Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

IX: MĂCELUL VAMPIRILOR (Urmaşul lui Dracula)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cei doi boieri erau mulţumiţi de faptele săvârşite, mai ales că evenimentele se precipitau în favoarea lor. Până acum uzurpatorilor le mersese totul strună, dar de acum înainte se temeau de pretenţiile pe care le putea ridica aliatul lor din umbră. Susţinerea sa cu aur nu era, desigur, doar de dragul acestor avare fiinţe pământeşti. Vampirii nu au suflet, ci numai inimă care, pentru a bate noaptea, are la rândul său nevoie de sânge. Ciocoii îşi dădeau seama că sunt obligaţi să-i facă lui Ursuz pe plac şi să-i satisfacă dorinţa de înlăturare a semenilor, pentru ca mai apoi să stăpânească în împărăţia nopţii peste principatul românesc. De fapt, Ciocoiu şi Conacu erau convinşi că în castelul contelui şi în palatul fiicei sale sunt ascunse comori nepreţuite. 
  
- Suntem mulţumiţi de curajul şi devotamentul pe care ni l-aţi arătat. Ca recompensă, vă oferim noi domenii şi vă promitem că veţi primi în continuare atât de multe averi, încât nu le veţi mai şti nici numărul! - grăi boier Ciocoiu zâmbindu-le binevoitor celor doi căpitani. 
  
- În permanenţă suntem la porunca domniilor voastre… 
  
- Aţi instruit oameni puternici şi ageri la minte care la rândul lor vor fi recompensaţi cum se cuvine. Vom îndeplini doleanţele vampirului, căci este interesul nostru să-i aflăm secretele şi… bogăţiile! 
  
- Menirea noastră este să vă slujim cu credinţă. Suntem pregătiţi de atac! 
  
- Avem încredere în voi, aşa că nu vă însoţim în această acţiune! - îi asigură Ciocoiu. 
  
- Nu se cade ca boieri de vază ai tronului domnesc să răscolească în plină noapte mormintele morţilor! - adăugă boier Conacu cu aceeaşi ipocrizie. 
  
- Iar dacă din întâmplare daţi de vreo comoară, s-o aduceţi numaidecât la conac. În funcţie de numărul galbenilor, jumătate voi lua eu şi boier Conacu, un sfert voi doi, iar celălalt sfert îl puteţi împărţi după cum vă este voia, oştenilor din ceata numită în secret „vânătorii de vampiri”! 
  
- Precum îţi este voia, boier Ciocoiu! Întotdeauna ai dat dovadă de înţelepciune, bunăvoinţă şi bunătate faţă de slujitorii domniei tale! - rosti naiv căpitanul Sasu. 
  
În acel moment, căpitanul Arnăutu îi aruncă o privire dispreţuitoare. „Câtă prostie! Să mulţumesc stăpânului că-mi risc viaţa ca să-i aduc aur, apoi să-i cad la picioare, fiindcă-mi aruncă un galben ca unui câine flămând o fărâmă de pâine!” 
  
Căpitanii părăsiră încăperea. Pe coridor, Arnăutu îi plesni o palmă peste ceafă lui Sasu, de-l făcu grămadă. 
  
- Ce s-a întâmplat căpitane? - îl întrebă acesta surprins, adunându-se de pe jos, buimăcit de lovitură. 
  
- Altădată să termini cu slugărniciile! Boierul e tot boier şi se suceşte ca umbra după soare! Niciodată să nu te bucuri prea mult de bunăvoinţa lui, pentru că o face din interes. Azi îţi oferă un palat, iar mâine te-atârnă-n ştreang! 
  
Căpitanul Sasu se înfioră. Era tânăr şi viteaz, dar cu mai puţină experienţă în cunoaşterea firii umane cu dedesubturile ei. 
  
În salon boierii îşi umplură din nou pocalele cu vin şi-şi continuară discuţia. 
  
- Boier Ciocoiu, le acorzi prea multă importanţă căpitanilor! – zise Conacu. 
  
- Ha, ha, ha, boier Conacu!... Ce-i în sufletul omului, nici dracul nu bănuieşte! Azi poţi fi frate de sânge când interesul este de partea ta, iar mâine duşman de moarte! Când interesele personale sunt zdruncinate, acel castel de nisip se dărâmă! Eu am o vorbă: „Cine-i cu mine, merge înainte, iar cine nu mă urmează sau şovăie, este duşmanul meu de moarte”! Şi mai cu seamă, nu iert! Ai greşit, dispari din astă lume! 
  
- Asta e valabil şi pentru vodă? 
  
- N-are vodă în vistieria ţării atâţia galbeni, câţi îi oferim noi sultanului! Pe el nu-l interesează omul, ci „darul omului”! 
  
- Asta înseamnă că niciodată nu-l putem considera pe sultan aliatul nostru! 
  
- Doar cât îi oferi din belşug galbeni!... Când strălucirea aurului păleşte, capul tău cade sub securea călăului! 
  
Căpitanii făcură ultimele pregătiri cu ceata de vânători. Nu doreau ca vreunul din ostaşi să aibă un moment de slăbiciune la desfacerea mormintelor. Îi îndemnară să străpungă cu sânge rece inimile morţilor cu nişte ţepuşe făcute special. 
  
