Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015        Toate Articolele Autorului

XX. PRINŢUL MISTERELOR (Urmaşul lui Dracula)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se treziră către orele serii. Prinţişor îi zâmbi şi o sărută uşor. Narcisa îi surâse şi se ghemui la pieptul său. 
  
- Spune-mi, te rog, ce hram porţi? M-am aruncat în braţele unui necunoscut faţă de care am avut numai atracţie. Am un sentiment ciudat. Pentru prima oară în viaţa mea m-am îndrăgostit! Vreau să-ţi cunosc viaţa, părinţii, locurile natale… 
  
- Părinţii mei nu mai sunt. N-aş vrea să rămâi decepţionată când îţi voi dezvălui adevărul despre mine. Oricum, drum de întoarcere nu mai este pentru niciunul dintre noi. 
  
- Nici nu mă gândesc! Eşti dragostea mea şi nu vreau să te pierd! 
  
- Te-am plăcut de mult timp… De aceea te-am urmărit în pelerinajul tău prin Europa ca să nu ţi se întâmple vreo nenorocire. 
  
- Aha, tu erai deci îngerul meu păzitor!? Pentru ce ai stat ascuns şi nu ţi-ai încercat norocul? Celor care mi-au făcut curte, le-am oferit o şansă fără deosebire de rang sau situaţie materială. Poate te plăceam din prima clipă şi nu mai colindam continentul de una singură, pentru ca apoi să te găsesc într-o noapte chiar pe meleagurile mele! - îi zise ea cu ironie. 
  
- Ţi-am dat libertatea să alegi! Dacă te îndrăgosteai de cineva, mă retrăgeam din calea ta. 
  
- Oho, chiar mă abandonai aşa uşor? De regulă, bărbaţii luptă ca să cucerească o femeie! 
  
- Şi tatăl meu a fost din rândul muritorilor… 
  
- Să nu-mi spui că mama ta a fost marţiană!? 
  
- Ea a făcut parte din altă lume. S-a născut dincolo de moarte şi n-a cunoscut niciodată viaţa umană. 
  
Narcisa fu cutremurată de un fior. 
  
- Nu te înţeleg! Fii mai explicit! 
  
- Ceea ce vei afla pare de domeniul fantasticului. Totul s-a petrecut şi încă se mai petrece la hotarul dintre mit şi realitate. Eşti o femeie cultă. Probabil ai studiat despre legendele lumii şi ai auzit despre Dracula… 
  
- E un mit legat de voievodul nostru Vlad Ţepeş pe care noi, românii, îl stimăm pentru faptele sale de vitejie din timpul domniei şi nu-l denigrăm ca străinii. 
  
- Aşa-i! Partea interesantă este că acel mit este, de fapt, realitate! 
  
Narcisa se holbă la el. 
  
- Eşti în toate minţile? Sau eşti un cercetător ce caută să descopere îngemănarea dintre legendă şi realitate, dintre mit şi istorie şi ai luat-o cumva razna? 
  
- Eu însumi sunt rodul acelei realităţi, al unor lumi paralele. 
  
- Adică eşti paranormal? 
  
- Eşti pregătită să afli un mare adevăr? Cum vei reacţiona când vei afla în braţele cărei făpturi te-ai aruncat? 
  
- Chiar nu mă interesează! Sunt fericită şi împlinită pentru că în sfârşit mi-am găsit perechea, chiar dacă eşti un poet visător sau un trubadur nebun după aventuri! 
  
- Şi dacă-s om doar pe jumătate? 
  
- Stai liniştit! M-am convins că nu eşti şi femeie! - zâmbi fata şăgalnic şi cu subînţeles. 
  
- Mama mea se trage din neamul lui Dracula!- rosti scurt Prinţişor. 
  
- Ha, ha, ha! Probabil eşti vreun stră-strănepot de-al voievodului, dar asta nu mă deranjează! - se amuză Narcisa. 
  
- Contele Dracula s-a îndrăgostit de o contesă-vampir din Europa. Din iubirea lor s-a născut mama mea. 
  
- Chiar că eşti nostim! - chicoti fata sărutându-l. 
  
- La rândul ei s-a îndrăgostit de un căpitan foarte viteaz. Din dragostea lor m-am născut eu! 
  
- Ai imaginaţie, nu glumă! Îmi plac fanteziile tale! Parcă am fi Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana!... Te-ascult cu plăcere, poetul inimii mele! 
  
- Te rog, nu mai râde!... Pe jumătate sunt vampir! 
  
- Poftim? - tresări ea înspăimântată. 
  
- Te-am rugat să fii pregătită pentru marele adevăr. 
  
Fata nu ştia ce să mai zică. Îşi frecă obrajii cu palmele şi se ciupi de lobul urechilor ca să-şi dea seama dacă visează sau este cumva pradă vreunui coşmar. 
  
- Ca să fie în permanenţă împreună, viteazul căpitan a trecut în rândul vampirilor, dar fără moarte, ci pur şi simplu s-a transformat. Trăia fericit într-un palat din vârful Carpaţilor alături de vampirica sa. Dar au fost trădaţi de unul de-al lor şi a urmat un masacru, iar părinţii mei au fost ucişi. 
  
- Şi cum ai supravieţuit totuşi? 
  
- Am fost lăsat la uşa unor oameni săraci. Părinţii mei adoptivi m-au crescut ca pe propriul lor fiu. De atunci hoinăresc prin lumea largă. 
  
- Şi Contele, Contesa, unde sunt? 
  
