Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   


Autor: Ionel Cadar         Publicat în: Ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

CAUT UN PRIETEN

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CAUT UN PRIETEN   
de Ionel Cadar  
Nu m  
­am gândit nici o clipă până acum 2­3 ani că voi ajunge vreodată în America. Şi iată­  
mă ajuns la   
o vârstă destul de înaintată, când la tâmple au apârut ,,ghioceii’’, când bătrâneţea e la ea acasă.   
Ce m  
­a adus aici? În mod sigur, nu iluzia fericirii în ţara cea depărtată,nu visul de îmbogăţire, ci dorinţa   
nestrămutată de a fi alături de copii şi de copiii copiilor mai cu seamă, care sunt cununa bătrânilor cum spune   
un înţelept proverb românesc.   
La început a fost cumplit de greu şi greul apasă şi astăzi pe umerii mei. Acomodarea cu stilul de viaţă   
american, lipsa unei vieţi active, a unui serviciu, a muncii în general cu care eram obişnuit, necunoaşterea   
limbii engleze sunt handicapuri greu de trecut.   
Spun cu părere de rău că nu ştiu engleza. ^’No englisă’ & şi îmi este foarte greu, dacă nu imposibil s  
­   
o învăţ la vârsta de 70 de ani. Dar trebuie să mă regăsesc.   
Lipsa unui prieten mai în vârstă mă doboara. Pri  
eteni îmi sunt şi cei tineri, copii, nepotii, rudeniile de   
aici, dar ei au limbajul lor tineresc, au filizofia vârstei lor, spre deosebire de cei bătrâni.   
În vara anului 2005 am fost acasă în România. M­am întâlnit cu majoritatea rudeniilor   
apropiate, cu   
foşti colegi de şcoală, cu foşti colegi de serviciu, cu prieteni de vârstă apropiată cu care am depănat amintiri şi   
am petrecut frumoase momente de neuitat.   
în timp ce mă găseam în România în 2005 am răsfoit o veche agendă pers  
onală, carneţel, unde   
aveam printre altele o listă cu colegi de şcoală şi cunoştinţe din tinereţe. La nr.crt.100 pe aceea listă cu   
adrese figurează A.L. fost coleg de clasă la o şcoală de meserii, care este stabilit în America de aproape 20   
de ani.   
Încerc să­mi aduc aminte, acum după 50 de ani de nevedere, ceva din fizionomia colegului de altă   
dată, A.L. băiatul acela de statură mică,cu mers legănat,cu faţa de domnişoară,cu priviri iscoditoare şi minte   
sclipitoare, băiatul acela cu vocea inconfundabilă în care se ascundea primul răspuns cerut de dascălii clasei.   
Acesta este portretul fostului meu coleg pe care îl păstrez nealterat în memoria mea in decursul atâtori ani.   
Eram buni prieteni, buni colegi, făceam atâtea năzbâtii prin clasa, în curtea şcolii,îin podul şcolii, in oraş pe   
Corso, etc.etc. Eram copii aşa cum spune Apostolul Pavel ,,vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil,   
gândeam ca un copil; când m  
­am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc’’’.   
De îndată ce m  
­am întors în America, am intrat pe internet găsind astfel adresa şi numărul de   
telefon a lui A.L.   
Primul telefon, primul răspuns si un glas,o vorbire blândă de la un om, de la un român pe care nu l  
­   
am văzut şi nu l  
­am auzit de 50 de ani, mi  
­a f  
ost dat să aud în receptor, la celălalt capăt al firului. Tu eşti A.L.   
din cutare localitate? Ai terminat cumva şcoala cutare în 1955?   
­   
au fost cuvintele mele de identificare.’’ Dar   
tu cine eşti’’?   
­   
m  
­a întrebat el. ”Sunt Ionel C. fostul tău coleg de clasă’’. Aşa a început prima noastră   
convorbire telephonică pe pământul Americii.   
Printre cuvintele ce mi le­a adresat acest domn A.L., în cadrul primei convorbiri telefonice au fost şi   
acelea că pe lângă faptul că am fost colegi de clasă, am fost şi suntem si buni PRIETENI şi că prezenţa mea   
pe aceste coordonate îi înseninează zilele. Frumos şi înălţător suna aceste cuvinte. ”Să dea bunul Dumnezeu   
