Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Ionel Cârstea         Publicat în: Ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Dracu* nu este așa de negru VI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Rămasă singură, după plecarea Soniei, Olga se gândea la noua oportunitate. Mama-sa îngrijorată a intrat, ușor, în sufragerie, să nu-i tulbure gândurile. Olga a ridicat ochii spre ea. 
  
-Fata mea ce se întâmplă cu tine, de mult nu te-am văzut cu ochii așa veseli, ai chiar și un zâmbet pe față. 
  
-Mamă, doamna care abia a ieșit din casă, este nebuna de Sonia, a venit, să-mi facă propunerea, să lucrez alături de ea la firmă. Voi accepta în condițiile mele. Până la urmă chiar dacă sunt femeie de serviciu, câștig o grămadă de bani. Am un venit stabil, dacă au nevoie de mine, va trebui să mă plătească. Mamă, nu voi accepta, să am un salariu mai mic decât al Soniei și nici să-i fiu subalternă. Trebuie să joc tare, e cartea vieții mele, voi negocia la sânge. Dacă nu aveam serviciu, era altceva, eu deja sunt obișnuită aici unde lucrez, de bani nu mă pot plânge. Sonia își va primi lecția, pentru toate umilințele la care m-a supus de-a lungul acestui an. Ai încredere-n mine,nimeni nu va mai profita de Olga ta. Marina a pupat-o pe frunte, apoi a plecat în camera ei. Olga a răsfoit până spre miezul nopții, niște reviste de specialitate, despre rezistența materialelor. 
  
A mers ca în oricare dimineață la serviciu, Maria a plecat să măture scara vecină, urmând apoi să vină să o ajute cu apartamentele. Olga a început curățenia cu apartamentul Soniei. A scos cheia a intrat în apartament și a început ca de fiecare dată să șteargă praful din hol și baie. I s-apărut, că aude voci în sufragerie, a deschis ușa, pe canapea se afla un bărbat, iar cu spatele spre ușă era Sonia, care căuta ceva în bibliotecă. 
  
-Intră Olga, glasul Soniei era blând, afectuos, îți prezint pe domnul Pupezescu Codruț patronul firmei unde lucrez. Domnul Pupezescu, după ce i-am explicat cum ai rezolvat tu problema, care ne chinuise pe noi două luni, a devenit brusc, interesat de tine. 
  
-Doamnă, i-ați explicat domnului toată scena, sau doar faptul că ați găsit rezolvarea la o problemă spinoasă. 
  
-Nu, nu i-am explicat, pentru restul mă simt vinovată și îți cer scuze. M-am purtat ca și cum aș fi fost alfa și omega, iar între cele două litere nu mai era nimic, încă odată, iartă-mă! 
  
-Fetelor, glasul patronului era blând, dar hotărât, vă rog, să mă ascultați. Am adus adus aici câteva probleme luate de la Facultate mi le-a dat un profesor universitar, ele sunt greșit rezolvate, ți le las trei zile, dacă după trei zile nu am rezultatul, discuțiile dintre noi nu vor mai fi reluate, dar dacă, le voi primi mai înainte de soroc. începem negocierile. 
  
-Olga, te rog, să iei loc în fotoliu. Codruț dă-mi hârtiile, să le înmânez candidatei noastre. Odată cu testele Sonia a pus și o mică măsuță în fața Olgăi. Fata a luat primul test s-a uitat pe el, a intuit unde este greșeala, apoi l-a pus de o parte și a început să-l verifice pe cel de-al doilea, testele nu erau chiar cele mai grele, rezolvase multe în facultate în timpul seminariilor. Pupezescu privea cu neîncredere spre Olga, modul cum le punea deoparte după o scurtă evaluare, îl făcea, să creadă, că nu va ști, să descopere greșelile. 
  
-Domnule Pupezescu, sper că domnul profesor va dat și rezolvarea testelor. 
  
-Este adevărat, dar nu ți le pot arăta, până nu rezolvi tu. 
  
-Bineînțeles, pentru dumneavoastră e important, să mă puteți, verifica. Testele acestea vi le rezolv în două ore plus, minus, câteva minute. 
  
