Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Ion Nălbitoru         Publicat în: Ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În cele trei luni care se scurseseră de la apariţia acelui vampir care le propusese un pact ciudat, cei doi boieri împreună cu căpitanii lor îşi continuară planurile în mare secret. Voiau să aducă la tronul ţării un prostănac care să le satisfacă nevoile şi plăcerile. 
  
- În curând ne vom întâlni cu acel vampir sau diavol, ce-o fi! - zise boier Ciocoiu. 
  
- Ce mai contează cu cine te faci frate, dacă ai de câştigat! - râse boier Conacu. Ce părere ai, căpitan Arnăutu? 
  
- Sultanul vrea galbeni şi un domn supus. Nu-l interesează treburile interne, ci doar aurul! Cât mai mulţi galbeni! 
  
- Ar fi unul din neamul lui Papură - Vodă! Ăştia dintotdeauna au mers după cum a bătut vântul. 
  
- Dar n-am înţeles ce doreşte Ursuz? - se întrebă Sasu. 
  
- Simplu! Să domnească noaptea! Să se simtă stăpân, iar „Papură - Vodă” să i se închine la picioare! 
  
- Pe deasupra mai vrea şi o femeie tânără şi frumoasă! 
  
- Îi găsim o ţărăncuţă rumenă în obrăjori! 
  
- Boieri dumneavoastră, interveni Arnăutu, cu vampirul nu-i de joacă! Ăştia apar şi dispar ca nălucile în noapte... 
  
- Să facem o ceată de vânători de vampiri! - propuse Conacu. 
  
- Aaaa!... Mi-a venit o idee! - zise Ciocoiu. După ce ne vedem interesul, o să mai împuţinăm din „stăpâni”! 
  
- Tronul domnesc e la cheremul nostru! Papură - Vodă va juca după cum îi vom cânta, căci de nu, unde-i stau picioarele, îi va sta şi capul! 
  
Dar iată că sosi noaptea întrunirii secrete. În locul şi la ora stabilite, cei patru aşteptau cu înfrigurare la lumina unei făclii sosirea vampirului. Ca să treacă timpul mai uşor, şuşoteau ceva. 
  
- Ha, ha, ha! - se auzi deodată un hohot sinistru şi prin perete îşi făcu apariţia Ursuz. Iată-vă la datorie! 
  
Ei rămaseră înmărmuriţi. 
  
- Ce puneţi la cale? Să nu mă trădaţi, căci e vai de neamul vostru! Apărem şi dispărem cu iuţeala gândului... Iar despre forţa noastră nu vă mai vorbesc! Vreţi să vă demonstrez!? 
  
Îl prinse pe Conacu cu un deget de cingătoare, căci era mai gras, şi-l ridică ca pe un fulg până ajunse cu capul în tavan. Ceilalţi trei încremeniră. Ursuz plutea la un pas de podea ţinând boierul cu vârful unghiei de la arătător. 
  
- Haideţi, salvaţi-l! Loviţi cu spadele! 
  
Arnăutu puse mâna pe sabie. 
  
- Loveşte! - îl îndemnă Ursuz. 
  
Căpitanul se năpusti asupra lui, dar se trezi în zid. 
  
- V-aţi convins? Suntem nemuritori!... Dar avem şi un punct vulnerabil… 
  
Vampirul îi dădu drumul şi Conacu căzu în fund. 
  
- Auuu! 
  
- Am uitat că voi, muritorii, nu ştiţi să zburaţi! - râse Ursuz batjocuritor. 
  
Văzând acestea, boierii aşteptau cu sufletul la gură următoarea mişcare a strigoiului care se aşeză calm pe scaunul din capul mesei şi grăi: 
  
- Să revenim la înţelegerea noastră, fiindcă îmi este foame şi nu am timp de pierdut. Era bine dacă-mi aduceaţi ceva… 
  
- Trimit un slujitor după vin şi friptură! - se oferi slugarnic Conacu. 
  
- Ha, ha, ha! Alea să le mâncaţi voi! Mie-mi prieşte sângele proaspăt! Dacă mai trageţi de timp, s-ar putea ca unul dintre voi să-mi devină drag şi să-l pup după gât! Ha, ha, ha! Mai ales pe tine, grăsanule! Mi-ai ajunge în noaptea asta! Ha, ha, ha! 
  
- Să lăsăm glumele proaste şi să revenim la treburile noastre! - îl înfruntă Conacu. 
  
- Treacă de la mine...! Ce-aţi decis? 
  
