Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

VI. FIICA LUI DRACULA (Urmaşul lui Dracula)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cei doi îndrăgostiţi erau lipsiţi de griji şi nu bănuiau ce complot se urzea împotriva lor. În nopţile senine, prinţesa vampirică îşi purta iubitul pe crestele munţilor, prin castelele voievozilor de peste lanţul muntos, dar şi dincolo de Dunăre. Se furişau în cetăţi şi se amuzau de spaima pe care o trăgeau străjerii de pe metereze. Într-una dintre aceste nopţi admirară cerul înstelat şi luna înconjurată de un halău ca o cunună. Era semn că în curând va urma o vreme mohorâtă cu ploi însoţite de fulgere care vor brăzda cerul şi vor lumina pentru o clipă întinderile, urmate de tunete ce vor spinteca văzduhul de se vor cutremura munţii. Paloş şi Prinţesa erau aşezaţi pe un brad răgăliat de vânt. El o strângea în braţe topindu-se sub văpaia ochilor ei, în timp ce prinţesa îl ţinea de după gât şi îi cuprinsese mijlocul între coapse. 
  
- Iubitule, mi-ai cunoscut părinţii, castelul în care de obicei îşi duc veacul, ţara-n lung şi-n lat cu sălbăticia şi pitorescul ei, dar şi hotarele peste care vrăjmaşii poporului nostru aşteaptă să năvălească ca o haită de lupi. După atâtea plimbări în doi, cred că a sosit momentul să împărţim iubirea în trei! 
  
- Pruncul ce se va naşte este rodul iubirii noastre! 
  
- Am să vorbesc cu tata să organizeze un bal în cinstea noastră, Marele Bal al Prinţesei Vampirice! 
  
Îşi apropie buzele de ale bărbatului său şi le înţepă uşor cu caninii. 
  
- Cât de dulce eşti, dragul meu! 
  
Paloş o apleacă uşor pe spate şi afundându-şi faţa între sânii ei rotunzi şi albi îi sărută. 
  
- Ai un gust plăcut ca un fagure de miere! 
  
Dorinţa celor doi îndrăgostiţi ajunse la urechile Contelui şi ale Contesei. Aceştia organizară la palat un bal la care participă tot neamul vampiric de pe continent, bărbaţi seducători şi femei fermecătoare care mai de care mai cochete. 
  
Vampiricele pluteau în voaluri de mătase în culori transparente de frez, violet, galben sau roşu. Vampirii erau îmbrăcaţi în fracuri negre peste care cădeau pelerine roşii care în timpul valsului se desfăşurau ca nişte evantaie. Se dansă, se goliră pocale cu sânge proaspăt, se stabiliră noi relaţii amoroase. Uneori, pe la colţuri, îşi povestiră unul altuia peripeţiile amuzante de pe vremea când erau simpli muritori, dar şi faptele şi isprăvile de după moarte. După o noapte de distracţie, extenuaţi, către orele dimineţii se retraseră prin cotloanele palatului sau în adâncul grotelor umede şi întunecate pentru odihnă. Dar la acest mare eveniment al familiei de vampiri participă şi Ursuz. Contrar aşteptărilor, de data aceasta luă o înfăţişare de personaj vesel. Cu acest prilej, află că mormintele vampirilor erau răspândite pe întreg teritoriul ţării. Dintre toţi, cel mai mult îl interesa contele şi contesa pe de o parte, iar pe de alta prinţesa şi proaspătul prinţ. Cercetările sale eşuară însă, deoarece nu află locul mormintelor acestora. Contesa venea probabil de undeva din occident şi îşi transportase trupul lângă cel al lui Dracula. Cât despre Paloş, cu el se petrecuse un lucru neobişnuit. Era singurul vampir care încă nu murise ca om şi care avea două vieţi. Cât despre prinţesă, nici nu se punea problema cadavrului, fiindcă se născuse din doi vampiri! Întreaga noapte, Ursuz o urmări în ascuns pe fiica lui Dracula pe care o dorea printre mătăsuri în patul său. 
  
„Vânătorii de vampiri vor distruge mai întâi cimitirul, apoi vor năvăli la palat unde-l vor ucide pe prinţ şi o vor lua ostatecă pe prinţesă. Dar ea e ca pasărea nopţii, apare şi dispare… Cavalerii trebuie să fie bine înarmaţi cu săbii, suliţe, arce cu săgeţi şi să poarte cu ei crucifixe… Brrr!... Mă cutremur numai când mă gândesc la ele, dar să le mai şi văd... Apoi vor cerceta castelul unde stau contele şi contesa cu slujbaşii cei mai credincioşi. Acolo se găsesc coşciugele lor şi acţiunea va fi dusă la sfârşit cu succes… Am să termin pentru totdeauna cu Împărăţia lui Dracula şi în curând se va naşte cea a lui Ursuz!” – făcea acesta planul. 
  
