Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Ionel Cadar         Publicat în: Ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

BISERICA DIN SATUL NOSTRU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
BISERICA DIN SATUL NOSTRU___  
  
Spre deosebire de alte locuri, de alte organizaţii omeneşti, cum ar fi: şcoli, grădiniţe, cluburi, teatre, societăţi comerciale, ferme cagricole, fabrici, uzine, organizaţii sindicale, partide politice etc. pe care oamenii le înfinţează şi tot ei le desfinţează, BISERICA este locul de reală întâlnire duhovnicească şi de vieţuire tainică împreună cu Hristos întemeietorul şi Capul Bisericii care este prezent permanent în ea. 
  
Cuvântul Biserică, nu se referă la clădirea Bisericii, care este mai mult sau mai puţin asemănătoare marilor temple din antichitate. Biserica este formată din "pietre vii"şi "voi ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos" (1 Petru 2:5). 
  
In Biserică glorificăm pe Dumnezeu prin rugăciuni şi cântări de laudă, slavă şi mulţumire şi prin celelalte lucrări ce se oficiază în Biserică (botezuri, cununii, parastase, ungere cu mir, rugăciuni pentru bolnavi, rugăciuni pentru cei morţi etc.) 
  
Iubite cititor cercetează-te cu atenţie, dacă faci parte dintre cei ce formează Biserica lui Hristos, dacă mergi ca mine la Biserică, te îndrepţi pe drumul luminos al mântuirii. Dacă da, te îndemn continuă şi vei găsi hrana cerească necesară sufletului tău în căutarea fericirii divine. 
  
Biserica creştină datează de mii de ani. Pe parcursul existenţei sale mulţi istorici, cum ar fi: - Tacitus scriitor roman din primul secol, considerat unul dintre cei mai exacţi istorici ai lumii antice, a făcut menţiuni legate de existenţa lui Hristos şi a Bisericii sale, -Flavius Iosefus istoric evreu în lucrările sale intitulate "Antichităţile" face referire la existenţa Bisericii. In concluzie noi credem că există dovezi zdrobitoare a existenţei Bisericii lui Hristos atât din istoria laică cât şi din cea biblică.  
  
De-a-lungul istoriei, creştinismul a fost marcat de schisme şi dispute teologice care au avut ca efect apariţia unor biserici distincte. Principalele ramuri ale creştinismului sunt reprezentate de Biserica Romano-Catolică şi bisericile ortodocxe răsăritene din anii 300, urmate de bisericile protestante.  
  
Inceputurile vieţii creştine pe teritoriul ţării noastre au avut loc pe teritorii dintre Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea de azi unde Sf. Apostol Andrei propovăduia evanghelia şi hirotoniza episcopi şi preoţi. Mai târziu prin secolul IV în Nord de Dunăre au apărut primele lăcaşuri de cult, biserici paleocreştine. 
  
Ca argument convingător asupra vechimii creştinismului românesc, sunt numeroasele cuvinte lingvistice cu sens religios folosite în sec. III-IV până azi, termeni preluaţi din latina populară vorbită de strămoşii noştri. Notăm cuvintele: rugăciune, biserică, credinţă, lege, înviere, înălţare, treime, tata, fecioara, inger, altar, cruce, toacă, păcat, părinte etc. 
  
Din cele de mai sus rezultă că la daco-romani procesul de încreştinare are o notă specifică, în sensul că a durat câteva secole, fiind rezultatul contactului direct a populaţiei autohtone şi al coloniştilor cu propovăduitorii noii credinţe religioase. Limba latină şi credinţa creştină aufost factorii care au contribuit la consolidarea procesului de unificare etnică, lingvistică şi spirituală a autohtonilor cu noii veniţi în Dacia, de neamuri şi credinţe diferite. Romanizarea şi creştinarea au fost două procese paralele, încât se poate spune că la încheierea lor au apărut în istorie un popor nou, cu o credinţă năuă, cu alte cuvinte poporul român s-a născut creştin 
  
Voi susţine întotdeauna ca, demersul misionar al Bisericii trebuie să cuprindă conceptul conform căruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare de membri ci chiar şi cea cu numărul cel mai mic - cum bună oară este cea din RONTĂU - dar în care sălăşlueşte mărturia cea duhovnicească despre trăirea în viaţa noastră a vieţii lui Isus Hristos, cea autentică. 
  