- Mergem cu daruri la Înalta Poartă ca să-i cerem domnia lui Papură – Vodă! 
  
- E bun de ceva Trestie ăsta al vostru, mă rog, Stuf sau Papură, precum îi ziceţi? 
  
- E buuun!... Exact ce ne trebuie! 
  
- Dar sultanul e arătos? Are sânge în el? 
  
- Are, că nu-i lipseşte nimic! Mănâncă bucate alese şi are în harem fetele cele mai atrăgătoare din întregul imperiu. 
  
- Ar trebui să cinez cu el! Ha, ha, ha! Vă scap de otomani!... Pentru negocierea domniei vă trebuie mult aur. Vă arăt locul unde sunt ascunse nişte comori! Zornăitul miraculos al galbenilor îi va lua minţile sultanului şi se va învoi cu înscăunarea pe tronul ţării cu Stuf al vostru. 
  
- Papură-Vodă! 
  
- Tot un drac!... V-am dat o misiune. Aţi pregătit vânătorii? Vă dezvălui locul unde se găseşte un cimitir de vampiri, dar şi secretul prin care îi puteţi distruge. Vânătorii trebuie să deschidă mormintele, să scoată capacele coşciugelor, iar înainte de miezul nopţii să înfigă câte o suliţă în inimile cadavrelor. Nu-s schelete, ci oameni care par că dorm. Să le străpungeţi inima ca să ţâşnească sângele, altfel se ridică şi vă ucid... 
  
- Le voi tăia capul...! - răcni Arnăutu. 
  
- Să-ţi iei adio de la viaţă! Am specificat, inima, nu gâtul! Numai aşa pot fi distruşi vampirii! Ăsta-i marele lor secret! Vor urma misiuni mai grele care se termină cu Contele Dracula! 
  
- Cineee? – răcniră-n cor boierii. 
  
- Cum, n-aţi auzit de el? Da’ proşti mai sunteţi! Este fostul voievod Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul şi nepotul lui Mircea! 
  
Uzurpatorii rămaseră uimiţi la această veste. 
  
- Fostul voievod este acum Contele Dracula! El este stăpânul tuturor vampirilor din întreaga lume! 
  
- Şi are de gând să se întoarcă la tron? - întrebă Ciocoiu. 
  
- A, nuuu! S-a refugiat într-un castel din Carpaţi. În schimb, nimeni nu ştie unde are coşciugul… Contele şi-a găsit o contesă şi au dat naştere unei prinţese de o frumuseţe ieşită din comun. Aceasta s-a îndrăgostit de un cavaler din lumea voastră. Vrea să-i lase lui Dracula un urmaş!... Dacă unul de-al nostru îţi suge sângele, te transformi în vampir! Dacă vi s-a urât cu viaţa de pe pământ, sunt dispus să vă ajut cu plăcere! - rânji ironic Ursuz. 
  
- A, nu, nu! - rostiră disperaţi cei doi boieri. Noi vrem să trăim cât pământul, dacă s-ar putea! 
  
- Există o legendă cu un cal şi un călăreţ care a băgat groază în vrăjmaşi. Legenda spune că avea un paloş fermecat! - interveni Arnăutu. 
  
- Nu este o legendă! Faptele s-au petrecut cu foarte puţin timp înainte de-a fi ucis Marele voievod, Mihai Viteazul, unificatorul tuturor principatelor române. Pe fostul căpitan Paloş vreau să-l ucideţi, dar să nu vă atingeţi de vampirica sa! O vreau de soţie! La viitoarea întâlnire vă voi dezvălui locul cimitirului. Dar pentru vânătoare aveţi nevoie de bărbaţi vânjoşi cu sânge rece şi mai ales foarte ageri! 
  
- De asta mă ocup eu! - îl asigură căpitanul Arnăutu. 
  
- Acum vă las! Este cam târziu, sosesc zorile nesuferite şi iar mă culc flămând! 
  
Şi Ursuz se făcu nevăzut. Ciocoiu, Conacu, Arnăutu şi Sasu căzură pe gânduri. Situaţia se complica, dar nu mai era cale de întoarcere. Se temeau ca în final Ursuz să nu pună mâna pe tron şi pe bogăţiile lor. Părea lucru necurat ca un cavaler al nopţii, de dincolo de moarte, să sprijine nişte muritori neputincioşi în faţa forţelor sale. 
  
Referinţă Bibliografică:
V. UZURPATORII TRONULUI DOMNESC (URMAŞUL LUI DRACULA) / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1456, Anul IV, 26 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!