Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   



MARIANA BENDOU - MARELE PREMIU la Concursul International
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Rãzboiul de ţesut 
  
- bunicii mele Mãriuca - 
  
Zorile se iviserã de mult şi animalele zbiereau de foame în curte dar ea tragea de ea încã sã se ridice… O moleşealã nemaiştiutã o lipise de pat. Se îmbrãcã fãrã chef şi se îndrepta târşâindu-şi încãlţãrile cãtre poiata pãsãrilor pe care le hrãni cu grãunţe. Râni coteţul porcului, scoase apã din fântânã şi o rãsturnã în gãletar… 
  
Un junghi îi fulgerã mijlocul şi se opri speriatã, apoi se încinse cu un fular de lânã întrebându-se în gând: “Nu eşti tu cumva, nu eşti Moartea mea, care-o sã mã ia?!...” 
  
Împlinise de de curând 77 de ani dar asta nu era chiar un motiv ca s-o termine cu viaţa; erau încã femei prin sat mult mai bãtrâne decât ea şi tot umblã ca fetele mari… Ileana lui Vasile, Parascheva de peste drum, Tanţa lui Ghiţã, Maricica lui Ilie…tot un leat ! Veştejite şi uscate, cu picioarele strâmbe, unele fãrã dinţi, altele aduse din spate… Ptiuuu! Îşi fãcu semnul crucii, scuipã în sân şi deschise uşa chilerului . Aici era locuşorul ei, refugiul în ceasul greu al încercãrilor, aici îşi petrecea puţinul rãgaz ori lungile seri ale iernilor vrâncene… torcând, ţesând sau cosând cu fire de lânã colorate chiar de ea dupã cum învãţase din vechime... „Din vechime” pentru cã învãţase carte numai de la alţii cãci mama o pãrãsise încã de la naştere pentru a merge în Ceruri, sus, la Dumnezeu. Crescuse şi ea cum putuse, mai cu una mai cu alta, mai mult cu lipsurile, pânã la vârsta mãritişului când, frumoasã fiind, pusese ochii pe ea un soldat proaspãt întors de pe front şi cu numele Ion. “Nicã”, aşa cum îl alintase de la bun început ea, o cucerise cu voioşia lui, cu uniforma şi cu melodiile populare cântate la muzicuţã în timp . Şi apoi, era atât de frumos cã multe‚ multe femei i-au purtat râcã sau i-au fãcut cu ulcica prin sat!… „Cât am mai avut de tras pentru el, în viaţa asta, Doamneeee!”. Apoi au venit copii, doi bãieţi şi douã fete, Gicã, Mãrioara, Anişoara şi Titi pe care i-a crescut, i-a dat la şcoli mari şi s-au împrãştiat apoi prin lume lãsând-o singurã pentru a se bãlãbãni doar cu unchiaşul aista al ei… 
  
Înconjurã cu privirea camera şi pereţii proaspãt spoiţi cu var... “Cât necaz şi cu pãreţii ãştia! Şi câtã muncã!” Întâi adunase balega uscatã, lãsatã de puţinii cai pe uliţã. Pe urmã lutul galben, clisos, de la Lutãrie. Pe urmã cãlcase lutul, balega şi apa frãmântându-le îndelung cu picioarele goale… ”Aveam putere pe atunci!” Pe urmã fãcuse chirpicii turnând lutul amestecat cu paie în forme pentru a se usca la soare… „Nicã, dragul de el, bãtuse împreunã cu un vecin leţurile, zdravãn, ca sã ţie! Şi a ţinut... cinzeci de ani!...” 
  
Ţolici de coade colorate, covoare de lânã ţesute iarna trecutã zãceau, aşezate palii , palii, peste lada cu zestre, plinã cu cerşafuri frumos brodate tot de mânuţa ei… De la o vreme mânuţa asta a cam început sã-i tremure… iar la bucãtãrie mai scapã lucruri pe jos… Lâna covoarelor era de la oile ei, pe care le dãduse la ciobani, la stâna satului; mai pãstrase însã pânã nu demult, în podul casei, câteva gheme toarse, ... Când a venit Colectiva i-a luat oile ; nu i-a mai lãsat nici una. Doar lâna lor îi mai rãmãsese, doar atât… Ce sã facã, n-a putut sã se împotriveascã hoţilor de comunişti... „Femeie amãrâta cu patru copii!” Oile erau puţine dar bune, le dãduse la stânã dar când trecea anul, ciobanii îi dãdeau pe ele caş, lapte şi lânã... „Ei, tot a fost bunã şi lâna asta! Mi-am mai facut cu ea treaba… Covoarele aistea, zestrea fetelor, o flanea lui Nicã, o fanşonetã pentru mine, ciorachi…”. Acum lâna s-a terminat, fetele i s-au mã-ritat la oraş… ”Nu mai pun ele pe jos cioarsele mele!” Pentru cine sã mai ţeasã? “Am auzit cã au ieşit altele acum; lumea vrea dintr-alea, persiene… chiar şi pe la noi prin sat. Ţaţa Ioana cicã şi-a luat şi ea… cã-s prea frumoase! A lãsat cu limbã de moarte la nurori când o fi, sã i le dea peste groapã. Aşa mãcar s-o bucura de ele ãi mai tineri, cã ţolici nu se mai poartã!În colţul din dreapta al chilerului, aproape de fereastrã, aştepta cuminte şi rãbdãtor, Rãzboiul de Ţesut, prietenul de nãdejde şi pricina atâtor amintiri frumoase… Cãci cine altul, dacã nu el, sã fi mai fi pãstrat în tainã, zâmbete şi lacrimi, bucurii şi dureri? Doine, cântece de leagãn, cântece de voie bunã… ascultase (de câte ori?) vrãjit de vocea ei frumoasã în timp ce mâinile-i dibace mânuiau suveica, ghemul, furculiţa… 
  
Se apropie de el şi îi îmbrãţişã lemnul parilor pictat dar ṣi ros de cari, îl îmbrãţişã strâns , atât de înfocat şi de strâns, cu lacrimi strivite printre gene, aşa cum îţi îmbrãţişezi omul drag ce va pleca în curând, la drum lung, fãrã a şti dacã mai revine vreodatã… 
  
Apoi se duse la cuptorul din curte ca sã aţâţe focul.Vreascurile uscate se aprinserã uşor dar ca sã fie mai sigurã aruncã în vatrã şi o canã de gaz … Acum putea adãuga liniştitã lemne mai mari… 
  
Reveni în chiler. Purta în mânã un topor şi o beşchie …Cãzurã mai întâi lemnele mici. Apoi , unul câte unul, parii groṣi… 
  
………………………………………………….. 
  
În curtea casei de pe valea Siretului, focul cuptorului mistuia tot mai mult ceea ce mai rãmãsese din minunatul rãzboi de ţesut de altã datã. Lângã el, îngenuncheatã, o femeie bãtrânã lãcrima frângându-şi mâinile. Se stingea o viaţã... 
  
Referinţă Bibliografică:
MARIANA BENDOU - MARELE PREMIU la Concursul International MEMORIA SLOVELOR / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!