Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

DORIN RADU (Bucuresti) - PREMIUL III la Concursul International
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DORIN RADU (Bucuresti) - PREMIUL III la Concursul International "MEMORIA SLOVELOR", editia a II-a, 2016 - Sectiunea PROZA SCURTA 
  
METRIX 
  
Mare vedetă locală, Metrix, țigan frumos din Broscărie, se plimba prin central oraşului, pe interzis, în Mercedesul său de colecție, decapotabil, alb, bot de cal, model 1972. ll cunoșteau toţi. Primaru', poliţia, lumea. Mergea încet, să-l vadă. Mai ales femeile… Din maşină se auzeau melodiile lui. Muzica e la volum maxim... Se îmbrăcase într-o pereche de pantoloni albi, perfect călcaţi și cămaşă roşie. Cureaua e din piele și are o cataramă lată, în formă de dolar. Poartă ciocate, iar cele de azi, făcute pe comandă, sunt din piele vopsită în alb cu roşu. La gât și-a pus un lanţ din aur, cât degetul de gros. Burta, ieşită puțin peste centrul curelei, îi dă un aer de bărbat ajuns. În gură are un trabuc aprins. Când zâmbește, zâmbește cu gura deschisă ca să i se vadă lucrarea stomatologică de lux. Un domn, un boier, un om important. Puţine ţigănci frumoase (şi nu numai țigănci) i-au rezistat farmecului său. 
  
Se plimbă pentru că nu are ce face până la 5 când se întâlneşete cu Maricia. Maricia are 20 ani și e frumoasă. E mai înaltă cu un cap ca el și asta îi place. 
  
Trage din trabuc. Își umflă obrajii și aruncă fumul, încet, afară. Bate scrumul cu degetul arătător de la mâna stângă. Lasă să i se vadă ceasul suflat în aur, dar şi ghiulul, greu, având inscripționat, nu foarte reușit, un cap de leu. Salută pe cei care-l salută, ridicând un singur deget de pe volan. La fete le face cu ochiul… Din când în când scuipă pe stradă. Se fereşte, totuşi, să fie văzut. 
  
Îi sună telefonul. Îl scoate din buzunarul de la pantalon. L-a învăţat un gorobete să-l folosească. Digetale!, cum spune el, amuzându-se. Dă semnal la stânga, întoarce maşina, intră pe sensul legal de mers. Se uită la ecran. Apasă şi răspunde cu o voce răguşită: Da, bă?... Cine frățioare?... Când!... Îhh!... Vorbim mâine, bă…, să văd pe agendă să nu fie cântare tocmai atunci... Închide. Nu s-a familializat cu toate funcțiile mobilului... Trage un fum. De data asta, neatent, îl trage în piept. Tușește sec. Coboară volumul muzicii, se strâmbă de la tuse şi scuipă. Flegmă galbenă, intensă. Meserie… ești răcit! 
  
De când a simțit că are bani, și mai ales de când a văzut un reportaj la TV, nu a mai fumat ţigări. E pentru gagi de rând! Cei puternici o trag din trabuc! Tutun adevărat, oameni adevărați! Fidel Castro, Ciorcil…, pasiune de lux pentru cunoscători! 
  
Dumnezeu i-a dat voce şi talent… În copilărie a fost necăjit. Îl crescuse mă-sa şi bunica din partea tatălui. Cum putuseră… Zâna se mărită la 16 ani cu Titu Răducanu. Muncise la C.A.P. până s-a îmbolnăvit de diabet. Nu din cauza diabetului a renunțat. A venit revoluția și nu s-a mai dus. Unde să se mai fi dus?... Din puținii bani pe care-i câștigase îl crescu pe Marinică şi pe cele trei surori ale acestuia. Aşa îl chema pe Metrix, Marinică. 
  
Titu era cu 9 ani mai mare ca Zâna. Când a cunoscut-o era șofer pe dubiță la I.L.F.. Nu-i plăcea munca… Fusese în tinerețe frumos. Acum îmbătrânise… 
  
O furase cu Trabantul lui mov de la poarta Liceului Agricol. Viitorul socru l-a căutat la domiciliu' și s-au bătut. L-a prins în casă, în camera mare. Se uitau la meci. România - Cehoslovacia în grupe. România a dat repede gol și, bucuroși, s-au oprit din scandal. Semn bun. România a câștigat. Euforici, în trei ore au băut o vadră cu vin și astfel fata a rămas cu Titu... Titu făcuse destulă puşcărie. Şi-acum era închis. 
  