Fericirea celor doi îndrăgostiţi părea fără margini. În fiecare noapte urcau în turnul cel mare şi de acolo scrutau zările la lumina rece a lunii sau admirau visători sclipirile miilor de steluţe presărate pe bolta cerului. Alteori se amuzau la auzul ţipetelor păsărilor de noapte şi al urletelor fiarelor sălbatice ce răzbăteau din văile adânci până la palat. Dar cel mai mult le plăcea să colinde zonele deluroase şi să asculte cântecul privighetorii în noapte, când parcă întreaga natură rămânea neclintită ca nu cumva să-i întrerupă cu freamătul său concertul. Deodată însă astrul strălucitor al nopţii se întristă şi o nelinişte apăsătoare se aşternu în preajma palatului cocoţat pe muchia muntelui. Prinţesa oftă şi chipul i se întunecă. 
  
- Ce s-a întâmplat, draga mea? - tresări prinţul. 
  
- Am o presimţire... Ceva tulbură atmosfera... 
  
- Anotimpurile îşi au capriciile lor. Vara cu călduri înăbuşitoare, dar şi cu ploi repezi, furtuni şi trăsnete dezlănţuite peste întinderi, iarna cu zile fermecătoare când ninge liniştit cu fulgi mari, dar şi zile de groază cînd viscoleşte. Primăvara e deosebită prin parfumul florilor, verdeaţa şi trilul păsărelelor, iar toamna este fermecătoare cu decorul ruginiu de basm şi mai ales prin bogăţia sa. 
  
- Astea sunt în lumea voastră... Într-a noastră totul e numai plăcere, armonie şi fascinaţie. Noi ne amuzăm şi căutăm bucuria în orice întreprindem. Ne simţim bine, chiar dacă producem suferinţă oamenilor. Ce ne pasă nouă...!? N-avem hotare, n-avem dispute pe teritorii, trăim în veşnică armonie şi pace cu semenii noştri. În lumea voastră există multă trudă şi tristeţe, fiindcă vă exploataţi unii pe alţii. Aveţi un grad ridicat de barbarism. Noi nu ne mâncăm între noi, aşa cum faceţi voi... 
  
- Este foarte surprinzător ceea ce-mi spui! Poate mă voi convinge de acest lucru cu timpul, dar deocamdată am rezerve… Neamul tău provine din locuitori ai acestei planete şi odată cu moartea au luat cu ei în mormânt şi răutatea omenirii. De ce crezi că duhurile rele aparţin oamenilor răi ce au trăit în crime, furturi, tâlhării şi multe alte răutăţi? 
  
- Dragule, nu confunda duhurile rele cu neamul nostru! Noi ne reîntrupăm în propriul nostru corp. Avem o a doua viaţă după moarte şi existăm pe această planetă. Noi nu cunoaştem iadul… 
  
- Dar nici raiul! 
  
- Aşa-i… Ce va fi după aceea, nimeni nu ştie… Doar dacă totul decurge normal şi nu suntem distruşi… Căci avem şi noi un punct slab, ceea ce demonstrează că avem totuşi un fel de viaţă sau, mai bine - zis, plutim între viaţă şi moarte... 
  
- Dacă lumea voastră pare atât de perfectă, atunci de ce te-ai întristat? 
  
- Vremea va fi schimbătoare şi vor urma nopţi întunecate cu vijelii însoţite de fulgere şi tunete, ploi torenţiale ale căror ape se vor învolbura în râuri furioase, dar asta nu mă îngrozeşte. Am totuşi o senzaţie stranie… Cerul dă semne că vor urma vremuri tulburi ce vor produce dezastre. 
  
- Înseamnă că duşmanul va năvăli din nou peste meleagurile noastre... 
  
- Semnele care mi se arată îmi vestesc că o furtună ameninţă împărăţia Contelui. Ceva nu-i în regulă. Se petrece o ciudăţenie. Te previn că şi noi avem un punct vulnerabil: inima! 
  
- Stai liniştită! Noi trebuie să ne vedem de veşnicia noastră şi de fătul care se va naşte în curând. 
  
- El va fi prinţul moştenitor, urmaşul lui Dracula! 
  
Auzind acestea, Paloş căzu pe gânduri. „Probabil aşa a fost lăsat de Creator ca orice început să aibă şi un sfârşit, oricât de îndepărtat ar fi el. Ideea existenţei veşnice mi se pare o absurditate, chiar dacă eşti vampir.” Avea impresia că sosise în această lume ieri sau alaltăieri! Avusese dreptate prinţesa când afirmase că aici trăieşti în permanenţă prezentul. Se obişnuise cu lumea de dincolo de moarte, deşi nu avusese prea multe tangenţe cu cei de aici, fiindcă prinţesa inimii sale îl sufocase cu dragostea sa. Chipul său se schimbase căpătând culoarea gheţii, dar cu toate acestea parcă devenise şi mai atrăgător. Vampiricele îi cam dădeau târcoale şi-i zâmbeau binevoitoare, dar el nu avea ochi decât pentru prinţesa lui. 
  
Referinţă Bibliografică:
VI. FIICA LUI DRACULA (Urmaşul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!