Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015        Toate Articolele Autorului

XIX . CAVALERUL NOPŢII (Urmaşul lui Dracula)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Reîntoarcerea Narcisei în ţară ridică moralul părinţilor şi-i revigoră. Mama ei intrase în panică din cauza unui coşmar care-o tulbura noapte de noapte. Se făcea că din întuneric apărea un cavaler cu chipul acoperit de o glugă neagră şi-i răpea fata. Se temea ca vreo bandă mafiotă să n-o răpească în străinătate. Acum, că fiica revenise în sânul familiei, Margareta se refăcu în două săptămâni, iar Paul răsuflă uşurat că totul revenise la normal. Narcisa le povesti cu elanul specific tinereţii despre peripeţiile de la Paris şi Londra, apoi mai amănunţit despre călătoria din peninsula italică alături de prietenul său Angelo, zis şi Contele de Napoli. 
  
După acest voiaj, Narcisa avu nevoie de repaus şi linişte, departe de tumultul citadin şi de exuberanţa anturajelor tinereşti. Uneori o cuprindea nostalgia şi se plimba în grădină printre flori, alteori se oprea pe câte o băncuţă purtată de reverie undeva între cer şi pământ. Când reintra în cameră, o copleşea melancolia. „Să fie fiorii dragostei!? - se întreba. „Oare chiar am început să iubesc?” Anxietatea însă nu-i dădea pace. În cele din urmă, se hotărî să plece câteva zile la mare, la bunicii din partea mamei. Dorea să se plimbe pe faleză sau să-şi expună trupul la soare într-un colţ al plajei şi din când în când să înoate în apele sărate ale Mării Negre. Îşi simţea mintea şi trupul obosite după atâtea călătorii. Nu-l invită nici măcar pe Cristinel. Acesta deja avea gânduri serioase de căsătorie cu italianca, iar Narcisa nu voia să fie un obstacol în calea fericirii sale. Aşa că plănui ca de la Constanţa să tragă o fugă până la Constantinopol, iar de acolo la Atena. Voia ca înainte de căsătorie să viziteze Grecia antică şi ruinele ei. Şi-ar fi dorit să urce pe tărâmurile Olimpului unde a împărăţit Zeus, ba chiar şi pe Muntele Athos, deşi ştia că acesta era interzis femeilor. În schimb avea posibilitatea să viziteze magnifica Meteora cu mănăstirile ei cocoţate de secole pe vârful stâncilor, ce se ridică spre cer ca nişte coloane uriaşe. 
  
Într-o dimineaţă însorită plecă la volanul maşinii din Târgovişte spre Bucureşti unde poposi două zile, apoi se îndreptă spre Constanţa. Îşi revăzu bunicii care îmbătrâniseră şi cu părul alb arătau de parcă erau Moş Crăciun şi Crăciuniţa! 
  
Dar litoralul românesc îi accentuă şi mai mult sentimentul apăsător de singurătate, chiar dacă acolo regăsi întâmplător vechi prieteni. Valurile leneşe ale mării îi răscoliră tristeţea. Doar briza parcă o purta pe tărâmuri de vis, mângâindu-i trupul întins la soare. În cele din urmă, se hotărî să treacă graniţa în Bulgaria şi să-şi îndeplinească visul. Voia să vadă Constantinopolul, apoi Atena, iar de acolo să colinde Grecia în lung şi-n lat. Îşi propuse să treacă apoi în Asia Mică şi să viziteze Ierusalimul, ba chiar voia să ajungă şi în Africa ca să se aventureze în Egiptul cu legendele sale între mit şi adevăr, să vadă cu proprii ochi miracolul uneia dintre cele şapte minuni ale lumii- complexul piramidelor de la Giseh. I-ar fi plăcut să traverseze Deşertul Sahara pe o cămilă şi să întâlnească o oază cu apă şi verdeaţă. Spera ca din praful nisipului să apară un cavaler rătăcitor care să-i cucerească inima. 
  
