nu învingea nici ura, el se simțea lovit de ură și rănit de iubire. Loviturile erau la fel de puternice din ambele părți. Ar fi vrut să meargă la Olga și să-i arunce-n față cât de mult o urăște, nu putea face asta, fără să-i spună și cât de mult o iubește. Hotărârea lui a fost, să aștepte un moment, când va fi vulnerabilă, pentru a o putea lovi. Apoi tot el să fie cel care o ajută, doar așa se va considera, răzbunat de umilința la care a fost supus. Nu se așteptase ca Olga să se îmbrace sexy, apoi să spună în fața tuturor, aventura trăită cu el, fără a-l nominaliza, dar etichetându-l ca pe ultimul om. A fost un gest de mare curaj, a fost o provocare la care i-a supus pe toți, ceva în genul : ”nu mă bârfiți, sunt stăpână pe mine, sunt cea mai deșteaptă, iar îmbrăcămintea nu contează. Vă pot conduce și îmbrăcată ca o călugăriță și îmbrăcată sexy, dar și goală dacă e cazul, ce fac în pat, e treaba mea, ce este la serviciu, e treaba voastră, să vă realizați sarcinile, altfel vă zbor, indiferent cum sunt îmbrăcată”. 
  
-Eugen, unde te gândești? Sonia îl privea de câteva minute, intrase în birou, se așezase în fotoliul din dreapta biroului, fără ca el să o simtă. 
  
-Nicăieri și pretutindeni. Eugen era prins cu totul de gândurile lui, era cufundat în propriul eu, în propriul suflet odată rănit, dar niciodată vindecat de umilința iubirii, prima iubire, iubirea de acum, mult mai puternică ca prima, mult mai zbuciumată, mai teribilă prin metamorfozele prin care a trecut, îl făcea să sufere, să se simtă umilit, înjosit în fața colectivului, a foștilor subalterni, ai patronului. Dintr-o dată nu mai era Eugen Zambilă, era un ins adus la statutul de perdant, de om pus la dispoziția patronului, de inginerul de care nu mai era nevoie, O, cât o ura , ar fi vrut, să o distrugă, să facă mii de bucățele din ea, să fie la fel de sfărâmată, cum este sufletul lui acum din cauza umilirii și disprețului la care l-a supus. Când răzbunarea lui ar fi totală, când se va bucura de toate suferințele ei, să ia cu toată dragostea, cu toată iubirea din care ura a plecat, fiecare bucățică din trupul ei sfărâmat, cu iubire să le pună la loc , să o reconstruiască, așa cum Dumnezeu făcuse pe Eva din coasta lui Adam, el să o reconstruiască din iubirea lui. Noua Olga să-i fie devotată și supusă, iubitoare și datoare. Să dispară răutatea din ea, vanitatea și personalitatea. Să fie o simplă păpușă, una care să-l iubească doar pe el, fără să ceară nimic în schimb, el pentru ea să fie acel mascul Alfa, de care ea să depindă ombilical. 
  
-Eugen, trebuie să vorbim.Sonia nu suporta, să-l vadă, pierdut în gânduri. Te-a distrus Olga, așa-i? Nu te așteptai să reacționeze, ai crezut că o poți șantaja și conduce din spatele ei. Te-ai înșelat, este foarte puternică, va fi greu de doborât. Îmi pare rău că am adus-o în societate, sunt sigură că Pupezescu o va consulta pe ea de acum încolo, eu voi fi trecută pe linie moartă, nu voi mai fi consiliera lui de taină, nu voi mai fi omul, care face și desface totul în unitatea noastră. De acum Olga va fi cea care dictează totul, ea va sancționa, va promova și va gratifica salariații, patronul nu se va opune, deja are încredere în ea. Eugen, vreau să ne unim forțele, pentru a ne putea apăra de viclenia parvenitei. Ești de acord? 
  
-Da, sunt. Eugen a întins mâna Soniei pentru a pecetlui înțelegerea. Femeia i-a prins mâna și a reținut-o mai mult decât trebuia. Bărbatul a privit-o în ochi, apoi a dus fără grabă, mâna la gură și a depus un sărut apăsat. 
  
