Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Ionel Cadar         Publicat în: Ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015        Toate Articolele Autorului

PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI 
  
Mi-a plăcut din totdeauna și îmi place să admir natura, considerând-o parte din Creație, nu doar ca decor pentru activitățile umane și rezervă de resurse pentru nevoile noastre zilnice. 
  
Privind în jur, în timp ce umbli prin țară, nu poți să nu observi la tot pasul urme ale planului creator și ne numeratele ampremte lăsate de Autorul divin, (munți, văi, dealuri, câmpii etc.) care a umblat cel dintâi pe ele. 
  
Undeva în curtea casei mele, într-un ghiveci de plastic. cresc mai multe fire de pătlăgică roșie. Nu-s decât niște plăntuțe firave la început și nu-s deloc pretențioase. Toarnă-le la rădăcină un pahar de apă și în câteva săptămâni vei culege, una câte una, un coșuleț de roșii mari, frumoase, gustoase și hrănitoare. 
  
De unde vin aceste roade? Dintr-un pumn de pământ în care ai plantat niște fire verzi de roșii cu câteva săptămâni în urmă? Cum? Nu ți se pare uimitor? Planta este o uzină mică dar atât de complexă încât omul nu-i poate da replică. Tot ce mâncăm este sintetizat în mii de plante, fiecare după soiul lor, dar nu stă în puterea noastră să fabricăm una singură dintre ele, nu reușim să sintetizăm nici cel mai simplu fruct. Singurul lucru pe care îl putem face este să le îngrijim și să ne bucurăm de ele. 
  
Ne aducem aminte, oare, să atribuim Creatorului minunea vieții, infinita varietate a naturii, și să-i mulțumim pentru iubitoarea lui purtare de grijă?. 
  
Când stau în grădina mea din Rontău, plină cu pomi fructiferi și ornamentali, plină cu flori multicolore, cu legume mai cu seamă, cu iarbă deasă de un verde crud, am sentimentul bucuriei de viață și de optimism. Când privesc cerul din grădină mi se pare mai albastru și imensitatea boltei lui îmi face inima să se bucure iar sufletul mi se umple de o fericire ne obișnuită pentru momentele petrecute lângă plăntuțele mele pe care le asemuiesc cu nișkte copii de la o grădiniță oarecare. Îi vezi cum cresc frumos zi de zi prin grija părinților, a educatoarelor și mai cu seamă prin grija și dragostea lui Dumnezeu. 
  
Am iubit de mic copil pădurea, frunza, iarba verde care ne aduce oxigenul atât de ii, necesar întreținerii vieții pe pământ. Iubesc copacii, pomii fructiferi, vița de vie și mai cu seamă plantele legumicole. Această dragoste față de natură s-a născut odată cu mine acolo lângă pădure în satul natal unde și părinții mei aveau o grădină frumoasă. Grădina părinților mei se deosebea de grădina mea prin aceia că avea gardul (împrejmuirea) făcut din tulpini de floarea soarelui. În rest era frumos, cu straturi aliniate pe care se găseau tot felul de plante legumicole, bine îngrijite. 
  
Au urmat ani de "agricultură socialistă" când majoritatea tineretului de la sate s-a îndreptat spre orașe, unde au îmbrățișat industrializarea "excesivă". 
  
Instinctul grădinăritului, pasiunea pentru această indeletnicire nu mi-au dat tihnă nici la Oradea unde mă mutasem prin anii *60. Nu aveam în proprietate nici un metru patrat de teren pentru grădină deși locuiam la casă. Dar am înfințat multe grădini de legume pe tenuri virane, pe unde apucam și pe unde vedeam pământ ne lucrat, pe malul Crișului Repede, pe malul pârâului Peța din Oradea. împreună cu prieteni și rude apropiate cum ar fi: Ioan Milaș, Ștefan Cadar, Emilian Cadar și alții, defrișam câte o bucată de pământ, îl desțeleneam, îl săpam cu cazmaua, îl nivelam, îl împrejmuiam, într-un cuvânt îl pregăteam pentru grădină și când totul era gata, terenul scos din cele rele au venit autoritățile și mi-au demolat totul. 
  
