Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Beletristica > Mobil |   


Autor: Ionel Cârstea         Publicat în: Ediţia nr. 2064 din 25 august 2016        Toate Articolele Autorului

Dracu* nu este așa de negru II
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ajuns în stradă, și-a aranjat geaca, apoi s-a privit în geamul unei vitrine, voia să se vadă cât este de frumos, de seducător și irezistibil. În loc să se vadă pe el, a văzut femeia pe care tocmai o părăsise. Profitase de un moment de relaxare, de beția erotică a tinerei femei, pentru a fugi de lângă ea, pentru că asta făcuse, fugise. Fugise la fel cum făcuse de fiecare dată, îi era teamă de un angajament, nu era altceva decât o mașină de făcut sex,insensibil și rece. Un animal fără sentimente, un mitoman, un iresponsabil, nici măcar numele femei nu-l reținuse. A plecat din fața vitrinei cu capul în jos, era mai puțin stăpân pe el, nici părul nu i se mai aranja impecabil. Era aproape de casă, din față se apropia o tânără frumoasă și cu privirea fixată pe el, a întors capul, nu a susținut privirea fetei, pentru prima dată a întors capul, altă dată ar fi profitat de acea privire și în secunda următoare s-ar fi aruncat asupra prăzii ca uliul asupra puiului de găină. Ajuns în casă și-a scos geacă și s-a aruncat în pat, gândul i-a zburat la femeia din acea dimineață. Nicio femeie, din câte avusese până atunci, nu se dăruise cu atâta pasiune, cu atâta dragoste. Ochii ei nu cereau sex, voiau iubire, voia să fie mângâiată, să fie răsfățată, să fie respectată ca femeie. Nu i se mai întâmplase, era pentru prima dată,după mult timp, când a fost nevoit să sărute și să alinte o femeie, simțea cum mângâierile lui trezeau în femeia de lângă el simțurile amorțite, intrase în jocul ei, și-a pus în joc toată iscusința lui de don Juan. Jocul cu femeia făcuse să tresare și în el sentimente pe care nu le cunoscuse, nu le-a luat în seamă, nu putea fi vorba de dragoste, el era un macho, machismul lui nu-i dădea voie să se coboare la nivelul femeii. Și totuși, ei îi spusese cuvinte pline de încărcătură emoțională, o alintase și desmierdase, simțise el suferința femeii? El, nesimțitorul de până acum, simțise ceva din zbuciumul sufletesc al femeii, cu care tocmai trăise clipe extraordinare datorită abandonării ei în brațele lui? 
  
Era pentru prima dată, când își punea astfel de probleme. De regulă uita femeia imediat ce ieșea pe ușă, acum nu se putea gândi în altă parte decât la Ea. Nu-i știa numele, poate îl spusese, iar el, cum era întodeauna cu gândul la viitoarea victimă, nu-l reținuse. Sau poate nu spusese cum se numește, oricum nu-l interesa. Tot gândidu-se, la furat somnul. Era un somn cu trăiri aievea, un fel de coșmar plăcut, venise femeia, să-i spună, cum se numește și să îl roage, să o caute, pentru că are nevoie de el. S-a trezit cu gândul la Ea, își amintea, că îi spusese, că trăia rău cu bărbatul ei, care era un bețiv violent, motiv pentru care fugisese, împreună cu copiii, de nenumărate ori din calea lui, pentru a nu fi zdobiți de bruta dezlănțuită. Nu o luase în seamă, o aprobase din plictiseală. Acum a revăzut imaginea ei foarte clară, doar că ochii ei negri cu nuanțe verzi erau acoperiți de niște umflături de culoare albastră spre neagră,semn al unor lovituri puternice. Ceva s-a mișcat în el, nu suporta violența, dacă l-ar fi prins pe cel care-i făcuse asemenea tumefieri, l-ar fi făcut arșice, își dorea să-l prindă pe nenorocit. Dintr-o dată i s-a făcut milă de femeie și regreta că nu a fost mai atent la detaliile pe care frumoasa necunoscută i le-a dat. 
  