Femeia a lăsat capul pe spate, așteptând ca buzele lui Eugen să o sărute pe gura. Îl plăcea, dar gândul ei era la patron, Pupezescu era dragostea ei, prima iubire, omul care o făcuse femeie, până acum el fusese o păpușă în mâna ei, știuse că departamentul de proiectare-cercetare al lui Zambilă nu merge, dar îl făcuse pe Codruț să plătească. De fiecare dată când patronul întreba de proiect, Sonia îl liniștea, mai sunt niște calcule de rezistență, nu reușim, dar nu va mai dura mult și le vom rezolva. Apariția Olgăi a fost salvatoare, Sonia a văzut cum proiectul va putea prinde viață. Calculul a fost simplu, Olga este femeie de serviciu, când îi va arăta un post de inginer, îi va săruta mâinile. Doar că purtarea Olgăi a fost una de mare curaj, cu multă personalitate și care a reușit să-și impună condițiile, iar prima condiție a fost să o umilească pe ea. Patronul, electrizat de comportamentul demn al fetei, fără să cerșească nimic, impunând condițiile, chiar cu riscul de a fi rămas pe mai departe femeie de serviciu, i-a satisfăcut toate cererile, chiar și pe aceea de a îi da un salariu mai mare decât al Soniei. 
  
În încăperea unde lucra patronul Pupezescu Codruț, era o masă lungă cu scaune pe ambele părți, în capătul dinspre geam al mesei se afla impunătorul și modernul birou al șefului, așezat perpendicular pe masă, formând cu aceasta un T-eu. Cu piciorele pe birou și mâinile la ceafă, răsturnat cu scaunul pe spate, Pupezescu se gândea la Olga. Îl fascinase la această femeie de o frumusețe rară, inteligența, modul de organizare, determinarea și buna pregătire profesională. Simțea că făcuse cea mai bună achiziție, Olga îl uimea. O va face consiliera lui de taină, ea îl va ajuta, să pună societatea pe picioare. 
  
Chiar mâine va avea o discuție cu Sonia, o va înștiința că, trebuie, să se ocupe mai mult cu departamentul ei, a rămas în urmă cu multe proiecte, iar cele pe care le-a realizat, au întârzieri foarte mari și din această cauză beneficiarii de multe ori refuză produsele, pe motiv că sunt perimate. Am să o rog pe Olga să facă o evaluare a activității departamentului de IT, dar pentru aceasta va trebui, să o numesc Director, pentru a avea autoritate. Sonia va face crize, îi va reproșa, că ea a cerut acest post de mult, de când a rămas liber, prin plecarea lui Ghiduș în politică. Sunt banii lui, nu se va lăsa prostit, nu o va izgoni din pat, încă. Departamentul de cercetare va fi condus de unul din inginerii pe care ea îl va desemna. De mâine se va ocupa de aceste modificări. Olga va dori? Cât de mare e ambiția ei? Ce va face cu Eugen, el nu-l va da afară, dar ea îi va cere acest lucru, dacă nu se împlică mai mult în muncă și va rămâne la fel de superficial. Am să-i spun, să-l aducă pe Eugen din nou la conducerea Departamentului, va fi de acord? 
  
A plecat în acea zi de la serviciu mai devreme, avea în gură un gust dulce amar. Se simțea bine , reușise ce își propusese, pentru prima dată departamenul de cercetare a produs un proiect, societatea a încasat bani, era bucuroasă, reușise, să revigoreze niște oameni aflați în amorțire. În fond niște oameni minunați, inteligenți și pricepuți, dar nefolosiți. Eugen a fost depășit de atribuții, la un moment dat nu a știut să calculeze ceva, nu a acceptat sfaturi din orgoliu și din teamă. Teama de a coborî de pe soclul, pe care singur se urcase. Aducerea lui Eugen cu picioarele pe pământ, a însemnat umilirea, distrugerea orgoliului cimentat în capul lui, de acolo de sus îi privea pe toți cu ochi de stăpân, de autocrat, de despot stăpânitor, odată ajuns jos, trebuie, că a realizat cât de mic este, mai ales când, Olga l-a tras de urechi. Pe undeva îi era teamă de Zambilă, își dădea seama, că nu va sta cu mâinile încrucișate, va lupta împotriva ei, chiar dacă o iubește, orgoliul rănit de mascul infailibil, îl va face să se răzbune. Nu va lua nici o măsură de apărare, își va face treaba și atât. 
  
Tot gândindu-se și analizând situația, în care se găsea, a ajuns în dreptul blocurilor, unde lucrase mai mult de un an de zile. Aproape din instinct a parcat mașina, apoi a intrat în blocul, în care locuiau Sonia și ceilalți doi locatari cărora le făcuse curățenie în apartament. Maria tocmai ieșea din apartamentul Soniei, Olga fără să o vadă, după zgomotul ușilor știa unde este. 
  
-Verișoară! 
  
-Vin imediat draga mea, stai să las mopul, mă schimb imediat și cobor. 
  
-Sărut mâinile! Ați mai trecut pe la noi? În spatele ei inginerul Zincă Augustin era mai mult decât bucuros de întâlnire. 
  
-Bună ziua domnule inginer, ce mai faceți? Olga a privit atentă bărbatul din fața sa, era mult mai proaspăt, arăta sănătos, dispăruse urmele consumului de alcool. Era un bărbat plăcut și stilat. 
  