Biserica Ortodoxă din satul Rontău, judeţul Bihor - pe care sugestiv o denumesc "BISERICA LUI POPA TANDA" - are şi ea o istorie. A fost construită în anul 1700 de către cele 37 de familii existente la acea vreme pe aşezarea actualului sat. Săraca Biserică a sărăcenilor - cum le spunea Ioan Slavici - avea pereţii din potici ( lemne crăpate ) prinse în cuie şi lipite cu noroi din lut cu paie. Tare mult şi-au dorit sărăcenii să aibă o Biserică a lor, deoarece până atunci mergeau să se roage la Biserica din Haieu ( actuala bisericuţă din cimitirul Haieu ) care ulterior la presiunea autorităţilor austro-ungare a fost trecută la cultul Greco-catolic. Incă un motiv pentru sărăceni de aş construi propria lor Biserică. 
  
Satul Rontău de astăzi, în acea perioadă se numea satul Sărăceni, denumire care provenea de la sărăcia sătenilor. In anul 1700 ei şi-au costruit o biserică săracă cu pereţii din potici cum spuneam mai sus, care în 1868 a suferit un incendiu provocat din neglijenţă, iar preotul din acea vreme cu numele de "Părintele Trandafir" împreună cu credincioşii au reconstruit Biserica, de data aceasta din cărămidă. 
  
Părintele Trandafir fiind prietenul marelui scriitor român Ioan Slavici care şi scrie o nuvelă cunoscută în literatura română sub denumirea de "POPA TANDA" în care scriitorul arată cu lux de amănunte viaţa şi activitatea sătenilor din Sărăceni alături de Părintele lor Trandafir. 
  
Părintele Trandafir era prezent peste tot: în vecini, la câmp, la vale, la munte, în Biserică, la nunţi, ne cruţând pe nimeni cu vorbele lui. După atâta tăndălitură (cicăleală) - cum spunea Slavici, - oamenii din sat i-au pus numele, l-au poreclit "Popa Tanda". Popa Tanda a şi rămas. 
  
Spuneam mai sus că în acea perioadă toate bisericile din jurul satului Sărăceni la presiunea autorităţilor austro-ungare au cedat trecând la cultul greco-catolic. Biserica Ortodoxă din Sărăceni a fost singura din zonă care s-a opus, rămânând în continnuarre ortodoxă. Acest fapt se datorează credinţei şi rugăciunilor preotului Trandafir alături de enoriaşii lui. In acele momente, la intrarea în Biserică Părintele Trandafir s-a rugat cu următoarele cuvinte, care au rămas scrise în istoria acestei biserici: "Puternice Doamne ajută-ne să scăpăm, de cei ce vin să ne distrugă credinţa strămoşească (ortodoxă), limba noastră românească şi familiile noastre, veniţi credincioşii mei să ducem Biserica dincolo în România".La care credincioşii au răspuns în cor: "o ducem părinte şi nu o lăsăm la cei ce doresc să distrugă credinţa, limba şi familiile noastre". 
  
Popa Tanda - scria Eminescu - "e un mărgăritar de popă românesc, vrednic de a figura în orce carte de citire pentru sate, un popă cu gura de lup şi inimă de miel, care, mai cu bătaia de joc, mai cu sfatul, dar cu pilda proprie mai cu seamă, ridica nivelul moral şi material al unei pustietăţi cum îi a Sărăcenilor". 
  