In anul 1987 am vizitat timp de două săptămâni mai multe sate din Ungaria. Admirabil ce frumos se lucra pământul. Era curățenie, ordine peste tot. Mulți dintre locuitorii satelor ungurești din acea vreme își înfințaseră micro-ferme agricole și de creștere a animalelor. Rezultatele erau bune. In tot ceea ce se mișca la sate, statul se implica cu tot felul de ajutoare. 
  
După 1989, un gând, o dorință m-a preocupat, să fac și eu ceea ce am văzut la vecinii noștri unguri, adică să înfințez o micro-fermă de creștere a animalelor. M-am pensionat, am cumpărat o căsuță cu teren la țară. Am construit un grajd, cotețe pentru porci și păsări. Am cumpărat vaci de rasă pentru lapte, purcei și păsări pentru îngrășat. Sursa de furajare era piața și pășunea comunală. Producțiile erau bune, 20 de litri de lapte pe zi de la o vacă. Porcii erau frumoși la 100-120 kg/bucată. Dai era bar la ce bun aceste producții dacă nu aveam piață de desfacere pentru produse. Fabrica de lapte din acea vreme prin centrele de preluare își batea joc de producători cu prețuri de mizerie. Plimbam laptele în bidoane de 20 de litri la piață și de la piață acasă până când laptele se acidula și nu mai era bun decât pentru porci. Cu porcii grași umblam la toate abatoarele particulare și de stat până scădeau în greutate. Trebuia să ai "pile" ca să poți vinde porci grași la prețuri slabe. 
  
Asta era situația în anii 1993-1997, lucram mult, cheltuiam mult și profitul zero, pentru care fapt am lichidat porcii, am vândut vacile și afacerea s-a terminat. Așa se întâmplă când nu te ajută nimeni, când statul nu se implică cu nimic. 
  
Pe lângă zootehnie în cei cinci ani cât am stat în satul Colonia Gepiu, m-am ocupat și de grădinărit, pasiunea mea de o viață. Am făcut acolo în acel sat bihorean, în acel colț de rai cum îi spuneam noi - o grădină frumoasă. Am plantat acolo în jur de 30 de de pomi fructiferi din toate speciile care intrase pe rod când am vândut gospodăria. Via cu struguri de masă și pentru vin erau o frumusețe. Parcă văd și azi cum sătenii care treceau prin preajmă, se opreau-admirau iar unii chiar invidioși spuneau: "uite ce face Cadar ăsta". 
  
Toate locurile din România sunt frumoase dar pentru mine grădina din acea vreme din satul Colonia Gepiu, poziția ei pe harta comunei a fost cea mai frumoasă și regret după ea. 
  
Am ajuns prin străinătăți unde am trăit șapte ani. Și aici gândul tot la grădinărit. Pământul în statul unde sunt stabilite felele mele, are o culoare roșiatică, este cam sărăcăcios parcă ar fi bauxită de Dobrești. Dar prin stăruință omenească și putere dumnezeiască și acest pământ poate fi ameliorat pentru a deveni roditor. Proverbul spune că nu este pământ rău ci numai lucrător nepriceput. 
  
La casa copiilor unde locuiesc (Statul Georgia SUA) terenul din jurul casei lor fiind destul de mare, am înființat și acolo o frumoasă grădină de legume ba chiar și o livadă cu pomi fructiferi. Am desțelenit o suprafață de 250 m.p. teren care l-am fertilizat cu pământ negru din pădure și cu pământ de grădină din magazin. 
  
Primăvara timpuriu am construit două mini solarii unde am produs toate răsadurile necesare grădinii. A urmat apoi parcelarea grădinii după culturile ce urmează a fi însămânțate sau plantate. 
  
In primăvara anului 2006 am plantat în grădina cea de departe "IN GRĂDINA LUI IONEL" cum îi spuneam în alt articol, un număr de peste 200 fire de roșii, 300 fire de ardei gras roșu, am însămânțat două straturi mari cu morcovi, un strat cu pătrunjel, un strat cu păstrănac, zece cuiburi de dovlecei, zece cuiburi de castraveți. Nu a lipsit porumbul pentru fiert, pepeni verzi (lebeniță), pepeni galbeni precum precum și alte legume necesare în bucătăria românească. A fost muncă, am avut producții bune dar cei mai important am avut satisfacția unei munci împlinite. 
  
