Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   



COMOARA DIN BULZ de Constantin Geantă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MENŢIUNE la concursul internaţional de proză scurtă "România -catedrala din Carpaţi" 
  
Adeseori mă gândesc la ceea ce spunea Thomas Mann undeva în romanul Iosif şi fraţii săi şi anume că: ,, Adâncă este fântâna trecutului. N-ar trebui oare spus că nici nu i se poate da de fund?” Astfel, de multe ori îmi vorbea soţul meu despre comoara din Bulz. Acest Bulz se găseşte în muntele Cozia. Privind din Călimăneşti, localitate aflată în judeţul Vâlcea, de pe malul Oltului, Muntele Cozia pare ca un om dormind, iar Bulzul, sau Grădina Bulzului, se află undeva în partea dreaptă la ceea ce pare a fi, la un cap de om, nasul. 
  
Au trecu 25 de ani de când soţul meu m-a părăsit pierind într-o expediţie pe Muntele Cozia. A plecat cu doi prieteni şi dus a fost. Cei trei au dispărut fără urmă. Azi noapte am avut un vis în care mi s-a arătat soţul meu şi mi-a spus: 
  
- Marilena caută în mapa mea aflată în sertarul pe care te-am rugat să nu umbli decât atunci când îţi voi spune eu.  
  
- Constantine, cum se face că ai mai trecut pe la mine după atâta amar de vreme?! 
  
- Abia acum am avut si eu voie să plec din locul unde sunt. 
  
- Dar unde eşti dragul meu? 
  
- Te rog să nu mai pui întrebări.  
  
- Dar m-ai părăsit acum mulţi ani. 
  
- Nu te-am părăsit niciodată, deoarece în acest timp tu ai fost în inima mea. 
  
- Dar ...  
  
Mi-a pus mâna la gură. 
  
- Te rog să taci! Încă nu este momentul să afli mai multe. 
  
- Şi când va fi mă rog acest moment? 
  
- Ai puţină răbdare. 
  
- Cât timp să mai am răbdare? Am aşteptat 25 de ani! 
  
- Mult a fost puţin a rămas ...  
  
M-am trezit plină de sudoare şi cu inima bătând să-mi spargă pieptul. Era două noaptea şi nu am mai putut să adorm până la ziuă. 
  
Cum s-a luminat de ziuă am căutat cu înfrigurare şi am găsit aceste însemnări din jurnalul său: 
  
20 septembrie anul ... . 
  
,,Vremea ploioasă se prelungea de două săptămâni. Prin parbriz priveam liziera pădurii. Ceaţa fină, care se ridica în zare, îmi amintea despre zânele şi spiriduşii din basmele copilăriei. Priveam casele de la poala muntelui ce păreau a se afla acolo din timpuri imemoriale. Drumul pietruit era parţial funcţionabil, pe alocuri însă gropile îl făceau impracticabil. Atras de mirajul satului Sălătrucel doream să aflu cât mai multe informaţii în vederea scrierii unei cărţi despre oamenii şi locurile acelea. Prin natura profesiei întâlnisem în viaţa mea o mulţime de locuri, care mai de care mai pitoreşti. Satul Sălătrucel se afla nu departe de oraşul meu natal şi mă atrăsese încă din copilărie. De când aveam vreo 10 ani am auzit de la străbunicul meu despre acest mirific sat şi despre Muntele Cozia cu legendele sale. Cel mai mult m-a obsedat povestea Lacului Gogir, din muntele Cozia. Aici în urmă cu mulţi ani ar fi ieşit un catarg. Se spune că acest lac ar fi fără fund şi ar comunica cu o mare sau un ocean. Mult mai târziu investigând cele spuse de străbunicul meu am aflat că totul nu este decât o povestire. În schimb am aflat despre legenda celor trei haiduci Anghel, Badea şi Ivan, care ar fi ascuns o comoară fabuloasă în munte.  
  
Întrebând pe unul şi pe altul despre cei trei haiduci am ajuns la Ion. Acesta m-a condus către casa tatălui său moş Mitu. Moş Mitu era cioban din tată în fiu. Ion, fiul său, era prietenul meu şi colegul meu de generală. Când ne-am revăzut după 20 de ani şi i-am vorbit despre preocupările mele, Ion mi-a spus că tatăl sau ştia despre legenda celor trei haiduci. Fiind bătrân şi bolnav, moş Mitu, locuia cu fiul nora şi nepoţii săi. Azi, vineri 20 septembrie sunt aşteptat de către moş Mitu. Este ora trei după amiază. Ajuns la casa ce părea un exponat din Muzeul Satului, pe prispă mă întâmpină un om cu părul alb, cu o mustaţă tunsă scurt care mă pofteşte înăuntru. Nu este prea înalt. În schimb are o privire ageră, iar ochii săi scânteiază aruncând luciri albăstrii. Cu o voce blândă şi un surâs enigmatic îmi zice:  
  
- Te aşteptat taică. 
  
- Am venit deoarece ...  
  
- Ştiu, mi-a spus Ion. Vrei să scrii o carte despre oamenii acestor locuri. Bine faci. Nu strică să rămână mărturii despre vremurile care au trecut. 
  
- Unchiule aş vrea să-mi vorbeşti despre haiducii Anghel Bocşa, Vasile Doncea zis Badea şi Ioan Ianoşi zis Ivan şi despre comoara ascunsă de ei în munte. 
  
- Erau trei, taică, parcă îi văd: Anghel înalt şi voinic, Badea scund şi îndesat, Ivan de statură medie. Anghel purta o căciulă brumărie şi avea o mustaţa neagră precum pana corbului. Badea era un hâtru şi avea un fluier fermecat. De multe ori la hore cânta cu atâta foc încât părea că toată inima i se scurgea în cânt. Ivan era de statură medie şi avea un scurtuc, ţesut de nevasta lui. El era întotdeauna tăcu. După ce i-a fost ucisă familia, el a devenit tot mai însingurat. Ani de zile a umblat cu oile unui boier care îi era şi unchi. 
  
