Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015        Toate Articolele Autorului

Alecsander – romanul corespondențelor depline - de Mădălina Bărbulescu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Prin demersul său scriitoricesc, Viorel Trandafir realizează o incursiune în lumea romanului modern, o lume de semne și sensuri, în care imaginile sunt transpuse în simboluri, iar psihologicul devine apanajul verosimilului. După cum însuși tânărul autorul mărturisește, Alecsander este romanul care reflectă inefabilul destinului asupra condiției individului dominat de agregate psihologice și ambiții patologice, romanul în care Erosul dobândește valențe ale teribilului mistic, iar relațiile dintre personaje, topos și conflict ilustrează un univers narativ al corespondențelor depline. 
  
Sângele cere sânge și izbăvirea se realizează doar prin sacrificiul de sine în numele iubirii și al adevărului. Iată mesajul care acționează asemeni unui totem în universul ficțional al lui Alecsander, atrăgând după sine o înlănțuire alertă de evenimente, de la lupta unor familii aristocrate decadente pentru menținerea sau redobândirea statutului social până la iubirea ocultă dintre doi adolescenți dominați de nefastul unui vechi blestem. Această tragedie mistică cu inflexiuni romantice plasează cititorul încă din prolog într-un spațiu al dramelor specific englezești cu o încărcătură simbolică care angrenază sinergic Erosul și Thanatosul, dăruirea de sine și crima monstroasă potrivit relației cauză-efect, în jurul căreia va gravita întreaga acțiune a romanului: „Zadarnic încerca să-și acopere rana cu ambele mâini, licoarea aceea sărată se scurgea caldă din vene peste propriul trup îngenunchiat și odată cu ea și viața i se prelingea în pământul ce avea să fie blestemat pe vecie. (...) Muri cu ultimele ei cuvinte pe buze: « Ce-a unit Dumnezeu, omul să nu despartă »”. 
  
Prozatorul își creionează personajele tocmai sub egida acestui imperativ, accentuând conturul lor psihologic, conflictul lor interior, metamorfozele de ordin psihic si afectiv în scopul realizării misiunii fiecăruia în asociere cu magnetismul conacului secular din Panhandle. În acest sens, am putea spune că Alecsander este un epic psihologic al măștilor. 
  
De fapt, în romanul lui Viorel Trandafir ne confruntăm cu o camuflare a fantasticului; sub iluzia unui cotidian cu dramele sale existențiale, cel care angrenează întreg spectrul de forțe, sentimente, comportamente și acțiuni este supranaturalul, manifestat prin intermediul oniricului și al crimelor spiritelor ce bântuie zona podului de cale ferată: „Un zgomot de vreascuri rupte răsună din apropiere și încremeni, căutând cu ochii mari, alertată, în întunericul de nepătruns. Abia atunci știu că mai era cineva acolo. Aceeași prezență. « Dumnezeule! E la fel ca...în vis » gândi ea înghețată de frică. Inconștient, căută să se ridice în picioare, sprijinindu-se de un mărăcine care o juli și acesta în palme. Nici măcar nu băgă de seamă sângele care îi țâșni.” 
  
Semne ca mărturii ale predestinării, intrigi bine gândite, minciuni și violențe, mistuiri interioare, forțe hipnotice care acționează dincolo de capacitatea de înțelegere a gândirii umane, obsesii patologice, snobism aristocratic, toate converg în crearea unei complexități narative desăvârșite, captivante și de impact asupra cititorilor. 
  
Cum era de așteptat, finalul este unul închis, apoteotic, tragic prin excelență, și susține incontestabil mesajul întregului roman. Moartea apare ca o transcendență, o eliberare din mrejele injuste ale existenței. Prin moarte protagoniștii se autorealizează emoțional și spiritual, simt extazul iubirii și împlinesc destinul: „- Da... Nu e mort, e numai dus... repetă fata de lângă ea. Du-te! Du-te după el! Așa veti putea fi împreună ca și noi. După atâta timp, ne-ați împlinit povestea îi mai spuse ea, făcându-i semn către golul ce i se căsca la picioare, nerăbdător să o cuprindă. Meg privi în jos în întuneric, de data asta fără pic de teamă. Avea dreptate. Vor fi împreună în sfârșit, pentru totdeauna, cufundați în negura veșniciei. Eric îi promisese că dragostea lor va dăinui dincolo de moarte. Dincolo de orice. Dincolo de toți cei ce îi prigoniseră în acea viață. (...) Muri.” 
  
Pe de altă parte, stilul minuțios dar accesibil, realizarea romanului dintr-o perspectivă omniscientă și omniprezentă, utilizarea unor tehnici narative complexe, retrospecția și inserțiile temporale, dinamismul acțiunii, trădează nu doar talentul incontestabil al lui Viorel Trandafir, ci și o deschidere a autorului spre teoria scrierilor narative. Trecerea concisă de la o scenă narativă la alta crează cititorului impresia unui scenariu de film. Omiterea unor detalii referitoare la trăsăturile fizice ale actanților, naratorul știind mai mult decât personajele sale, permite o manifestare a creativității regizorilor. Cu alte cuvinte, Alecsander nu este doar un bestseller, ci și un material cu un mare potențial cinematografic. 
  
Fără a fi exhaustivă, menționez că romanul Alecsander este unul multidimensional, iar realitatea sa concurează cu realitatea societății actuale; este o realitate asociată universului nostru psihologic și forțelor oculte care ne guvernează existența, individul uman fiind chiar victima acestora. Prin urmare, dragă cititorule, reiterez ideea că în fața inefabilului destin ,, Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” 
  
Mădălina Bărbulescu 
  
Referinţă Bibliografică:
Alecsander – romanul corespondențelor depline - de Mădălina Bărbulescu / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1585, Anul V, 04 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!