-Nu vreți să bem o cafea? Augustin aproape o ruga pe Olga. Fata la privit cu drag, apoi a zis: 
  
-Cu toată plăcerea, o aștept pe Maria. 
  
-A, pe verișoara dumneavoastră, cumsecade femeie, vrednică și cu bun simț. Bine, eu intru să pun ibricul iar când coboară doamna Maria, veniți împreună, da? 
  
-Da, a uite că vine și ea. Verișoară, ne-a invitat domnul inginer, să bem o cafea împreună. 
  
-Cu plăcere, domnul Augustin este un om minunat de când nu mai..., iertați-mă, m-a luat gura pe dinainte. Maria s-a fâstâcit, mai ales că și Olga ațintise o privire mustrătoare asupra ei. 
  
-Stați liniștită, am fost un alcoolic Cred că problema e rezolvată definitiv. Așa m-au asigurat și doctorii când am fost la control. 
  
-Pe mine vă rog, să mă iertați, tocmai mi-am amintit, că am ceva urgent de rezolvat. 
  
-Te duc eu cu mașina. 
  
-Nu, nu are rost, am treabă în cealaltă parte a orașului, nu este în drumul nostru. Olga a înțeles, că Maria vrea, să o lase singură cu inginerul. 
  
După plecarea verișoarei, inginerul se simțea stingherit, era pentru prima dată, după mulți ani, când se afla în cameră cu o femeie, doar ei doi. Augustin a privit pe furiș la femeia care îl adusese pe linia de plutire, femeia care, într-un moment crucial al vieții lui, s-a aflat acolo și la sprijinit, cum nu mai făcuse nimeni altcineva. 
  
-Nu v-am mulțumit niciodată pentru ajutorul dat, dacă nu erați dumneavoastră atunci, poate clacam, sau nu reușeam, să rezolv problema alcoolismului. Acum, datorită contribuției clare și fără echivoc pe care ați avut-o, mă pot numi alt om. M-am bucurat tare mult, când am auzit, că ați plecat pe funcție mare și bine remunerată. Deși se vedea clasa, nu am bănuit că ați fi o absolventă de facultate cu magna cum laude. Un om ca dumneavoastră a acceptat, să lucreze ca femeie de serviciu? 
  
-Da, de ce nu? Am copii de crescut, facturi de plătit, trebuie să trăiesc, divorțul nu înseamnă sfârșitul, doar sfârșitul unei etape de viață, începe alta, trebuie, să fim, pregătiți pentru orice. 
  
-Vă admir, eu după divorț, deși nu aveam copii, m-am prăbușit, am alunecat în butoiul lui Dionisios. Noroc cu dumneavoastră că m-ați extras de acolo. Vreți să ne tutuim? 
  
-Da, sunt de acord. Augustin, ce pregătire ai? 
  
-Sunt inginer constructor, lucrez într-o societate destul de bună, de renume, iar banii sunt frumoși. Sunt apreciat, în ciuda problemelor pe care le-am avut. Acum cu atât mai mult sunt apreciat, mă aștept la o promovare. Olga, nu ți-am spus niciodată, cât de mult te apreciez, cât îmi ești de dragă. 
  
-Mă onorează ce-mi spui, dar nu ar trebui, nu pot iubi, nu acum, poate niciodată, nu știu, sunt complicate ițele. Nu mă înțeleg nici eu, iubesc, cred că sunt iubită, dar speranțe mari nu dau acestei iubiri. Te rog, nu te supăra, tu ai putea fi omul, pe care l-aș iubi necondiționat. Dar acum nu-ți pot spune nimic mai mult și nici da speranțe. 
  
-Olga lasă-mă, să te iubesc! Augustin prinsese mâinile fetei și o privea în ochi, Olga i-a susținut privirea, apoi cu duioșie și-a tras mâinile dintre ale lui și cu ele i-a cuprins obrajii 
  
-Om bun, am sufletul prins într-un carusel, nu promit nimic, pot spune doar, că regret respingerea iubirii tale. Nu știu ce va fi mâine, nu pot promite. Olga privea pe Augustin, cum primise toate vorbele ei, cu o tristețe greu înăbușită. Regreta că îl iubea pe Eugen, dar nu putea face nimic împotriva iubirii, doar ce se gândea la el și fluturii zburau haotic prin stomac. Asta era soarta ei, să iubească bărbatul, cu care era într-o luptă fățișă. Va câștiga lupta dintre orgolii, sau lupta inimilor? Greu de prevăzut . 
  
Referinţă Bibliografică:
Dracu* nu este așa de negru VIII / Ionel Cârstea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2102, Anul VI, 02 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Cârstea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cârstea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!