Popa Tanda era exemplu în faţa sătenilor prin felul în care îşi îngrijea casa, cum îşi cultiva grădina şi ogoarele lui, prin felul în care se gospodărea cu ale lui, ducând la târg ce-i prisosea. Imitându-l, sărăcenii ajung să shimbe faţa satului, să-l facă înfloritor, de nerecunoscut. Iar Popa Tanda ajunge la bătrâneţe mulţumit, petrecându-şi timpul cu nepoţii, elogiat de săteni care la început l-au primit cu rezerve, dacă nu cu ostilitate. 
  
Destinele Bisericii Ortodoxe din Rontău ( fost Sărăceni ), activitatea sa ca lăcaş de rugăciune a fost preluată după Părintele Trandafir de mai mulţi preoţi care s-au zbătut în sărăcie, greutăţi şi interdicţii alături de enoriaşii lor. Printre aceştia amintesc pe: Popa Coste (părintele Constantin) ginerele Părintelui Trandafir, opoi Damşa Vasile (1878-1880), Lăpuşan Gheorghe (1880-1900), Pop Teodor (1900-1924), Racolţea Eugen (1925-1935), Tirla Ioan (1935-1955), Porumb Ioan (1955-1979) şi actualul preot (în prezent pensionar) Bocşan Emanuil despre care voi vorbi mai mult în cele ce urmează. 
  
Satul Rontău este o aşezare rurală mică cu doar 200 numere de casă dar în plină dezvoltare. Se găseşte la doar 500 metri de renumitele băi termale 1 Mai şi Felix, aşa că oaspeţii noştri şi nunumai, pot face baie ori diferite tratamente balneare cu multă uşurinţă. Satul aparţine de Primăria Sânmartin, judeţul Bihor. 
  
Prin munca, prin exemplul personal al preotului din sat, prin munca sătenilor şi cu sprijinul Consiliului Local al Primăriei Sânmartin, umilul sat în care adineaori trona indolenţa a devenit un sat de ne recunoscut, cu case mari şi frumoase, cu grădini înfloritoare, cu drumuri asfaltate?un sat în centrul căruia se înalţă majestuos noua Biserică care în prezent este la faza de finisaje interioare şi exterioare. 
  
Destinele Bisericii Ortodoxe din Rontău au fost conduse cu bune cu rele timp de peste 30 de ani de preotul Bocşan Emanuil. In prezent este pensionar, se mândreşte şi pe bună dreptate cu cei trei băieţi pe care îi are şi pe care ia făcut preoţi (meseria lui tata - o performanţă mai rară). Cel mai mare - Ovidiu - este preot la Biserica Ortodoxă din oraşul Alejd,judeţul Bihor. Mijlociul şi cel mai înalt - Horaţiu - este preot în satul Zece Hotare, judeţul Bihor iar cel mic - mezinul - Virgiliu - este preot în satul Rontău, în satul natal cum se zice. Şi se mai zice că a fi Popă în satul tău nu e uşor dar nici greu dacă ştii să lucrezi cu oamenii. Despre Virgiliu Popă în satul său natal voi scrie în curând un alt articol. 
  
Părintele Emanuil Bocşan şi-a început activitatea de preot în satul Chişlaz, judeţul Bihor, apoi 11 ani a slujit ca preot în satul Tria tot judeţul Bihor. La întrebarea dacă îl mai leagă ceva de acele locuri părintele Emanuil mi-a răspuns: "da mă leagă de acele locuri amintiri plăcute, credincioşi deosebiţi, acolo m-am făcut ca ei, ca să mă cunoască mai bine şi eu la rândul meu să-i cunosc mai bine". 
  
In anul 1978, soţia preotului Emanuil a primit un post de învăţătoare la Oradea, copiii trebuiau să meargă la liceu, pentru care cauze părintele Emanuil a cerut Episcopiei să fie transferat de la Tria la Parohia Rontău unde după plecarea preotului Porumb Ioan satul a rămas fără popă. Ajuns aici, chiar de la început părintele Emanuil a înţeles un lucru, cum că în Tria era mai liniştit, oamenii erau mai săraci pe când la Rontău oamenii mai aveau câte ceva, iar de unde este poţi şi lua. 
  