“ ­ spuneam într­o scrisorică ­   
ca această prietenie declarată să se materializeze prin fapte bune”.   
A fi cuiva prieten sau a avea prieteni în adevăratul sens al cuvântului este un lucru deosebit. A fi   
cuiva prieten înseamnă a face pentru el orice este în interesul lui şi al nostru al tuturora, să­l ajuţi oricât de   
greu ţi  
­ar fi într­un anumit moment, să fii alături de el atât la bucurie cât şi la nevoie aşa cum procedează fraţii   
între ei.   
Un prieten bun ajunge ca un frate, ne spune Sfânta Scriptură. ”Prietenul adevărat iubeşte oricând,   
şi în nenorocire ajunge ca un frate” Prov.17:17a.   
Prietenul adevărat este acela care te ajută la nevoie, care cu dragoste îţi dă sfaturi bune şi nu   
acela care îţi laudă nebuniile. Prietenia cât şi părtăşia trebuie dovedită prin fapte bune, plăcute lui Dumnezeu,   
astfel rămâne o vorbă goala, lipsită de conţinut. Aşa văd şi înţeleg eu adevărata prietenie.   
O latură characteristică – aş mai spune eu ­   
a unei bune prietenii, o constituie exigentţa prietenilor,   
unul faţă de celalalt. Dacă eşti prieten cu cineva   
nu înseamnă că nu poţi folosi mustrarea, critică, este bine   
să­i spui prietenului tău când şi ce a greşit, dacă are atitudini necorespunzatoare în viaţă şi în societate.   
Sfânta Scriptură ne spune: ”Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă   
bunăvoinţă pe urmă.”   
Prov.28;23a. Asta fac şi eu acuma stimaţi cititori, critic pe acest domn A.L. pentru atitudinea sa de nepăsare,   
de neajutorare faţă de cel lipsit, faţă de cel ce suferă. Şi acum să mă explic:  
Aveam de rezolvat la acea vreme o problemă importantă, care în Statul Georgia nu o puteam   
rezolva fără cunoaşterea limbii engleze, este vorba de examenul pentru obţinerea permisului de conducere   
auto. Auzisem din surse sigure că în statul unde A.L. este stabilit,se poate da exa  
men în limba română. L­am   
rugat ca pe Dumnezeu pe A.L. să mă ajute în această problemă. Trebuia ca la depunerea aplicaţiei la DMV   
să îndeplineşti nişte criterii. Le aveam, le suportam, dar disponibilitatea amicului meu a lipsit.   
A trecut   
un timp, nu am şofat, nu m  
­am supărat pe A.L., dimportivă în primăvara lui 2006, mai   
précis de Sfintele Paşti, i  
­am făcut o călduroasă invitaţie de a mă vizita împreună cu familia. Mă gândeam   
atunci şi mă gândesc şi acum cât de frumoasă şi emoţionantă ar putea fi acea întâlnire a doi foşti colegi şi   
prieteni care nu s  
­au văzut şi nu s  
­au auzit timp de 50 de ani. Mă gândeam atunci că voi scrie un articol la   
ziar cu titlul ”Întâlnire la 50 de ani.” Dar n­a fost să fie asa, A.L.nu a răspuns invitaţiei făcute de mine, ba mai   
mult şi mai dureros este faptul că orice legătură dintre noi s  
­a întrerupt.   
Sfânta Scriptură spune că; ”pentru oice lucru este o vreme şi o judecată”. Eucleisiatul 8:16a. Va   
veni o vreme când ne vom întâlni şi vom restabili   
relaţiile de prietenie, pentru că nimeni nu poate trăi fără   
prieteni, chiar dacă stăpâneşti toate bunurile lumii.   
Poate că acest articol va ajunge şi în mâinile lui A.L. Dacă da, eu vreau să­i spun de la inimă că,   
ceea ce ne leagă, e mai   
presus decât ceea ce ne desparte. Orgoliul, mândria, faptul că nu suntem de aceiaşi   
confesiune religioasă nu trebuie să fie un obstacol şi nu va fi spun eu, în calea împăcării. Dimpotrivă trebuie   
să luptăm pentru unitate, înţelegere, armonie în tot ceea ce facem.   
Eu doresc dragă A.L., ca între noi să reînvie ideile de dragoste şi prietenie, pentru că numai astfel   
ne vom putea numi credincioşi şi copii ai lui Dumnezeu. 
Referinţă Bibliografică:
CAUT UN PRIETEN / Ionel Cadar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cadar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!