Mă simt atât de bine și aici la Rontău, unde trăiesc în prezent, reconfortat și odihnit parcă, după o zi de muncă lângă plăntuțele mele. Este fermecător, odihnitor, te simți plăcut impresionat să vezi cu ochii tăi cum acele plăntuțe firave la început, cresc, înfloresc și dau roade. Ce poate fi mai frumos și înălțător decât a te vedea lângă un pom sădit cu mâna ta și peste puțin timp, încărcat de fructe, frumoase, gustoase și hrănitoare. 
  
Aici la Rontău prin munca sătenilor și cu sprijinul Consiliului Local al comunei Sânmartin, umilul sat în care trona indolența, a devenit un sat de nerecunoscut, cu case mari și frumoase, cu grădini înfloritoare, cu drumuri și trotuare asfaltate, un sat în centrul căruia s-a înălțat majestuos noua Biserică Ortodoxă care în prezent este la faza de finisaj și în care se desfășoară actualmente slujbele religioase. 
  
Stimate cititor, grădina de legume ori livada de pomi fructiferi sunt adevărate izvoare de Toate acestesănătate. Incearcă și tu să înfinșezi pe terenul din jurul casei, pe terasă sau balcon o mică grădină de legume. Ea te va substrage dacă ești pasionat, de la activități plicticoase, sedentare, te va ajuta să scapi de strsul cotidian. Lucrând cu pasiune câte o oră-două dimineața sau seara, lumina soarelui ne va conferii buna dispoziție sub acțiunea razelor ultraviolete ale soarelui organismul nostru sintetizează vitamina D, atât de necesară pentru sănătatea sistemului osos. 
  
Este bine știut, stimate cititor că legumele și fructele de casă sunt produse cu adevărat organice și ecologice, sunt dulci, aromate mult mai gustoase și hrănitoare. Toate aceste bunătăți, toate roadele grădinilor noastre vin de la Dumnezeu Creatorul căruia îi atribuim minunea vieții, infinita varietate a naturii și îi mulțumim pentru iubitoarea lui purtare de grijă. 
  
Activitatea scriitoricească, de jurnalist mi-am început-o încă din anii *60 pe când eram profesor la una din școlile elementare din fostul raion Șimleu, apoi șef al Secției Organizatorice a U.R.C.A.P Șimleu și mai cu seamă după terminarea școlii de jurnalism. Am colaborat cu ziarul "Crișana" unde scrieam articole despre viața și activitatea oamenilor de la sate și nu numai. 
  
Imi aduc aminte cu drag de acele zile petrecute la țară ca profesor și funcționar public în comuna și satul natal. Eram permanent aproape de oameni, de elevi, de consăteni. Le ascultam păsurile, doleanțele, le cunoșteam durerile și necazurile și pe cât posibil îi ajutam, le rezolvam cererile. Astfel mi-am câștigat încrederea și respectul care întotdeauna a fost reciproce. Acolo la țară, în satul natal, și nu numai, oamenii, acei șărani oropsiți, cu puțină carte și multă omenie, sunt atât de respectoși ca nimeni alții. Mergeam prin sat cu probleme de administrație, vizite la părinții elevilor, mă întâlneam cu oameni bătrâni de 70-80 de ani care mi se adresau cu "tovarășe" formulă ce n-am îmbrățișat-o, spunându-le întotdeauna să-mi zică pe nume și să mă tutuiască. 
  
Mara Cîrciu, ziaristă la cotidianul "Romanian Times" din America scriea în Nr.232 din luna martie 2009 un articol în care spunea printre altele: "Imi este foarte greu să găsesc cuvinte potrivite spre a exprima cu fidelitate viața și activitatea pe diferite tărâmuri a colegului de breaslă și prietenului IONEL CADAR." "America a constituit un nou început pentru Ionel Cadar - spunea în continuare ziarista - el ne demonstrează, prin fapte că nu e nici odată prea târziu pentru un nou inceput". 
  