In cea dintâi duminecă la Rontău, părintele Emanuil ţine predica: "Nu voiesc să vă las orfani" înaintea oamenilor ce s-au adunat în număr destul de mic, veniţi ca să vadă pe popa cel nou. Nu este mai mare mulţumire pentru omul ce doreşte binele altora decât acela când vezi că eşti ascultat de către alţii şi că vorbele tale prind rădăcini. Puţin s-a amăgit părintele Emanuil pentru că în duminicile următoare audienţa a fost foarte slabă. Chiar în a doua duminică n-avea cui să-i vorbească, de multe ori câte o babă bătrână şi cântăreţul mai avea părintele prin biserică. "Aşa nu se face treabă" - spune el. Dacă ar fi fost altfel de om, s-ar fi oprit aci.  
  
"Aşteptaţi" - grăi el. "Dacă nu veniţi voi la mine, mă duc eu la voi"! Şi apoi porni popa la colindat. Cât e ziua de mare, gura lui nu se mai oprea. Unde prindea oameni, acolo îi ţinea la sfaturi, devenind astfel un al doilea Popa Tanda pentru satul Rontău. Aproape doi ani de zile a dus-o părintele Emanuil cu sfatul, apoi în biserică ţinea cele mai alese predici, citea frumos Evanghelia şi o explica pe înţelesul oamenilor, îi place să cânte în biserică cu o voce inconfundabilă, îi place să mângâie şi să dea ajutor sufletesc celor rătăciţi, cu vorba lui blândă dar autoritară, exemplul lui personal în familie, în biserică şi în-afara ei, toate acestea au făcut ca astăzi Biserica din Rontău să fie plină până la refuz duminică de duminică de credincioşi din sat, din Oradea, de oameni aflaţi la odihnă şi tratament în Staţiunile Balneare 1 Mai şi Felix. 
  
Părintelui Emanuil ia plăcut încă din tinereţe să construiască. A construit cu ajutorul credincioşilor şi a Consiliului Parohial din Tria o casă parohială iar biserica de acolo a fost renovată. La Rontău şi-a construit o casă mare de toată frumuseţea, a mărit casa parohială, iar biserica care era la venirea sa într-o stare jalnică a fost mărită şi ea, s-a refăcut în întregime pictura interioară iar mobilierul, scaunele, strana şi suporţii icoanelor au fost confecţionate şi sculptate de meşteri din Moldova cu finanţare exclusivă din partea unor oameni aflaţi în acea vreme la tratament în Băile 1 Mai care au apreciat calitatea rugăciunilor ce se fac în Biserica din Rontău. 
  
Exemplul părintelui Emanuil Bocşan a fost preluat de mulţi săteni din Rontău care şi-au construit case mari şi frumoase în jurul cărora domneşte ordinea şi curăţenia iar florile pe timpul verii dau un ton de frumuseţe aparte. Voi aminti doar pe câţiva dintre harnicii gospodari ai satului pe care îi cunosc, care îşi lucrează cu bune rezultate grădinile şi pământurile ce le deţin, care îşi fac curat în jurul caselor şi în interiorul acestora şi la care intri cu plăcere ori de câte ori eşti invitat. Aş începe cu preotul Virgiliu Bocşan, apoi Ionel Ardelean de la Nr. 90/B, Ioan Sărmăşan Nr. 90/J, Florica Nagy Nr. 92, Dorel Iancuş Nr. 90, Nicolae Gomboş Nr.89/A, Gheorghe Boloş Nr. 88/B, Pavel Ştrengar Nr. 98, Ovidiu Rusu Nr. 96, Sorin Şimandan Nr. 88/A. Toţi aceştia sunt locuitori de pe Strada Şicator, stradă ce măsoară peste 1 km. lungime, stradă cu o mie şi una de gropi adânci ce ne rup maşinile, stradă fără trotuare şi cu o canalizare necorespunzătoare. 
  
