Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1700 din 27 august 2015        Toate Articolele Autorului

ISELIN - DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Iselin  
 
Era noapte. O pânză de negură nesfârșită, secerată din loc în loc de arătări luminoase, apăsa suflarea. Părea o nebuloasă dezmierdată de intimitatea întunericului, o nebuloasă de forme neclare ce preumblau înaltul într-un joc de lumini impure. Printre crăpături mai scăpau sporadic străfulgerări argintoase, răvășind tăcerea cumpănită a nopții. Era atât de liniște… doar undeva în adâncul pădurii se auzea sinistrul bocet de cucuvea, ce infiora până și somnul leneș al satului în adierea vântului potolit de toamnă. La poalele unui cimitir abia se întrezărea o casă, care deși majestoasă, zăcea pleșuvă în îmbrățișarea ternă. Un iz sulfuros părea că o înconjoară și urca șiret până la fereastra luminată plăpând. O bătaie îndrăzneață a vântului deschise fereastra, lăsând să cadă pe sub perdea o boare răcoroasă. În stânga ferestrei, sub un baldachin străveziu, o tânără dormea profund. Pletele-i negre se revărsau agale pe așternuturile fine, iar veșmântul alb, vaporos lăsa să i se întrevadă trupul zvelt, pe alocuri dezgolit. Un ușor tremur o cuprinse, iar respirația din ce în ce mai sacadată trăda tulburarea ce o acaparase pe nesimțite. Mirosul acela de sulf, atât de cunoscut, perdeaua care flutura neîncetat, deși nu știa de ce, deveneau mai mult decât perceptibile. Scârțâitul ferestrei îi confirma că era aproape trează, dar în același timp se simțea prinsă undeva departe de realitate ca într-o plăsmuire eterică.  
Dintr-o dată, se văzu într-un iatac străin, stând goală în fața unei oglinzi frumos sculptate. Ochii mari, negri ca tăciunele în pârg, priveau înmărmuriți umerii goi și sânii rotunzi, ca și cum dincolo de cristalin ar fi fost o altă persoană. Era atât de confuză… se întâmpla ceva ce nu-și putea explica. Pe de o parte, își simțea trupul pe salteaua tare, auzea tot ce se întâmplă în jurul său, știa că era acasă, dar pe de alta, își vedea chipul într-o oglindă dintr-o cameră în care nu mai fusese niciodată. Era ca și cum se disociau două locuri, două imagini, dar se contopeau două trăiri într-o minunată conștiință de sine. Era obișnuită să aibă vise dintre cele mai bizare, dar acum era ceva diferit, iar incertitudinea situației îi alimenta un sentiment acut de neliniște. Se răsuci rapid, simțindu-și trupul gata să se destrame și se trezi în fața unor scări colosale. Începu să urce alert, în timp ce o cavalcadă de gânduri, temeri, întrebări retorice îi asaltau mintea haotic. Știa că frica îi va întuneca simțurile, „dar care simțuri?”, se întrebă în sinea ei nedumerită. „Cele care sunt ancorate în odaia mea? Cele prin care simt căldura așternutului și mirosul de ceară veche?”  
În acel moment, o pătrunse o senzație fasciantă de înălțare, șimțea diafanul goliciunii trupești cum o învăluie în suflul unui zbor apoteotic. Încerca din răsputeri să-și controleze teama de necunoscut, mai ales că o parte din ea îi confirma că experimenta tocmai cunoscutul. Odată cu frica ce îi poseda interiorul își simțea trupul din ce în ce mai greu, sub presiunea unui nimb fatalist, de care nu se putea desprinde. Căzu. Își văzu brațele cum străpung aerul îmbibat de particule sclipitoare, de culoarea aurului pur, mijlocul i se arcui, iar pieptul i se ridică semeț, jinduind sărutarea înaltului. Părul i se lăsa într-o abandonare totală, căutând uniunea cu genunea, la fel ca fiecare atom din ființa ei. Se lăsa purtată pe aripile neantului, dar simțea cum o efervescență îi pătrundea în cele mai tainice unghere al simțirii, oferindu-i pulsări extatice formidabile. „Dumnezeule, mă îmbrățișează nimicul, iar eu am totul…”, murmură într-un suspin prelung.  
