Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Poeta Daniela Popescu și versurile sale de inspirație Divină
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
Doamna Daniela Popescu după publicarea primului său volum de versuri, bilingv, intitulat Drumeț la porți de toamnă (Viagero a las puertas de otono ) apare în fața noastră cu al doilea volum de poeme intitulat E(c)lipsă  
La început am parcurs primul volum din curiozitate care apoi s-a transformat în interes, deorece poemele domniei sale veneau de undeva din adâncurile sufletului. Și atunci nu m-am putut abține să nu scriu o cronică la cel volum pe care am intitulat-o sugestiv Drumeț la porțile occidentului.  
Nu după mult timp autoarea mi-a trimis, în format elecronic, cel de-a doilea volum al său de versuri, E(c)lipsă.  
Am descoperit și de această dată dăruirea cu care autoarea își alege versurile, abilitatea cu care își construiește ritmul și rima – fiindcă majoritatea poeziilor sale sunt scrise în stil clasic – forța cu care reușește să transmită cititorului mesajul său nu numai artistic, dar și sufletesc; acea stare specifică marilor poeți veșnic căutători și rătăcitori, acea anxietate care îi stăpânește din pricina nedreptăților unei societăți în care omul își pierde treptat- treptat identitatea ca ființă terestră superioară.  
Doamna Daniela Popescu este un poet autentic, ce poartă suflul și spiritul românesc pe meleagurile îndepărtate ale Europei. Poezia sa oscilează între credința creștină, strămoșească cu speranța în Dumnezeu și dorul de țară. Dar în același timp versurile sale ating și sfera socială, uneori manifestâmându-se ca un protest față de o societate nedreaptă care i-a împrăștiat pe români pe toate meridianele lumii în lupta pentru existență:  
 
Cai pufoşi pe cer aleargă, / Înhămaţi la efemer, / Spre o ţară doar lor dragă. / Zbor de-o clipă în eter!  
 
Autoarea privește în urma sa cu melancolie, ca o retrospectivă a timpului trecut, dar și spre viitor, întrebându-se retoric ce va face cu ce-a mai rămas din firul vieții:  
 
Dar universul sfânt nu are margini / Şi-l ia la pieptul său pe binele robit: / Un biet moşneag în cârje, cu pas rănit de datini, / Urcându-l trist şi trudnic pe stânca de granit. / Ce faci tu, azi, copile cu timpul ce-ai primit?  
 
Adesea, în stările de reverie, amintirile, o poartă spre țara natală, alinându-i oarecum dorul de cei dragi și de locurile pitorești ale copilăriei:  
 
Acasă la mine în suflet, pe pajiştea mea, / Nu-mi pasă de viscol, de avalanşe de nea... / Simt susur de ape şi cântec de îngeri / Şi-nvăţ a străbate orice mare de plângeri  
 
Poeta subliniază cu stilu-i caracteristic drama omului cu evenimentele cruciale ale existenței sale, nașterea și moartea:  
 
Ne naștem țipând și, când plecăm, / Lăsăm pe alții țipând în urma noastră.  
 
Dar de fiecare dată autoarea își găsește echilibrul sufletesc în însăși minunatele sale versuri, care printr-o inspirație Divină, vin plutind, parcă, de undeva din infinitul făpturii umane, din adâncurile incognoscibile ale materiei cenușii și se revarsă în lumea terestră, ca o eliberare a spiritului de zbuciumul interior al său și de ce nu chiar ca o eliberare a subconștientului. La fel ca valurile mării, la început tumultuoase, sentimentele capătă contur, trăirile se materializează în realitate căci: Ne lăsând întristarea să-ți schimbe surusu-n oftat, iată că furtuna ce bântuie ungherele cele mai ascunse ale spiritului uman începe să se liniștească:  
 
O simfonie ciudată te mângâie, când piatra lovește; / Sunetul ei te face să afli odihnă și-n plâns!  
 
Volumul de poezii, E(c)lipsă, cuprinde o diversitate de teme, iar poemele cuprind o sferă largă a vieții reale dar și spirituale. De aceea în multe pagini ale acestui volum se întâlnește genul de poezie religioasă, dar nu o poezie ascetă, a dogmelor, ci a poetului laic care se roagă Divinității așa cum știe și cum crede el că este mai bine ca să poată fi auzit.  
 