-Aici voi sta liniștit două ore. Aștept, cu nerăbdare să văd minunea. Profesorul m-a asigurat, că un inginer mediu ca pregătire nu le poate rezolva în mai puțin de trei zile, mi-a mai spus ceva, dar despre asta vorbim mai târziu. 
  
-Olga, te rog, să mergi cu mine în birou, aici vei avea liniște, îți aduc o cafea și te las, să lucrezi. După plecarea Soniei, Olga a început, să lucreze. A urmărit șirul de calcule, apoi a luat hârtia a scris problema neglijând celelalte calcule. Cu foaia de hărtie în față și subiectul scris pe ea , s-a revăzut în aula facultății ca studentă. După două ore și 17 minute, Olga a intrat în sufragerie cu rezolvarea corectă a problemelor. 
  
-Poftiți sunt gata, am întârziat puțin, au fost mai grele, decât mă așteptam. Verificați-le! 
  
-Nu le verific, domnul profesor și-a amintit de tine, mi-a spus că ai fost cea mai bună studentă pe care a avut-o. Tot domnia sa mi-a spus, că vei rezolva problemele în două ore. Postul este al tău, spune-mi care îți sunt pretențiile. 
  
-Domnule Pupezescu... 
  
-Codruț, te rog să-mi spui Codruț. 
  
-Domnule Pupeze..., scuze, Codruț, vreau să am un salariu mai mare ca al Soniei cu un leu, doi, nu contează, dar să fie mai mare, a doua condiție să nu fie șefa mea. Sonia a rămas cu gura căscată, privind la Olga, cu câtă seninătate impunea condițiile angajării sale. 
  
-Sunt de acord cu toate condițiile puse, de mâine vei avea mașină de serviciu, tu o conduci. Pupezescu s-a ridicat de pe scaun, a mers lângă Olga, i-a strîns mâna, a îmbrățișat-o, apoi către Sonia: 
  
-Te rog, să ne faci o poză, să imortalizăm momentul. Sper, să avem o lungă colaborare. Vei lucra într-un departament separat de al Soniei, va fi unul de cercetare, tu vei fi șefa departamentului, vei avea două asistente și cinci tineri ingineri în subordine, patru sunt bărbați și o femeie. De mâine să începi formele pentru angajare. Astea sunt hârtiile, te angajam și fără test, recomandările domnului profesor și patronul flutură o hârtie cu semnătura universitarului, erau suficiente, am vrut doar să mă conving de justețea laudelor, de aceea am insistat, să-mi dea aceste probleme pentru tine. Este posibil ,să se creeze o anumită animozitate între colegi, cel care a condus departamentul până astăzi, nu știe, că va fi înlocuit, îi voi comunica astăzi, când ajung la birou, îi voi lăsa salariul așa ca acum, doar mașina va trebui, să nu o mai folosească. 
  
-Credeți că e bine cum procedați? Nu aș vrea ca din cauza mea, să sufere cineva. 
  
-Nu fac acte de caritate, nu au fost în stare, să rezolve aceste probleme împreună cu Sonia, admit că ea este inginer IT, dar ceilalți sunt ingineri constructori. Cel mai bun, trebuie, să conducă, pentru a putea, verifica și îndruma pe ceilalți. În firma asta sunt banii mei, nu ai statului, sau ai voștri. Prin urmare eu decid ce este bine și ce nu este bine pentru buzunarul meu. O greșeală mă costă. 
  
-Domnule, iartă-mă , Codruț, voi începe peste trei zile, de fapt azi e miercuri, luni mă prezint la serviciu, vreau să las lucrurile în ordine aici. 
  
-Azi nu vreau să mai faci curățenie în apartament, până luni când va veni altă fată rămâne așa, tu îți vei primi bani inclusiv pentru ziua de vineri. Sonia încerca să fie mărinimoasă, dar, fără să-și dea seama, îi vorbea cu un ușor dispreț. 
  
-Sonia, era prima dată când îi spunea pe nume, Sonia a tresărit, auzindu-se, strigată astfel, din acest moment contractul nostru a încetat, de astăzi începând, o vei plăti pe Maria. Ea se va ocupa de curățenia apartamentelor și a scărilor. Dacă nu mai aveți treabă cu mine, mă retrag . 
  