Într-o clipită, retina îi fu cu putere izbită de imaginea grinzilor de lemn ce ieșeau îndrăzneț din albul tavanului. O durere cumplită îi măcina tâmplele și articulațiile, iar corpul îi era țintuit sub o greutate uriașă, ca și cum o întreagă pustie de plumb i-ar fi zăbovit deasupra. „Pesemne a fost un vis…”, șopti încă adormită, după ce reuși să se miște, dezordonând și mai mult așternutul. Acele trăiri excepționale o bântuiau. Încă nu se putea deconecta de extazul zborului și misticismul coborârii. Cu siguranță, această experiență onirică depășea tot ceea ce experimentase ea până acum și îi lăsase un profund zbucium interior. În ființa ei se cristaliza o năzuință din ce în ce mai fulminantă, răvășindu-i toate simțurile sub impulsul de a se ridica și părăsi iatacul. O nevoie interioară îi seducea mintea lasciv și incontestabil; ceva o chema și resimțea totul la fel de conștient și minuțios cum resimțise și în vis. Probail că încă visa și nu își dădea seama, probabil era captiva unei lumi fictive, ce o determina să se dezlănțuie într-un mod euristic și înălțător. Dumnezeule, chiar dorea cu aviditate să se dezlănțuie, să fie liberă, să fie fericită și acea chemare interioară părea a-i oferi toate răspunsurile de care avea nevoie.  
Moleșeala somnului contrasta acut cu furtuna din inimă. Se ridică hipnotizată, nu știa de ce și unde, dar știa că trebuia să plece. Talpa i se afundă în lâna moale a covorului, așa cum întunericul se afundă în lumină cerșind nesfârșitul. Făcu câțiva pași, dar avea impresia că încă plutește și că zvâcniri de aer îi străbat fața. I se părea că toată mobila privea prin ea ca printr-o arătare translucidă, iar un cordon invizibil o lega insistent de pat. Cu siguranță, mintea îi era foarte jucăușă în noapte aceea… Mai făcu câțiva pași spre ușă, când un fir de lumină argintie flutură la picioarele sale. Se uită nedumerită împrejurul său, însă… nimic. Atunci privirea îi căzu pe tânăra care încă dormea senină în pat. Impactul propriei imagini o cutremură. Începu să-și atingă frenetic chipul, căutând ceritudinea propriei materializări. Își simțea pomeții proeminenți sub degetele reci și tremurânde.  
„Pe Anubis, ce mai vis!!!”, își zise. Răsuflă ușurată, se întoarse atât de rapid încât părul i se legănă alert pe fruntea șoldurilor.  
- Iseliiin…, se auzi un suspin prelung ca o ispitire ce îi țintuia timpanul.  
Împietri. Toate simțurile se concentrară pe acea voce atât de familiară.  
- Iseliiin… Iseliiin…  
Îi tânjea fiecare vibrație; cu cât se apropia, cu atât o dorea mai tare, mai aproape… Rămase cu privirea fixată pe ușa iatacului, savurând mirosul tot mai pregnant de sulf, îmbălsămând-o și pregătind clipa acelui chin fericit ce avea să vină… Un fior boreal îi izbi ceafa, îi simțea în toată deplinătatea respirața lină ca o adiere tânără de seară. „Ce contrast…”, își zise. „Am Siberia în iatac, iar in cuget Levantul!”. Ecouri pierdute și regăsite o împresurau cu totul, amplificând și mai mult acea letargie. Nu îndrazni să se întoarcă, dar își aruncă privirea în oglinda de lângă ușă. Atunci… îl văzu. Părea un soare răsărit din negura vremii, iar pletele blonde îi încadrau ovalul albicios, la fel cum razele îmbrățișează suflarea. Era atât de frumos… atât de nimicitor… atât de aproape…. O contempla impasibil, doar o licărire ardentă a ochilor de un turcoaz înverzit îi trăda simțirea.  