La Rontău Biserica Ortodoxă ce datează de peste 300 de ani a devenit ne încăpătoare, numărul enoriaşilor creşte pe zi ce trece ceea ce a făcut imperios necesar construirea unei noi biserici. Sfinţirea Locului noii biserici s-a făcut în anul 2008 de către P. S. episcop Şofronie în prezenţa unui sobor de preoţi şi a unui numeros număr de credincioşi. Valoarea totală estimată a lucrărilor de construcţie a noii biserici este de peste două milioane lei noi. In prezent Biserica din satul nostru s-a înălţat cu cele trei turnuri ale sale unde glasul (dangătul) celor trei clopote se aude peste zări. Sfânta Cruce de pe turnul mare a bisericii este vizibilă de la mari depărtări mai cu seamă noaptea fiind puternic luminată de acele becuri cu senzori. Biserica nouă are montate giamurile, uşile, este tencuită în interior - exterior şi în prezent se desfăşoară lucrările de finisaj care merg greu, încet din lipsă de fonduri, din lipsă din ceea ce numim noi "bani". Tot ce s-a făcut, ce s-a construit până în prezent la noua biserică a fost din contribuţia creştinilor din sat, din contribuţia alocată de Primăria din Sânmartin la care s-au adăugat şi donaţiile făcute de oameni cu suflet bun din-afara comunităţii. 
  
La lucrările de construcţie a noii biserici din Rontău şi-au adus contribuţia de seamă membrii Consiliului Parohial sub îndrumarea şi conducerea preotului Virgiliu Bocşan - "vioara întâi"- în activitatea Consiliului Parohial. Ţin să amintesc câţiva dintre membrii Consiliului Parohial care pe lângă donaţiile în bani făcute bisericii, au răspuns -prezent- întotdeauna la chemarea preotului la lucrări ne calificate (încărcart - descărcat materiale, demontat schele, săpat şanţuri, scos şi îndreptat cuie din scândurile folosite, adunat molozuri din interiorul şi exteriorul bisericii etc.): Cornel Gherdan - epitrop, Traian Cuc - epitrop, Mihai Roşu, Ioan Suciu, Radu Ciorba, Gheorghe Alexan, Nicolae Gomboş. Tot la asemenea lucrări au participat mereu: Mihai Rob, Nicolae Judea, Traian Şandor, Dumitru Ardelean-junior şi alţi. 
  
Spuneam mai sus că lucrările de finisaj la noua biserică se desfăşoară încet din lipsă de fonduri, din lipsă de ceea ce numim noi "bani" pentru care fapt facem un apel către toţi creştinii ortodocşi şi nu numai din România, din judeţul Bihor şi din străinătate să facă o faptă de milostenie aşa cum este obişnuită INIMA DE ROMÂN, să contribuie cu o "cărămidă" din munca lor, din veniturile lor la ridicarea noi biserici din Rontău, podoabă a creştinătăţi ortodoxe pe pământ ardelenesc. Toţi cei ce vor să doneze sunt bine veniţi şi le promitem acestora că vor fi scrişi pe o placă comemorativă în interiorul bisericii şi vor fi pomeniţi ca şi "ctitori"şi binefăcători, la sfintele slujbe ce se vor oficia în această biserică. Puteţi face o donaţie, în orce sumă, la sediul parohiei sau în contul acesteia în RON - 1 RO48BTRLOO5o1205746198XX - deschis la Banca Transilvania. 
  
Binecuvântează Doamne pe toţi cei ce iubesc podoaba Casei Tale! 
  
Ionel Cadar t telefon: 0771-344.618 e e -mail: ionelsiflorica3741@gmail.com 
  
Referinţă Bibliografică:
BISERICA DIN SATUL NOSTRU / Ionel Cadar : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1364, Anul IV, 25 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ionel Cadar
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!