Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   



VALENTINA BECART (Pascani / Iasi) - PREMIUL II la Concursul International
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
VALENTINA BECART (Pascani / Iasi) - PREMIUL II la Concursul International "MEMORIA SLOVELOR", editia a II-a, 2016 - Sectiunea ESEU 
  
Amurg și melancolie 
  
Aşa, într-un amurg, când soarele coboară după linia orizontului, rămâi cu privirile pierdute în zare şi tresari la gândul că nu eşti decât un simplu muritor, un prizonier într-o existenţă finită. Şi începi să-ţi pui întrebări şi să cauţi răspunsuri ce nu vor veni vreodată. Dar tu, sfâşiat de un zbucium interior, 
  
cauţi cu încăpăţânare, mereu mai adânc,acolo unde rănile înfloresc, refuzând să rămâi suspendat în nemilosul şi tragicul destin. 
  
Dar, vrei nu vrei, vine o zi când amurgul începe să te curteze tot mai mult, să te învăluie în mantia lui de aur și purpură, în flăcările-i mistuitoare... 
  
Și uite așa, într-o clipă de solitudine interioară, meditând la timpul ce-a trecut ca un ”hoinar” pe lângă mine ... aud o bătaie în ușă. 
  
Cu inima tresărind, cu gândurile împrăștiate care încotro,asemenea unor păsări speriate, mă apropii, cu pași ușori, de ușa care mă despărțea... de o mirare , o stranie mirare... 
  
- Cine-i acolo? Cine mă deranjează în aceste clipe încărcate de-o grea și apăsătoare melancolie? 
  
Și, de dincolo, din imediata apropiere, o voce aproape știută, cu rezonanțe de ape curgătoare și cascade, cu freamăt de codru și lanuri în pârgă, de păsări cântătoare, de furtuni infinite... îmi răspunde: 
  
- Deschide, dă drumul, poeto! Sunt eu, amurgul tău adorat. E ora, e timpul poveștilor ce n-au fost spuse și nici scrise în vreo carte... 
  
Ah! Doamne! Ce mă fac? Îmi frângeam mâinile și sufletul meu, îngrijorat, nu știa cum să-l întâmpine pe cel care a sosit, așa, fără de veste. 
  
Și, dintr-o dată, am strigat: 
  
- Pleacă, nechematule, poate altcineva te-a invitat... 
  
Nici în visele mele cele mai triste, nu te-am așteptat, nu te-am invocat. Și glasul meu a devenit o șoaptă, știind prea bine că altul era adevărul... 
  
A urmat un moment de liniște și cineva a oftat, dincolo de ușă. 
  
Și iar am tresărit! De unde cunoșteam acel prelung și sfâșietor oftat? 
  
Părea că se desprinde din mine, din inima mea, din sângele meu, din fiecare ticăit al timpului neostoit, din teama mea, aflată zi de zi, mereu la un pas de speranță, mereu la un pas de îndoială. 
  
Dar alte bătăi în ușă, mai insistente, mai dominatoare, parcă, mă trezesc din această transă, în care viața mea, întreaga mea viață, devenise un bulgăre de foc, ce se rostogolea, se rostogolea... 
  
- Deschide! Nu-ți fie teamă, visătoareo! N-ai unde să fugi! Și fuga ți-ar fi în zadar, și amânarea n-ar avea niciun sens.Eu știu că m-ai admirat. Da! Da! Ai uitat înserările când mă căutai cu privirea? 
  
Cu sufletul lacom de înflăcărări aprinse... mă așteptai, îmi vânai fiecare înpurpurare, fiecare tresărire ce-mi picura în culoare, trădându-mă... 
  
Știai prea bine că ești iubită! Nu-i așa? Să nu mă minți! E prea târziu pentru o naivă și copilărească minciună. 
  
”Doamne!” Cine e cel ce-mi amintește că-n mijlocul tăcerii zace totdeauna, dar mereu în alertă... un strigăt!? Mă întrebam neîncetat, cu sufletul răvășit, ca un pământ al ”făgăduinței”, în care cineva a semănat: bucuria, iubirea, cântecul, tristețea, lacrima, nașterea și doina, viforul și moartea... doamne! Cine sunt eu?? am strigat din adâncul durut al ființei, din negura atâtor veacuri ce s-au stins, ca și cum niciodată ”ochii lumii n-au mai plâns”, niciodată n-au mai plâns!? 
  
Și-atunci, cu un gest hotărât, purtând în priviri măreția celui născut din fantezia și nebunia Marelui Univers, m-am apropiat de ușă și am deschis. 
  
Da! Era acolo! Chiar el! Amurgul meu! 
  
Înflăcăratul, adoratul meu amurg. Ne-am privit doar o clipă. O singură clipă! Cine ar fi rezistat seducătoarelor flăcări ce-i ardeau în ochii mari, asemenea unor vulcani aprinși? Cine? Și clipa a devenit eternitate, a devenit poezie: eu, fiică, el, fiu, gemeni-frați, născuți din aceeași taină, același vers, aceeași frază: 
  
”Clipă, rămâi, ești atât de frumoasă!” atât de frumoasă... 
  
Referinţă Bibliografică:
VALENTINA BECART (Pascani / Iasi) - PREMIUL II la Concursul International MEMORIA SLOVELOR , editia a II-a, 2016 - Sectiunea ESEU / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2090, Anul VI, 20 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!