Se simțea obosit, femeia pe care o avusese de dimineață, nu-l văzuse ca pe un Adonis, îl văzuse ca pe un refugiu al unui om încărcat de deznădejde. Pentru ea, el fusese un fel de duhovnic al sufletului ei prea încărcat de ură împotriva bărbatului violent pe care îl avea acasă. Nu căutase iubirea lui,ci siguranța că în brațele lui va fi ocrotită, voia să știe, că nu trebuie, să se mai teamă. Pe măsură ce o descoperea, ceva se întâmpla în sufletul lui. Până acum rece și nepăsător, deodată a simțit nevoia să o revadă, de ce se gândea mai mult, cu atât dorea să știe mai multe despre Ea. 
  
Ar fi vrut să o caute, nu știa nimic despre numele ei, locul unde domicilia, decât, acum, își amintea bine chipul ei. 
  
Îi era teamă de ceea ce începea să simtă, odată, demult, iubise ca un nebun. Se îndrăgostise în timpul liceului, era în ultimul an, Violeta apăruse de nicăieri, era frumoasă, cu un păr blond bogat împletit în două cozi lungi care ajungea aproape de jumătatea spatelui. Ochii de un albastru intens, cu sprâncenele arcuite și genele lungi, dădeau feței ovale cu buzele roșii ca zmeura coaptă, cărnoase și moi o înfățișare plăcută. S-a îndrăgostit de ea de cum a văzut-o. Nu mai putea dormi, nu mânca cu poftă, timpul se dilata nepermis de mult, nu trăia decât pentru a se întâlni cu ea. Era suficient să o vadă, deși erau în același an, era într-o clasă paralelă cu a lui. A trăit cu iubirea neîmpărtășită până la prima seară dansantă când i-a fost prezentată de un coleg. Au stat toată seara împreună, au dansat, apoi a condus-o acasă . Din acel moment au fost nedespărțiți, trei ani mai târziu s-au căsătorit, el trăia doar pentru a vedea zâmbetul și bucuria întipărite pe obrazul femeii iubite. Timp de patru ani părea că nimic nu va zdruncina această dragoste. Niciodată nu poți să știi, ce urmează a se întâmpla. Cu ceva timp în urmă se certase cu un coleg de muncă pe tema unei probleme de serviciu, colegul fusese dat afară de patron, iar el făcut vinovat de coleg pentru pierderea serviciului. Pentru a se răzbuna, acesta venise acasă la el și începuse să-i îndruge Violetei tot felul de lucruri urâte despre soțul său. A pledat cu atâta convingere încât, a înmuiat sufletul femeii. Nu a forțat nota, dar a mai revenit de patru ori în vizită, bineînțeles în lipsa soțului, Eugen așa se numește eroul nostru, de fiecare dată aducea un buchet de flori, o cutie cu bomboane fine și multe injuri la adresa bărbatului. Colegul a simțit că Violeta e victima sigură, după ce a stabilit cu aceasta locul unde urma să se întâlnească, a trimis un mesaj lui Eugen despre ceea ce urma să se întâmple. Eugen sigur pe nevasta lui, a mers doar pentru a da cu tifla celui care-l atenționase. Lumea s-a prăbușit în jurul lui când a văzut pe Violeta, iubirea vieții lui, în brațele fostului coleg. A plecat bulversat, neștiind pe unde merge, a rătăcit așa trei zile. În cea de-a patra zi s-a hotărât să meargă la serviciu și să-și reia viața. Lumea nu mai era ca până atunci, nici mâncarea nu mai avea gust, deși mânca la același restaurant. Femeile nu-l mai atrăgeau, nu mai prezentau interes pentru el. Hotărâse să se răzbune pe toate femeile, le va folosi doar ca obiecte de sex, nu le va săruta și nici mângâia, nu se va culca decât o singură dată cu aceeași femeie. 
  
Acum simțea cum se reaprinde scânteia dragostei, îi era frică, suferise mult, încă suferea, deși nu o mai văzuse pe Violeta de 8 ani de zile. Știa precis că mâine avea să meargă în același loc unde o întâlnise azi în speranța că o va reîntâlni. 
  
Referinţă Bibliografică:
Dracu* nu este așa de negru II / Ionel Cârstea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Cârstea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cârstea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!