- Iseliiin… am venit…, murmură prelung vocea profundă a bărbatului, apropiindu-se și mai mult de ceafa ei.  
- Eu sunt Elena, nu Iselin! Spuse rătăcită cu ochii în adâncimea chipului cu plete aurii din spatele său, reflectat în oglindă. Ea știa că venise vremea să afle…totul…  
- Este…un vis? Îl întrebă cu glasul ușor nesigur, fixându-l în oglindă.  
El îi întoarse un zâmbet cald, stiind că avea să înțeleagă până la urmă.  
- Visul ești tu, Iselin, iar eu sunt dincolo de poartă. Am venit să-ți deschid drumul. Urmează-mă!  
- Te văd, te simt, dar ești deasupră-mi… Cum să te urmez? Plus de asta, eu sunt Elena, ce nu înțelegi?  
- Înțeleg că mă tânjești, îți doreai să vin, m-ai chemat, în cugetul tău o știi…  
Fata oftă, închizând genele prelung, iar el se apropie și mai mult de urechea ei.  
- Hmmm… Imaginează-ti un lac, ca cel din Șapte Cetini, Iselin, îi spuse el cu o voce scăzută. E ca o roată, nu-i așa? Dacă arunc o piatră, cumințenia lui va fi pângărită de unde ce vin și se duc într-o devenire neîncetată până în ceasul cel din urmă. Imaginea lor te cuprinde cu totul, te scufundă în umbra adevărului. Ei bine, Iselin, lacul e creația, piatra e karma, iar undele sunt pieritorii, oameni în iluzia propriei lor plăsmuiri. Nimic nu e ceea ce pare, lumea asta e o iluzie, o copie a realității absolute. Elena e o plăsmuire, Iselin! Toate cele din juru-ti sunt doar deșertăciune, supuse recurenței și karmei.  
- Vrei să zici că eu nu exist cu adevărat? Întrebă surprinsă tânăra.  
- Tu exiști ca Ființă, ruptă din Monada divină, atât. Ai rostul tău aici, însă trebuie să destrami visul și să intri pe poarta pe care ai ieșit, înțelegi? Fă drumul, Iselin!!!  
- Ce e dincolo de poartă?  
- Dincolo e Răspunsul… Cel pe care-l cauți…  
- Dar…, nu-mi amintesc poarta, spuse ea cu regret nemărginit. Cum o să aflu Răspunsul la această chemare ce-mi copleșește străfundul și-mi tulbură somnul?  
- Firește, urmându-mă! În clipa aceea, bărbatul îi strânse umărul cu putere, ca și cum toată siguranța și încrederea din lume s-ar afla contopite în palma sa.  
- Stai!!! Stai, îți spun! Se întoarse ca trăznită de fulger spre tânăra care încă dormea sub baldachin. Nu mai înțeleg nimic… Dacă eu sunt aici, și tot eu sunt acolo…atunci… cine sunt eu?  
- Tu ești Esența!  
„Mdaa…, acea Esență”, murmură în sinea ei…luminându-se dintr-o dată totul…  
- Iar tu… ci… cine ești tu? Îl întrebă năucită, dar în același timp, aproape sigură de ceea ce avea să-i răspundă.  
- Eu? … Eu sunt sufletul tău! Urmează-mă!  
 
(MENTIUNE la Concursul international de poezie si proza scurta MEMORIA SLOVELOR, Editia I / 2015 / Ramnicu Valcea - sub egida Ligii Scriitorilor Romani)  
 
Referinţă Bibliografică:
ISELIN - DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1700, Anul V, 27 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!