"Chiar dacă grădinăritul îi ocupă mult timp - spune în continuare ziarista - lucru pe care-l face cu mare plăcere, d-lui Ionel îi face o deosebită plăcere să scrie. Articolele dânsului au fost publicate în mai multe ziare și reviste românești din America începând cu anul 2005, printre care Romanian Tribune, Romanian Times, New York magazine, Solia, Meridianul Românesc. Incepând cu 9 octombrie 2006, d-l Ionel a inaugurat pagina Atlantei în cadrul ziarului Romanian Times, susținând cu articole această pagină număr cu număr aproape doi ani. Direct implicat în viața semenilor săi aflați asemeni dânsului departe de casă, d-l Ionel a scris numeroase articole despre viața spirituală a românilor americani" 
  
"Într-unul dintre editorialele ziarului Romanian Times scris de regretatul Cristian Ioanide fost director general al acestei publicații, dânsul spunea că: Ionel Cadar este un fin observator al sufletului românesc pe pământ american, căruia vrea să-i cunoască toate fațetele, și bune pentru a le lăuda, și rele spre îndreptarea lor" 
  
"Predominante în seria articolelor d-lui Ionel Cadar - spunea Mara - au fost articolele pe teme spirituale, motivația dânsului fiind că acestea sunt imperios necesare și întotdeauna de actualitate Rugăciunea domnească, bisericile, în special cele ortodoxe din Georgia, faptele bune ale liderilor spirituali- pastori și preoți, precum și ale enoriașilor acestor biserici, au constituit rând pe rând subiectul articolelor citite cu mult interes de cititorii diverselor publicații la care a colaborat". 
  
"Ortodoxia românească pe pământ american"un amplu articol scris de Ionel Cadar în patru numere ale ziarului Romanian Times care a constituit o adevărată pagină de istorie românească trăită aici în America oferind însemnătatea istorică a unirii celor două arhiepiscopii române și făcând apel la reconciliere și unitate. 
  
"Prin scrierile sale - spune Mara - d-l Ionel Cadar a mobilizat românii din Georgia și nu numai, la activități culturale în cadrul festivalurilor obiceiurilor și tradițiilor românești ce s-au organizat pe lângă biserici în fiecare an. I-a plăcut d-lui Ionel să fie prezent acolo unde românii se adunau, la biserică în dumineci și sărbători, la cluburi și restaurante unde se organizau seri distractive, întâlniri cu artiști din România, concerte de colinzi etc. despre care a scris: "Așa-s românii, harnici, iubitori de frumos, de veselie, buni creștini... cu inițiativă și dăruire în orce țară s-ar afla." 
  
Central în activitatea mea ca ziarist în SUA a fost Biserica pe care o iubesc ca fiind "Casa Domnului și a noastră a tuturor" In articolele mele despre Biserică am făcut întotdeauna trimitere la bisericile ortodoxe din România, vorbind cu dragoste și respect despre vechile noastre biserici ce dăinuie și astăzi de peste 300-400 de ani, adevărate monumente istorice românești. 
  
"Pacea sufletească" ...atât de necesară românilor de pretutindeni a fost un alt subiect ce nu l-a neglijat Ionel Cadar în scierile sale - spune ziarista Mara - afirmând cu tărie că "Sănătatea sufletului, vindecă bolile trupului". Pentru tinerii adolescenți și nu numai, a scis un frumos îndrumar, documentar despre "Căsătorie ca uniune și creație a lui Dumnezeu". Ionel Cadar a scris în America despre români și pentru români, demne de menționat în acest sens sunt articolele: "Primul elev român la West-Hall", Munca cu oamenii este o artă", "Colindul la români". 
  
"Există oameni - spune Mara în încheiere - care te impresionează de când îi întâlnești, oameni în a căror companie nu te plictisești niciodată, oameni care știu să vorbească și știu să asculte, oameni care te învață ceva nou, oameni care te inspiră să fii mai bun, să tinzi spre mai mult și mai bine, oameni care âți redau speranța, d-l Ionel Cadar este un astfel de om." 
  
Ionel Cadar 
  
tel. cell. 0771-190.142 
  
Referinţă Bibliografică:
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI / Ionel Cadar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1732, Anul V, 28 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cadar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!