Narcisa ajunse în Bulgaria la Nisipurile de Aur, la Burgas şi la Albena. Bulgarii sau străinii care se apropiau de ea îi aruncau jargoane tinereşti sau îi ofereau complimente şi o invitau în cele din urmă la o partidă de înot. Însă ea nu-i băgă în seamă şi preferă nostalgia singurătăţii. Ziua se simţea minunat pe nisipul fierbinte al plajei şi-n valurile mării, iar seara mergea la restaurantul hotelului într-un colţişor unde cina în linişte şi nu accepta nicio invitaţie la dans sau altă companie sub clar de lună. Se petrecea ceva straniu cu ea, dar nu înţelegea ce anume. Cei de pe plajă o numiră „Doamna misterioasă din Carpaţi”. Narcisa nu mai era însă stăpână pe sentimentele sale. De la un timp, în fiecare noapte avea un vis ciudat. Din întuneric i se arăta un prinţ strălucind în lumină. Nu reuşea să-şi limpezească gândurile şi decise să plece la Constantinopol. 
  
Dar într-o dimineaţă proiectele sale se năruiră ca un castel de nisip în furtună. Nu trecuse o jumătate de oră de când îşi întinsese mlădiosul trup pe plajă sub razele soarelui care se ridicase din valuri dând parcă foc mării, că dintr-odată o apucă un dor nespus de casă. Avu un sentiment ciudat şi se temu să nu se fi întâmplat ceva cu părinţii de la Târgovişte, cu bunicii de la Constanţa sau cu cei de la Braşov. Îşi achită cazarea la hotel şi urcă la volanul maşinii cu destinaţia Constanţa. Conduse tot drumul ca un robot, fără să observe splendoarea peisajelor din Bulgaria. Trecu graniţa cu formalităţile de rigoare, având permanent în minte chipul unui prinţ în flăcări. Seara înnoptă la bunicii de pe litoralul românesc. 
  
A doua zi, la volanul maşinii traversă podişul dobrogean, trecu podul de la Cernavodă peste Dunăre, aruncându-şi impasibilă privirile peste întinderile de apă, apoi trecu printre lanurile de grâu ale Bărăganului şi pe la amiază ajunse în Bucureşti, iar apoi la Târgovişte. Părinţii, surprinşi de apariţia ei neaşteptată, observară că se petrecea ceva straniu cu ea. 
  
În ziua următoare, plecă la Braşov. Pe Valea Prahovei făcu escale la Sinaia şi Buşteni unde admiră crestele dantelate ale Bucegilor în toată splendoarea lor. Aerul proaspăt şi rece al muntelui parcă o reconforta şi-i limpezea gândurile. 
  
Următoarea escală o făcu la Predeal, oraşul-staţiune cu altitudinea cea mai mare din ţară, apoi coborî spre Timiş şi ajunse la poalele muntelui Tâmpa în Braşov. Bunicii din partea tatălui o întâmpinără cu bucurie. Aici totul era în ordine şi după câteva zile plecă spre Târgovişte. Străbătu iarăşi Valea Timişului, oraşul-staţiune Predeal şi ajunse pe Valea Prahovei. Era lună plină şi stelele licăreau fascinant în noapte. Crestele munţilor străluceau enigmatic în lumina lunii. Opri maşina şi admiră minute în şir acele înălţimi solitare. Din loc în loc, pe abruptul Caraiman parcă luceau mii de steluţe. Se simţea minunat în mijlocul naturii fără forfota citadină, ci doar cu freamătul pădurii de brad şi adierea răcoroasă a vântului. 
  
Porni motorul maşinii şi coborî fără grabă spre Sinaia. Aici vizitase de curând castelul regal Peleş. Poposi şi aici câteva minute, respirând relaxată aerul curat al munţilor. Îşi privi ceasul. Era o oră târzie, dar nu se temu că întunericul nopţii o prinsese pe drum. 
  
La ieşirea din munţi, părăsi drumul naţional şi pătrunse pe unul colateral care şerpuia pe lângă o vale, apoi urcă şi coborî nişte coline. Intrase într-o zonă necunoscută. Împrejurimile erau pustii, în sate locuinţele nu erau luminate, localnicii trudiţi de munca pe ogor odihnindu-se. La orizont niciun autovehicul nu brăzda cu fascicolul luminos al farurilor văzduhul întunecat. 
  