Se îmbăta, devenea furios, şi fura din casele oamenilor. Pleca la pârnaie pentru 2-3 ani. Când se întorcea, îi făcea Zânei un copil. Când Zâna nu l-a mai vrut, din obișnuință, Titu nu s-a oprit. A lăsat-o gravidă pe Linuța, o româncă de la ei din mahala. A urmat scena cu scandalu'. Apoi au uitat… Asta era viaţa lui. Viaţă de hoţ. Frumoasă, dar, în libertate…, prea scurtă. 
  
Pe Zâna o ajutase soacra. Făcuse curat în cimitir, îngrijise muribunzi, câştigase (ceva) bani... Cu toate astea, Marinică a dus-o greu. Din ambiţia mă-sii a făcut zece clase, tot la Liceul Agricol. Apoi, plin de voce, a fost luat sub protecția unui unchi și a început să cânte la nunţi. Muzică furată din repertoriul frumoasei Lepa Brena. O sârboaică celebră... N-a mai avut timp pentru şcoală. 
  
Când banii au început să curgă, a început s-o încânte pe Zâna cu luxul. Ia luat rochii și a dus-o până și la Paris să vadă Turnul Effel. Pe ta-su nu-l vizita. Îi trimitea pachete la penitenciar... După primul succes național a lui Metrix și Titu a devenit un om important. Nu mai muncea pentru ţigări. Nu le mai spăla hoților lenjeria intimă sau cămășile pentru un pachet de Carpați. Asta îi făcea închisoarea mai uşoară. 
  
Titu era slab şi înalt. Avea chelie. Fuma toată ziua, chiar şi 2 pachet. Acum, fără grija banilor... Uneori îl apuca jocul. Dansa de-i ziceai că se înalță la cer și moare. Bătea picioarele cu amândouă mâinile în timp ce acestea se mişcau ritmat. Cânta hîrșâit, întotdeauna fără versuri, trosnind din degete pentru a ţine tempoul. Chiuia hoţii de sminteala lui. Băteau din palme și aplecați spre pământ executând bucata împreună cu bătrânul. Era o adâncire spre limitele trăirilor lor. Era o transfigurare pe care oamenii din afara închisorii nu ar fi putut-o înţelege. De aceia, aici, uneori, muzica suna într-un anume fel. Participarea la dezmăț devenea un teatru, o eliberare. O stare aproape de nebunia, înnebuniților după libertatea pierdută. 
  
Numele de Metrix l-a împrumutat de la titul unui film. I-a plăcut. Sună mai bine ca Betmen sau dracu mai ştie cum!... De doi ani avea şi impresar. Îl sâcâiseră telefoanele. Prin manager îi era mai simplu să ceră bani mulţi. Nu se face! Valoare se plăteşte! Avea şi el cheltuieli mari. Casa, fetele, formația, familia... 
  
Era recunoscut pentru chefurile pe care le organiza, mai ales la domiciliu. De vreo doi ani îşi terminase vila. Nu foarte mare, dar nici mică şi nicidecum ţigănească. Văzuse la Timişoara, la o nuntă, în periferie, o casă la fel. Îi plăcuse. O vopsi în verde deschis. Să fie veselă!... Sus avea trei dormitoare şi-o baie. Jos, living, bucătărie, birou, toaletă. Livingul era spațios. În el, mobila era roşie. Să fie diferită de toată mobila din ţigănie! Covoare albe, piei de urs, ici, colo, oglinzi înflorate în toată casa. 
  
Cel mai mare efect îl avea baia de sus. Întorci camionu'!, cum îi plăcea lui Metrix să spună. Faianţă roşie până în tavan. Oglinzi mari şi cada cu jacuzzi - dacă cadă o fi?... În perete sunt încorporate boxe. Au telecomandă... Când simţea nevoia se scălda împreună cu două, trei fete. Se hârjoneau şi beau şampanie, de obicei roz. Să impresioneze prin cultura sa muzicală, asculta, la volum maxim, Goran Bregovici. De regulă se oprea la piesa: ,,Gaz, Gaz”, dar asculta cu aceiași plăcere și ,,Kalashnikov". 
  
Ultima dată, după un spectacol reușit, la autografe, se lipi de două fete, amândouă tinere şi frumoase. Le remarcase rujul de pe buze. Un roșu aprins. 
  
- Vouă..., la mașină autografe! 
  
- Unde..., 'nea Metrix?, întrebă, plină de emoție, cea plinuță. 
  
- La parcare!... Mercedesu' ăla alb cu numere de Franța! Hai!... 
  
Una era ţigancă iar cealaltă româncă. Vesele şi puse pe distracţii, invitate în jacuzzi, se dezbrăcară și cu spuma până în dreptul sânilor, se mişcau ritmat pe muzica lui Bregovici. De data asta: ,,Gaz, Gaz”. 
  