-Olga, nu mă întrebi, ce salariu vei primi, Codruț credea, că emoționată pentru primirea postului, Olga uitase să întrebe esențialul, cât va câștiga. 
  
Fata se întoarse din drumul spre ușă și privind în ochii Soniei spuse: 
  
-Dacă e mai mare ca al ei, este bun. Nu-mi pasă cât e. Apoi făcu stânga împrejur și părăsi cu capul sus apartamentul. 
  
Olga a căutat-o pe Maria, a găsit-o în apartamentul lui Augustin, i-a povestit tot, apoi a rugat-o să apeleze la Florica să o ajute la curățenie. Iar de mâine să lucreze tot cu ea, sau dacă are pe altcineva, e treaba ei cum se organizează. 
  
-Voi fi eu angajată? Maria încă nu realiza, că va avea asigurare și toate celelalte drepturi. 
  
-Da Maria, merg să o anunț pe Elena Truică de plecarea mea. 
  
Lucrurile au mers așa cum credea Olga, deși la un moment dat i s-a părut că Elena, ar fi vrut, să aducă un om de-al ei, până la urmă a rămas hotărât, ca Maria să fie noua angajată și să-și ia ca ajutor pe cine crede că o poate ajuta. Seara a mers să-și plătească întreținerea pentru apartament și să mulțumească Emiliei Oprescu pentru ajutorul dat. 
  
-Cine intră la mine-n birou! Ce faci iubire? Nu te-am văzut de un an de zile. Emilia era plăcut surprinsă de prezența femeii. 
  
-Am fost prinsă cu munca. Acum am venit, să-ți mulțumesc, pentru ajutorul dat într-un moment de răscruce. Olga s-a apropiat de Emilia și a sărutat-o pe obraji. S-a lăsat strânsă la piept de madam Oprescu, apoi delicat s-a eliberat din strânsoare și fără grabă a plecat spre ușă. 
  
-Nu mai stai? Fac două cafele și mai povestim. 
  
-Nu Emilia, am treabă, de luni am un nou loc de muncă conform cu pregătirea mea și am multe lucruri de rezolvat. 
  
A intrat în casă cu fața radioasă, în drum oprise și cumpărase pentru copii, dar și pentru mamă fructe și o tabletă de ciocolată fină. 
  
Cum a văzut-o, Marina a început să-i pună întrebări. 
  
-Te-au căutat ăia, ai vorbit cu ei, sau scorpia ți-a pus bețe-n roate? 
  
-Nu mamă, nimic din toate astea, sunt angajată, de luni încep serviciul. Am să merg cu taxiul la muncă. 
  
-De ce? Nu mergi cu mașina ta? 
  
-Nu mamă, îmi dau ei mașină. 
  
-Ce salariu îți dau, sper că nu ai acceptat minimul pe economie? 
  
-Nu știu cât voi câștiga.- 
  
-Cum, nu ai întrebat, cât vei câștiga? 
  
-Mi-a fost suficient, să știu, că va fi mai mare decât al scorpiei. 
  
-Așa de mult? 
  
-De unde știi că e mult? Olga era uimită de cunoștințele mamei sale. 
  
-E simplu, 1000 de lei îți dădea ție lunar, plus chiria, întreținerea, utilității, etc. La cum huzurea sigur îi mai rămânea mulți bani. 
  
-Lasă, vom vedea noi. 
  
Luni dimineață cu toate hîrtiile necesare angajării în mână s-a prezentat la biroul patronului Pupezescu Codruț. După ce și-a declinat numele, secretara imediat a anunțat patronul de sosirea sa. 
  