Ceata vânătorilor de vampiri condusă de căpitanii Arnăutu şi Sasu porni cu noaptea în cap în căutarea mormintelor vampirilor. Zorile îi ajunseră din urmă peste câmpuri, apoi amiaza îi prinse pe culmea unui deal. Aici poposiră pentru odihna animalelor. Cercetară încă o dată harta şi împrejurimile acelui ţinut ca nu cumva să fi rătăcit drumul, apoi porniră mai departe. Voiau să ajungă la lăsarea serii, pentru a avea timp suficient ca să ia fiecare mormânt la dezgropat. Luna plină apăru peste muchia dealului, invadând pădurea cu lumina-i rece. Arborii aruncau umbre misterioase şi aşteaptau ca în curând fantasmele nopţii să-şi facă apariţia de prin tufişuri. Înaintară încet ca nu cumva să rătăcească acea cărăruie îngustă. După scurt timp, aceasta se afundă într-o văgăună unde trona întunericul. Descălecară şi trecură pe celălalt versant. În faţă se ivi o râpă adâncă de douăzeci-treizeci de metri unde se aflau mormintele vampirilor. Cu caii de căpăstru ocoliră prăpastia şi coborâră. Pajiştea era luminată de razele reci ale astrului nopţii, lăsând să se vadă nişte moviliţe de pământ acoperite cu iarbă fragedă. La un semn al căpitanului Arnăutu, se grupară câte doi şi începură să scormonească moviliţele. Munca nu necesită un efort deosebit, deoarece coşciugele se aflau la trei-patru palme de la suprafaţa terenului. Forţară capacele şi în loc de schelete, găsiră corpuri umane în carne şi oase, rumene în obraji. Înspăimântaţi, înfipseră pe rând ţepuşe în locul unde se afla inima fiecăruia. Se auzi un horcăit înecat şi sângele ţâşni. Parii străpunseră pieptul şi inima vampirilor şi ieşiră în spate printre coaste, pe lângă şira spinării. Aceeaşi operaţiune se repetă la fiecare mormânt în parte. Deocamdată, în afară de tresărirea cadavrelor şi acel horcăit înecat de sânge, nu se arăta niciun pericol. Deodată, când căpitanul Sasu înfipse o ţepuşe, mortul deschise ochii holbându-se la el. Era un prim semn că acţiunea trebuia urgentată. Dar parcă mormintele nu se mai terminau. Căpitanul Arnăutu simţi slăbiciunea oştenilor în faţa duşmanului necunoscut al nopţii şi răcni de răsunară văile: 
  
- Mai repede, că se trezesc vampirii! 
  
Şi într-adevăr, după foarte puţin timp, morţii începură să se ridice în şezut. Panica cuprinse oştenii care în disperarea lor îşi scoaseră săbiile şi retezară capetele vampirilor care se trezeau din somn. 
  
- Nu fugiţi că reînvie! Străpungeţi-le inimile! - răcni Arnăutu, văzând panica din rândul oştenilor săi. 
  
Trecuse deja de miezul nopţii şi operaţiunea nu era încheiată. Mormintele se deschideau şi arătări fioroase cu chip de om se luau la trântă cu oştenii. Se încinse o luptă pe viaţă şi pe moarte la lumina palidă a lunii între oştenii muritori şi oamenii nopţii. De fapt, nu erau decât vreo şapte - opt strigoi care se războiau cu ei, însă oştenii aveau impresia că se luptau cu o oştire întreagă. 
  
- Ce faceţi? - răcni Arnăutu. Ăştia nu-s fiinţe umane! Inima! Loviţi-i în inimă! 
  
În cele din urmă, oştenii reveniră la realitate şi executară porunca, aşa cum fuseseră instruiţi, lovindu-i prin surprindere în singurul loc din corp care le aducea moartea. După ce oştenii îi măcelăriră până la ultimul, numărară mormintele şi cadavrele ca să se convingă că n-a scăpat niciunul. Dacă vreun vampir ar fi dat bir cu fugiţii, ar fi însemnat un dezastru. Cetele vampirice s-ar fi năpustit asupra satelor şi ar fi nimicit totul în calea lor mai abitir ca hoardele tătare. Mulţumiţi de fapta lor, îşi purtau de-acum caii de căpăstru pe marginea râpei în sus. Coborâră apoi la vale spre un pârâiaş ca să-şi spele sângele de pe haine, de pe mâini şi de pe feţe. Primele raze ale soarelui îi întâmpinară pe coama dealului. Către seară ajunseră la conacul boierului Ciocoiu care împreună cu Conacu îi aşteptau cu înfrigurare. 
  
- Ei, căpitane, cum a fost? 
  
- Un adevărat măcel! - răspunse Arnăutu. 
  
- Dar… vreo comoară în loc de coşciug n-aţi găsit? - întrebă într-o doară Conacu. 
  
- N-am găsit, domnia ta! Erau numai morminte şi atât... Vampirilor nu le prea pasă de aur. Acolo şi-au ascuns doar trupurile. Asta ar trebui să învăţăm şi noi de la ei, să ne apărăm viaţa şi nu aurul! - zise ironic căpitanul. 
  
Boierul Ciocoiu schimbă vorba cu dibăcie: 
  
- Ştiu, dragii mei, că aţi avut de înfruntat un vrăjmaş periculos! Nu vă mai sâcâim cu prostiile noastre... Dar nicio victorie nu are farmec, dacă nu este stropită cu vin, şi mai ales dacă nu este savurată la o friptură, conform tradiţiei noastre româneşti! 
  
Referinţă Bibliografică:
IX: MĂCELUL VAMPIRILOR (Urmaşul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1472, Anul V, 11 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!