Cu apa până la gât, Metrix își aprinse jumătatea de trabuc nefumată. Se strădui să toarne în trei cupe, aflate pe un suport, şampanie. Viaţă! Pusese melodia de cinci ori. Se tot repeta, iar ei se hărjoneau, râdeau şi chiuiau. Dornică să se facă utilă, Mirela îl căuta prin apă, pe la locurile intime. Mulțumit, se lăsă pe spate, închise ochii, sauvurând momentul. Fără mare inspirație, cealaltă fată îl sărută pe chelie, atingându-i fața cu sânii ei rotunzi și mari. La un moment dat lui Metix îi căzu paharul din mână. Nu se putu abţine. Plină de spumă, Mirela se ridică şi ieşi din cadă, lăsând să i se vadă trupul tânăr și pielea arămie, deosebită. Ridică capacul de la W.C. și scuipă de câteva ori. Trase apa. Apoi se clăti cu șampanie și scuipă din nou. De data asta în ghiuvetă.... Părul îi era ud. Fata dansa. În cei 18 de ani nu avusese niciodată parte de atâta lux... Flori fugise de acasă în urma cu doi ani. A tot încercat să se angajeze. Se întâlnise cu Mirela la oficiul forțelor de muncă de la marginea pădurii de la Banciu... Așteptau, dezinhibate, angajatorii pe șosea... După ce luă o gură de alcool, pentru a le impresiona, Metrix râgâi de câteva ori, puternic, pe ritmul muzicii. Fetele se distrară. Erau fericite... Le făcu semn să se așeze comod. O întoarse pe Flori cu spatele și-o muşcă de fund. Fata se amuză. Înrăit, o strânse cu mai multă putere, lăsându-i o urmă pe una dintre fese. Flori nu spuse nimic, deși simții durerea... Se așezară, una în stânga, iar alta în dreapta bărbatului... Din poziții diferite le fotografie cu telefonul mobil în zone diferite. Pusese a șasea oară piesa... Alcoolul şi oboseala îi jucau feste. Se ridică din cadă și se scutură îndelung. Începu să danseze. Strânse ochii și, nemișcat, savură cu multă atenţie melodia. Ridică un deget, apoi îl agită prin mișcări circulare, repetate, din ce în ce mai dese, pe ritmul cântării. La ritornelă se opri. Tresări și începu să cânte cu vocea lui frumoasă, mișcându-și corpul... Fără să se şteargă îşi luă halatul și ieşi din cadă. Nu le spuse nicio vorbă. Făcu o piruetă, se împiedică, se ridică, se reechilibră, luă o gură din sticla de şampanie, şi, continuându-şi săltarea, intră în bucătărie, pe unde hainele erau aruncate. În drum se intersectă cu Răduța. Încercă să-l evite. O prinse și începu s-o mângâie sub bărbie până ce aceasta se sătură de falsa afecțiune. Reacționă nervos. Îi dădu cu laba, zgâriindu-l. Iritat, îi spuse: F... curu mă-ti! Te dau io la hingheri! 
  
Râgâi din nou, de data asta necontrolat, apoi scăpă un vânt, neritmat, lung și viu mirositoar. Se miră și spuse: Am zis eu... că ești răcit!... Își luă pantaloni în mână. Îi căută prin buzunare, de unde scoase portofelul. Trase două hârti de 20 de euro, şi, în timp ce ţinea tempoul, cu faţa crispată de la vibrația pătrunzătoare a muzicii, se îndreptă spre baie. Le dădu politicos mâna și le scoase din cadă. Le arătă hainele, apoi, însetat, bău conținutul unei cupe de şampanie lăsată pe capacul de la W.C... Nu le spuse nicio vorbă, dar, prin gesturi clare, le dădu de înţeles că trebuie să plece... Fără să mai aibe chef, mirate, se îmbrăcară sumar, militărește. La intrare le dădu banii, câte 20 la fiecare, şi, zâmbind, le făcu cu mâna, după care trânti ușa în fața lor și spuse: Pa, fetele! 
  
- Zgârcitule!, apucă să strige Mirela. 
  
Spectacolul se sfârşise, doar muzica continuă în noapte. Asta era viaţa ce o poftea. Pentru asta muncea în fiecare zi... 
  
Cinci fără cinci. La statuia din parc îl aștepta de peste cinci minute, emoționată, Maricia... 
  
xxx 
  
Referinţă Bibliografică:
DORIN RADU (Bucuresti) - PREMIUL III la Concursul International MEMORIA SLOVELOR , editia a II-a, 2016 - Sectiunea PROZA SCURTA / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2111, Anul VI, 11 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!