-Să intre. Codruț Pupezescu era un bărbat bine la cei 45 de ani ai lui. Înalt, cu umeri largi, privirea mândră, ochii negrii inteligenți și neastîmpărați, cu un nas coroiat și buze subțiri care acopereau o dantură albă și sănătoasă, un început de burtă îi dădea un aer aristrocratic. Intră Olga, apoi către asistentă, cheamă te rog pe Eugen. Ia loc . După câteva minute în încăpere și-a făcut apariția cel chemat. La vederea lui Olga a părut că-și pierde echilibrul, a fost o amețeală de o fracțiune de secundă, apoi mândră cu o privire împietrită îl privea pe Eugen în ochi de parcă nu-l văzuse niciodată. Îl domina cu privirea, Eugen, după prima emoție, era gata, să spună, că se cunosc, dar când a văzut fața femeii nu a scos niciun sunet. 
  
-Eugen ea este Olga noua noastră colegă, de acum așa cum deja te-am anunțat, ea va conduce departamentul de cercetare, te rog să-i acorzi tot sprijinul. De altfel va trebui, să colaborați și să vă supuneți ei, așa cum până acum ți s-au supus ție. Departamentul trebuie să vină cu idei, altfel nu-l voi mai putea finanța. Olga, să știi că Eugen, a fost un zbir, așa să fii și tu. Acum vă rog, să mergeți amândoi la locul vostru de muncă și să o prezinți oamenilor. Olga aici ai tematica, materialul bibliografic îl aveți în birou, ce vă mai trebuie găsiți la biblioteca Politehnicii. Spor la treabă! 
  
Cei doi au ieșit din birou, Olga s-a lăsat condusă de Eugen la departamentul de cercetare, ajunși la ușă, Olga la tras de mână pe Eugen și i-a șuierat la ureche: 
  
-Nu ne cunoaștem, dacă spui cuiva despre noi, te distrug, apoi cu zâmbet superior și amenințător a continuat, ai înțeles? Eugen a dat din cap afirmativ. Amândoi au intrat în birou zâmbitori. Eugen a trecut cu Olga prin dreptul fiecărui birou 
  
-Ing. Zurlea George, ing. Cioflincă Marian, ing. Petre Petruș, ăsta e biroul meu Eugen Zambilă și frumoasa noastră Sorina Pletea. Toți au dat mâna cu noua lor șefă, doar Sorina a îmbrățișat-o și i-a șoptit la ureche: 
  
-Sunt niște misogini, ai grijă cu ei. 
  
-Iar aici, și Eugen deschise ușa unui birou din sticlă cu draperi de jur împrejur, este biroul tău, aceste două fete din anticameră Maria și Mariana sunt asistentele tale și gata să-ți îndeplinească orice ordin, Maria e absolventă de filologie, iar Mariana este inginer constructor. Dincoace este biroul tău. 
  
-Maria adună-i pe toți în biroul meu. Olga a deschis ușa a intrat în birou, iar pe Eugen l-a lăsat în anticameră să intre cu restul personalului. S-a așezat confortabil în birou, prin trup i-au trecut săgeți, un flutere bezmetic alerga prin stomac, capul începuse să-i vâjâie ușor, mâna-i tremura pe pix, a strâns pixul în mână până ce l-a rupt, gata cu emoțiile, ce dacă a stat el pe scaun, acum sunt eu și nu am emoții. Corpul s-a destins, privirea i s-a limpezit, gândurile s-au adunat. Luați loc, nu am să vă țin un discurs pentru dădăceală, vă spun doar atât : veți avea sarcini precise pentru fiecare, cine nu își îndeplinește sarcinile, va avea salariul diminuat. Chestiunea e simplă, suntem plătiți dintr-un buzunar în care banii sunt fixi, dacă noi nu aducem prin munca noastră bani care să se întoarcă sub forma unui profit în acel buzunar, banii se vor termina, iar stăpânul buzunarului va da faliment, dar eu sunt aici să nu permit așa ceva. Vă gândiți, dacă vreunul dintre voi crede că nu va face față, să-mi spună acum, mergem la patron și discutăm. Aveți termen de gândire trei zile, din cea de a patra stăm altfel de vorbă și acum la treabă, până mâine la 12,00 vreau situația cu toate lucrările pe care le aveți, voi discuta cu fiecare în parte stadiul lucrărilor și care sunt carențele. Spor la treabă! 
  
Referinţă Bibliografică:
Dracu* nu este așa de negru VI / Ionel Cârstea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2090, Anul VI, 20 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Cârstea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cârstea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!