Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   



MARIA DICUSAR (Cimiseni / Republica Moldova) - PREMIUL I la Concursul International
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MARIA DICUSAR (Cimiseni / Republica Moldova) - PREMIUL I la Concursul International "MEMORIA SLOVELOR", editia a II-a, 2016 - Sectiunea ESEU 
  
Doi îndrăgostiți: eu și mama 
  
Mă dedau acestei lumi, pășind pe pământ ca un rob emancipat. Mi se pare că nu am un cer deasupra, ci chiar dedesubt. Verdele abia vine. Toată pacea acestui pământ am zărit-o pe chipul sfânt al mamei. Iar când bate vântul prin părul ei, pacea se împrăștie, asemeni polenului, răspândindu-se din frunză-n floare, din floare-n inimi. Atunci când se-ntâmplă să nu o am în gând, eu știu că sunt în gândul ei. Eu cred că e Apostolul lui Iisus. Sunt copil toată viața și chiar după ce aceasta ia sfârșit. Copilul ei. Am o viață de dedicat. Ei. Și pentru că destinul de om e unul greu, amintirea despre ea e drob de zahăr în sare. 
  
Dar toate-s atât de imprecise... toate se schimbă impardonabil de repede. Nu mai reușesc să țin pasul iubirii ei. Poate din prea multă...Sunt răvășită de un sentiment pe tulpina căruia crește acum carne: s-a personificat – e o ființă. Una a cărei față nu o identific. Îi văd doar spatele. E distanța. Cea care mi-a mânat mama de lângă mine. A pus un semn la picioarele mele pe care, m-a averitzat ea, n-am dreptul să-l depășesc. Iată de ce, m-a depășit el pe mine. Răsună un clopot în mine. Epigonii gândurilor mele trezesc fiarele pe care prezența ei le îmblânzea. Aș vrea să fiu acolo unde mi-i gândul, adică la mama...Cât de dor mi-i de omul care mă iubește mai mult decât mă iubesc eu? Oceanic! 
  
De-un ceas trec cinci minute. Se cheltuie și parcă nu. Se scurg și se adună la loc. Dar ea îmbătrânește. Și cu fiecare rid devine mai mamă decât e. Mă aflu în fața unui punct mizerabil care îmi învie imposibilitatea de a alege între două lucruri: unul important și altul inevitabil. În ambele cazuri sunt eu. Și-n ambele-s puternică. Pe una o va ucide decizia clipei. Dar nu sunt sigură de victoria permanentă a uneia: își vor pasa una alteia regele. 
  
Bucuria de-a mă avea copilul ei hrănește, cu otravă, bucuria de a mă mai considera așa ceva, pentru că această bucurie vine plecând. Scurgerea timpului, ticăloasă, nu face decât să amâne sfârșitul. O permanentă ezitare e dorul de ea care face din mine o za a lanțului. Cea mai slabă za. E o prăpastie între noi, lungimea căreia nu reflectă înălțimea, ci adâncimea ei. 
  
Pe buze mi-a murit un gând. De-o vreme, ea – tocmai ea – a părăsit sinagoga sufletului meu. Pentru că rațiunea mi-i la zeci de mii de ani lumină depărtare de inimă, n-am reușit să deștept în mine gândul unui început de război, în care să sacrific toate construcțiile din beton ridicate de către Domnul Timp. 
  
Brusc, mi se face dor. Iar. Am luat o coală de hârtie și am schițat – așa neinițiată în desen cum sunt – chipul ei. Priveam la el ca la o veche amintire. M-am închis în mine ca o mimoză, uitând afară culorile, uitând să le dau ochilor ei o pată de culoare. Negrul eia-ncărunțit. 
  
Mai vreau o dată să-mi amintesc gustul laptelui ei. Să mă crească, pentru că am recidivat: mi-i inima cu o singură cameră. În ea, cu chirie, stau eu. Îmi amintesc de noi, doi copii, unul mic și altul vrându-se mic, clădind vise din nisip... La poarta sufletului meu stă o dună de nisip. E un întreg deșert. Vreausă ne jucăm ca atunci când tata, puternic, ne aduna sub brațele lui, exact cum ne aduna anii, socotindu-și vârsta.Vreau să-mi mut casa lângă ea. Stând în închisoarea mea, cuibar de tristeți și boli devin. Am nevoie de o clopotniță. Care să ne cheme tălpile. 
  
Nu mai am cerneală, așa că-i scriu cu.. sufletul. O văd stinsă. A rămas un sfert. Și e așa de când eu și frații mei avem bucuria de a sta în două picioare pe pământ. Avem datoria olimpică de-a o zidi în piatra veșniciei. Niciodată n-am strigat-o„mămică”. Pentru că întotdeauna a fost cea mai matură, harnică, serioasă, deșteaptă femeie din viața mea cu cele mai multe facultăți: bucătar, profesoară, dereticătoare, grădinar, psiholog...Acum că e departe, o dezmierd în minte. Am pus-o în rame, în ramele sufletului meu. Să-mi steaveșnică chilie, unde rugăciunea să-mi rostesc. 
  
Referinţă Bibliografică:
MARIA DICUSAR (Cimiseni / Republica Moldova) - PREMIUL I la Concursul International MEMORIA SLOVELOR , editia a II-a, 2016 - Sectiunea ESEU / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!