- Vânătorii de vampiri au atacat castelul. Contesa a fost răpusă. Contele a scăpat, apoi m-a căutat, m-a găsit, dar m-a lăsat să trăiesc printre oameni. De durere, a ars palatul şi a părăsit castelul, iar acum trăieşte într-o grotă în Munţii Apuseni. L-am vizitat de câteva ori, dar durerea şi tristeţea încă nu i-au trecut. Ca să nu fiu recunoscut, m-am mutat dintr-un loc în altul sub diferite înfăţişări. E vorba de sute de ani… 
  
- Şi care-i faţa ta adevărată? Să nu mă înfiorezi! Am auzit că vampirii sunt urâţi şi fioroşi. 
  
- Te înşeli! Adesea au chipul asemănător cu cel al muritorilor, atâta doar că-s mai palizi. Iar adevărata mea faţă este cea pe care o vezi. Ţi-am spus doar că pe jumătate sunt om! Am evitat să stau o perioadă lungă în acelaşi loc, fiindcă nu îmbătrânesc! Odată cu naşterea altei generaţii puteam reapărea pe meleagurile unde am mai trăit. 
  
Îi zâmbi şăgalnic şi zise mai mult ca pentru sine: 
  
- Iată că m-am îndrăgostit de un vampir! Îmi vei suge sângele şi voi ajunge vampirică? 
  
- Niciodată! 
  
- Dar tu vei rămâne veşnic tânăr, iar eu voi ajunge babă! 
  
- Stai liniştită! Vei deveni nemuritoare ca şi mine! 
  
- De ce te fereşti de razele soarelui? 
  
- Mă deranjează. Sunt mai mult un cavaler al nopţii. 
  
- Şi pe ţărmul mării o să fac plajă la lună? - glumi ea. 
  
- Tu vei sta la soare, iar eu mă voi bălăci toată ziulica în valuri pe la umbra stâncilor sau a falezei. 
  
- Vreau să-mi povesteşti cât mai multe despre tine şi despre faptele tale. 
  
- Chiar dacă m-am implicat în acţiunile oştirilor române, mare lucru n-am realizat. Bunicul îmi povestea că nu a reuşit să-l salveze pe Mihai Viteazul, marele unificator al celor trei principate româneşti la 1600, formând România Mare! A fost ucis mişeleşte de un trădător, pe când ieşea din cort în tabăra de pe Câmpia Turzii. 
  
- Când îmi vorbeşti de trecut, pari cam mâhnit. 
  
- Deşi neamul vampirilor nu este pe placul popilor şi nici ei nu ne sunt nouă, n-am reuşit să opresc oribila crimă a balaurului ce se târa dincolo de Dunăre. Marele domnitor şi martir Constantin Brâncoveanu şi-a sacrificat fiii, ginerele şi pe el însuşi şi n-a acceptat să treacă la religia musulmană. 
  
- Ştiu, am învăţat la istorie... 
  
- Mai târziu, în 1859, Alexandru Ioan Cuza a înfăptuit unirea principatului Moldova cu Ţara Românească, dar şi acesta a fost trădat. După Cuza, ţara nu mai putea fi guvernată şi atunci ni s-a adus un rege din afară, din neamul Hohenzollern-ilor din Germania. S-au perindat în fruntea ţării Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea şi Mihai I. Astfel, monarhia a restabilit liniştea în ţară şi demnitatea poporului. 
  
- Tu chiar ai trăit istoria! 
  
- Am urmat imboldul de războinic al tatălui meu! Am fost la Plevna în 1877 în războiul de independenţă când trupele române au luptat alături de cele ruseşti şi au zdrobit balaurul otoman al răsăritului. Mulţi oşteni s-au prăpădit atunci… Noaptea mă plimbam printre cadavre şi mă minunam de urgia care trona în jur. 
  
- Şi nicio clipă nu te-ai temut că vei fi răpus? 
  
- Ai uitat că am două vieţi? Doar inima trebuie să mi-o feresc. Acesta-i marele secret! Vampirii pot fi ucişi doar dacă le străpungi inima. Numai aşa puteam pierde ambele vieţi. Chiar dacă muream ca om, rămâneam vampir! 
  
- Şi nu mă cunoşteai pe mine! 
  
- Aşa-i… Am fost apoi martor la evenimentele din primul război mondial. S-au dat lupte crâncene pe teritoriul ţării… Totuşi la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit unirea Transilvaniei cu România. Pe atunci România era compusă doar din Ţara Românească şi Moldova. Apoi a urmat a doua conflagraţie mondială. Deşi la 23 august 1944, prin insurecţia armată, România a întors armele împotriva nemţilor şi a contribuit la capitularea acestora, ţara noastră a fost considerată ţară înfrântă şi a pierdut nordul Bucovinei şi Basarabia care au fost alipite Rusiei… Pe scurt, cam ăsta e parcursul vieţii mele în pas cu istoria! 
  
- Eşti un prinţ misterios sosit din adâncurile istoriei. 
  
Prinţişor o privi cu admiraţie. 
  
- Mă minunez câtă tărie poate să existe într-o fiinţă plăpândă şi delicată ca tine. Nu te-ai îngrozit nicio clipă că te afli în braţele unei făpturi ce trăieşte la graniţa dintre două tărâmuri, cel al vieţii şi al morţii! Este pentru a doua oară, după mama mea, când sentimentul cast al iubirii înmoaie inima unui vampir şi se îndrăgosteşte nebuneşte de o făptură umană. 
  
Referinţă Bibliografică:
XX. PRINŢUL MISTERELOR (Urmaşul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1532, Anul V, 12 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!