Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Ionel Cadar         Publicat în: Ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

CASA PĂRINTEASCĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Casa părintească fie mare, fie mică, ea nu se uită. La îneputul începuturilor, când familia părinților mei abia se infiripa, am locuit în casa bunicilor împreună cu un alt Ionel - verișor - care rămăseseră orfan de ambi părinți. Când bunica Fica ne striga răspundeam deodată amândoi. Eu eram mai mare și ca vârstă și ca înălțime față de verișorul meu și când ne striga careva zicea doar "cel mare" sau "cel mic" și așa am rămas și în fața copiilor din sat. 
  
Mai târziu, prin anii "30 părinții au început să-și construiască cu mari greutăți o casă a lor. Casa era mică, o cameră și o bucătărie (tindă), un hol sau prispă. Pereții erau din pământ bătut, acoperișul la început cu paie apoi cu țiglă. Așa cum a fost, ea a fost și este CASA PĂRINTEASCĂ. Ea este cea mai sfântă amintire a copilăriei, amintirea primilor noștri pași, amintirea mamei, a dragostei și grijii sale nemărginite, amintirea a tot ceea ce a fost mai bun și mai curat în viața noastră. Pășind pragul casei, aruncându-ne în cele mai dragi brațe din lume, la piptul celor care ne-au dat viață, realizăm ce multe goluri în suflet ne aduce depărtarea de casă și ce senină și plină de împăcare sufletească e clipa când răsuflăm ușurați rostind sânt acasă. 
  
Cu trecerea anilor, dragostea de casa părintească devine chinuitoare. Văzându-ne la casa noastră, departe de pereții în care am copilărit și care ne cunosc toate tainele adolescenței, departe de strada pe care și astăzi rătăcind ne învăluie ecoul dulce al copilăriei, dorul de casă și de părinți nu ne lasă nici măcar pentru o clipă... Pe când aveam 16 - 17 ani, elev la Oradea fiind, mergeam aproape săptămânat acasă la părinți, dacă nu-i găseam acasă fiind plecați la munca câmpului mai ales vara, eu mă apucam de curățenie, udam și măturam prin casă, în curte, ba chiar pe stradă. Dacă nu aveau mâncare gătită mă apucam și făceam de mâncare și când veneau părinții seara obosiți de la muncă spre satisfacția lor, găseau curat peste tot și mâncarea caldă. 
  
In sufletul nostru acel ACASĂ rămâne un altar în fața căruia îngenunchem cu ochii în lacrimi de fericire și de durere, de dor și de iubire. Oriunde nu ne-am duce, orice nu am face, casa părintească va fi mereu în sufletul și în gândurile noastre, în fiecare părticică din noi, dacă nu o rază de soare... atunci o umbră după care se ascunde privirea și îmbrățișarea caldă a mamei, poveștile bunicilor, râsul ca un clinchet de clopoțel a fraților mai mici, mulțimea de jucării prăfuite de timp și uitare, zecile de șotii dosite pe rafturile de amintiri. 
  
Aveam doar 5-6 anișori cănd părinții mei erau foarte ocupați ca întotdeauna cu lucrările agricole ale pământului- sursa principală de venit pentru familie. Aveau mare încredere în mine și de aceea când plecau la muncă mă lăsau să am grijă de frățiorul meu care avea doar 1 an de zile și pe care Nicolae îl chema. După ce plecau părinții scoteam leagănul cu bebelușul afară la umbra pomilor din grădină unde se jucau o grămadă de copii care mă atrăgeau și pe mine. Intr-o zi după ce l-am hrănit pe Nicolae, (bebelușul) îi veniră somnul. L-am înfășat, l-am legat ca pe un hoț, l-am așezat în leagăn și cu un șnur l-am asigurat să nu cadă din leagăn pe timpul legănatului. M-am așezat jos pe iarbă lângă leagăn și cu o mână legănam și cu cealaltă mă jucam cu copiii. Bebelușul a început să plângă, eu îl legănam tot mai tare și prin legănare bebelușul a alunecat spre picioare până când bărbia lui a ajuns la jnurul de asigurare. Plângea tot mai tare, eu îl legănam tot mai tare. Bunica Fica auzind plânsetul copilului a venit la mine în grădină să vadă ce facem. Spre surprinderea ei copilul era aproape spânzurat de jnurul asigurator. A strigat la mine m-a certat și pe bună dreptate am meritat. 
  
Toate astea nu le voi uita niciodată, pentru că casa părintească nu se uită, nu se vinde, nu se dă cu împrumut... ea se ține acolo la suflețel cu cele mai senine amintiri: amintirile dulcei noastre copilării... 
  
Ionel Cadar 
  
Referinţă Bibliografică:
CASA PĂRINTEASCĂ / Ionel Cadar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1863, Anul VI, 06 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cadar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!