Era destul de târziu, dar nu-i era nici somn şi nici teamă de liniştea şi singurătatea ce tronau în întuneric. Străbătu satele unul după altul cu viteză moderată. Undeva în depărtare zări o luminiţă. Cu cât se apropia, cu atât se desluşeau mai clar flăcările unui foc. Ceva neobişnuit strălucea într-o lumină roşiatică la vreo cincizeci de paşi de şosea, pe un deluşor. Curioasă, opri autovehiculul şi înaintă încet, atentă la orice mişcare din jur. Pătrunse pe o portiţă care aproape că se deschise singură. Se afla într-un cimitir, iar crucile din stânga şi din dreapta aleii pe care păşea ca un fulg ca să nu trezească morţii din odihna lor veşnică, parcă se întrebau nedumerite cine era fecioara care avea îndrăzneala de a se plimba nestingherită printre ele în miez de noapte. Ceva anume o atrăgea ca un magnet spre acel loc miraculos care în întuneric avea o strălucire aparte. Părea o capelă luminată în reflexe străvezii, iar în faţa ei licărea un chip de foc. Continuă să se apropie ca vrăjită. Un voinic se desprinse dintre flăcări şi-i întinse mâna. Narcisa i-o prinse şi când vâlvătăi de foc, când fiori de gheaţă îi inundară făptura. Fără cuvinte se desprinse din acel loc şi plutind pe aleea luminată de acel foc miraculos ieşi din cimitir. Încercă să desluşească chipul necunoscutului, dar umbrele continuau să-l învăluie în mister. Fără să-şi dea seama, se lăsă purtată pe o colină cu fâneţe. Deodată, făptura de alături îşi întoarse faţa către ea şi la lumina palidă a lunii zări un chip alb, zâmbitor şi doi ochi negri, pătrunzători. 
  
- Tu eşti!?- tresări deodată Narcisa parcă trezită dintr-o vrajă. 
  
- Eşti surprinsă? - auzi o şoaptă ca o adiere de vânt. 
  
- Nu mă aşteptam să te întâlnesc… De ce apari şi dispari mereu din calea mea? Cine eşti? 
  
- Un cavaler al nopţii! 
  
- Şi acel „cavaler al nopţii” nu are un nume? - îi zâmbi ea şăgalnic. 
  
- Prinţişor! 
  
- Oho! - chicoti fata. Pe mine mă cheamă Narcisa. De fapt, ce vrei de la mine? 
  
- Acelaşi lucru pe care-l vrei şi tu, iubirea! 
  
- Depinde ce voi simţi alături de tine, trubadurule, poetule, cântăreţule! - chicoti ea voioasă în mijlocul naturii sub licărul steluţelor de pe bolta întunecată a cerului. 
  
Se priviră cu admiraţie. Fata fu cuprinsă de o vrajă necunoscută. Voinicul avea trăsături care atât de mult o atrăgeau, încât îi venea să-l strângă în braţe. Cavalerul simţi dorinţa fetei şi o cuprinse de mijlocel. Un fior plăcut îi săgetă trupul. Un sentiment ciudat o învălui şi se lipi de necunoscut. La rândul său, Prinţişor se lăsă fermecat de feminitatea şi frăgezimea fecioarei. Trupul ei mlădios se unduia lângă al lui. Îi simţi respiraţia caldă şi bătăile inimii din ce în ce mai repezi. Era plăpândă şi gingaşă, cu pielea catifelată, încât dorinţa de amor îi răscoli profund. Se lăsară uşor în fânul moale cu parfum ademenitor. Narcisa se lipi de trupul său şi-i simţi muşchii încordându-i-se. Cu delicateţe îi desfăcu năstureii de la bluziţă şi continuă să-i presare sărutări pe gât şi pe sâni. Ea se desfăcu precum o floare şi-l cuprinse între petalele sale... 
  
Narcisa se simţea fericită şi împlinită! În sfârşit, vraja blestemului se rupsese! Curând se revărsară zorile şi Prinţişor îi propuse să se retragă în adâncul pădurii, feriţi de ochii curioşilor şi de arşiţa soarelui. Fata nu mai avea de ce să se mai grăbească, deoarece îşi găsise alesul inimii şi de acum încolo va trăi din plin fiecare clipă. Prinţişor se urcă la volanul maşinii şi pe un drumeag se afundară în adâncurile pădurii. 
  
Referinţă Bibliografică:
XIX . CAVALERUL NOPŢII (Urmaşul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1529, Anul V, 09 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!