În versuri de o vibrație înaltă autoarea confirmă îndeplinirea rugii sale către Creator.  
 
Mi-ai auzit dorul plângând /şi-ai venit, Doamne, să-mi dai rouă, în zori. / M-ai umplut vrerea cu cântec arzând / şi m-ai pus să stăpânesc peste flori./ Mi-ai auzit mersul stingher / şi mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin, / să pot măsura iubirea în calea spre cer, / s-ascund în speranţă gândul senin. /M-ai auzit şi, Doamne, îmi vezi / înceata vrere cum urcă spre Tine / şi, în dogoarea atâtor amiezi, / Te-opreşti la fântână să stai de vorbă cu mine.  
 
Deși cu sufletul căzut în melancolie, stare specifică adevăraților poeți, doamna Daniela Popescu trăiește cu speranța renașterii: Și, totuși, o sevă nouă / Îmi face pustiul să înflorească  
 
Și tema copilăriei revine adesea în versurile acestui volum, apoi anii de școală și dorința De a zdrobi barierele cunoașterii.  
 
Privind în adâncul sufletului ca într-o oglindă autoarea își vede propriul trecut și prezent și speră în viitor la o lume mai bună. Uneori aspirațiile poetei sunt doar un vis, punctând de fapt drama poetului, veșnicul neînțeles.  
 
Din volumul E(c)lipsă, nu lipsește nici tema iubirii, a iubirii supreme la care visează orice pământean, dar care la urmă rămâne dezamăgit fiindcă în lume nu există perfecțiune. Toți vrem perfecțiunea dar chiar noi cei care o dorim atât de mult nu o putem atinge.  
 
Fiecare vers reprezintă o imagine care te încântă a unei imaginații ce oscilează între real și ireal. Versurile sunt pline de armonie și muzicalitate, o simfonie ce provine parcă din atingerea ușoară a corzilor nevăzute ale Universului, o plutire a EU-lui în lumi celeste.  
 
Muza o poartă pe Daniela Popescu de la pajiști însorite și înverzite către pădurile de brazi și apoi la marea de turcoază.  
 
Ca după o călătorie lungă prin toate sferele existenței versurile poetei Daniela Popescu se reîntorc la tema creștină, la rugăciune și speranță la încrederea în Dumnezeu și ocrotirea Sa.  
 
Doamne, Tu îmi cunoşti prea bine aşteptarea ! / Ştii neputinţa mea, durerea mea şi gândul; / Îmi ştii dorinţa vie de-a-mi împlini chemarea, / Îmi ştii şi lacrima ce-acoperă cuvântul...  
 
Îti mulţumesc, Părinte, că m-ai primit şi-acum, / Că mi-ai dat haina Ta atât de preţioasă; / Că mi-ai dat marea cinste de a-Ţi sluji ca fiu, / Trăind cu Tine-n suflet, cu Tine stând la masă.  
 
Autoarea își găsește adevărata muză, inspirația, în stările nostalgice care o cuprind în singurătatea sa departe de meleagurile natale. De fapt aceasta este vraja în care alunecă poeții, vrajă care se revarsă și asupra cititorului răscolindu-i adâncul sufletului cu sentimentele și trăirile fiecăruia dintre noi, cu bucurii și împliniri în contrast cu necazurile și eșecurile ființei umane .  
În versurile doamnei Daniela Popescu se simte duioșie, feminitate, estetic, dorință, izolare dar și evadare și, de ce nu, o undă de optimism care reușește să-i înflăcăreze inima spre noi sensuri și viziuni, spre ideal și perfecțiune renăscute chiar din nebuloasa tumultului citadin, al frământărilor și stărilor de anxietate uneori născute chiar din acel zbucium specific trubadurilor, a poeților rătăcitori în lumea imaginară a armoniilor, muzicalității, al vibrațiilor sufletești și, în final ca rezultat al căutărilor, comuniunea cu Divinitatea, căci, la urma urmei, totu-i inspirație Divină!  
 
ION NĂLBITORU /-membru LSR/ Vâlcea/România  
 
Referinţă Bibliografică:
Poeta Daniela Popescu și versurile sale de inspirație Divină / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1717, Anul V, 13 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!