- Dar cum şi-a pierdut familia Ivan? 
  
- Apoi asta este o poveste mai îndelungată. 
  
- Ascult unchiule, iar între timp mai notez şi în caiet . 
  
- Bine faci nepoate. De multe ori nimeni nu se mai îngrijeşte de trecut şi atunci colbul se aşterne, iar odată cu praful uitării oamenii repetă greşelile din trecut.  
  
- Mulţi fac rău din plăcere. 
  
- Aşa este, de la Adam şi Eva, şarpele răutăţii înveninează pe semenii noştri. Dar sunt şi oameni, care nu se lasă păcăliţi de acest şarpe. Însă pentru a putea să evite răul, omul trebuie să-l cunoască. Astfel acest Ivan, a fost un căpitan vestit şi s-a remarcat în multe lupte. A ajuns un om respectat în satul nostru. După ce o rană i-a imobilizat o vreme umărul stâng, a rămas la vatră. A luptat în război, însă un glonţ l-a obligat să renunţe pentru totdeauna la cariera militară. S-a întors în sat, s-a căsătorit, şi-a făcut o gospodărie de invidiat. Mai târziu a intrat în conflict cu nişte vecini. Erau fraţii Cioacă, hrăpăreţi, iubitori de zavistie, care şi-ar fi vândut şi părinţii pentru blestemata de moşie. Erau doi fraţi Ion şi Vasile. Ivan ar fi dorit să le cumpere moşia, dar nu s-au înţeles la preţ. El le-a oferit o sumă bunicică, însă ei nu erau mulţumiţi şi creşteau preţul mereu. Într-o zi Ivan s-a supărat şi a vrut să cumpere altă moşie. Ei ştiind că are bani, nu vroiau să piardă o asemenea ocazie şi au început să-i pună beţe în roate. Văzând că el nu se teme de ei şi nu-i bagă în seamă au încercat să se răzbune pe el şi i-au pus foc la conac. Atunci au pierit nevasta Mariana şi băiatul Ionel. El a rătăcit mulţi ani prin păzind oile. Într-o zi au apărut doi oameni la stâna unde se afla. Unul era înalt, de parcă îi uitase Dumnezeu măsura, iar altul scund, atât de scund încât abia îi ajungea primului până umăr. Aceştia auziseră de Ivan, despre renumitul căpitan de oşti, care după necazul avut a devenit cioban. Anghel avusese de-a face cu fraţii Cioacă, deoarece aceştia au pus mâna prin înşelătorie pe moşia tatălui său Avram, lăsându-l pe drumuri. Atunci a jurat răzbunare şi a pornit în căutarea unui alt tovarăş de luptă. L-a găsit pe Badea. Acesta umblase prin lume, încercase multe meserii dar nu se putea aşeza nicăieri. Cânta din fluier iar cine îl auzea rămânea înmărmurit. Iubise şi el o fată, în tinereţe, dar aceasta s-a măritat cu altul, cât timp a fost Badea la oştire. Auzind că iubita sa Veta s-a măritat cu altul, atunci a plecat prin lume, lăsând pe ceilalţi cinci fraţi să-şi împartă moştenirea. Într-o zi Anghel şi Badea s-au întâlnit la un târg. De atunci au rămas nedespărţiţi. Dorind să-i pedepsească pe fraţii Cioacă, dar să le ia şi averea s-au interesat pe aici pe acolo şi au ajuns la Ivan. 
  
- Dar, bine unchiule, Ivan care a fost căpitan de ce nu a încercat să-i pedepsească pe fraţii Cioacă? 
  
- Nu ştiu nepoate. El a fost cioban mulţi ani împreună cu tatăl meu. Era însă un om închis. Rareori vorbea despre viaţa sa. Părea că ascunde ceva, dar nu ştiu ce. Într-o zi, după cum povestea tatăl meu, cei doi au venit la el şi după ce au discutat ceva vreme, au plecat împreună. Cu tata a rămas prieten. Îl vizita câteodată. După un timp am auzit că fraţii Cioacă Ion şi Vasile au fost găsiţi împuşcaţi într-o pădure. Însă modul în care au fost ucişi rămâne învăluit în ceaţă. Eu am aproape optzeci de ani, iar pe cei trei i-am cunoscut pe când aveam vreo douăzeci. Au venit şi la nunta mea cu Eufrosina. Ne-au ajutat să ne facem casă şi să cumpăram multe oi. Tata ne-a părăsit murind după câţiva ani. Eu am avut trei copii, dintre care azi doar unul mai este în viaţă. Nevasta mea a murit în timpul unei ploi. 
  
- Cum aşa? 
  
- Eram amândoi cu oile şi ne-am aciuiat sub un copac scorburos, însă un trăsnet a trimis-o pe lumea cealaltă. Băieţii au murit unul la 20 şi altul la 30 de ani răpuşi de o boală de plămâni, iar eu am rămas cu fiul meu Ion. 
  
- Nu te-i mai recăsătorit? 
  
- Nu, au iubit prea mult pe Eufrosina mea şi nu mi-a trebuit altă femeie. Mi-am petrecut viaţa păscând oile vara pe munte, unde mi-am făcut o stână renumită. Iarna am împletit coşuri, am cioplit fluiere şi linguri. Astfel toată viaţa mi-am petrecut-o îngrijind-mi gospodăria. Mergeam pe la târguri de sărbători, unde vindeam brânză, caş, oi, sau coşuri şi fluiere. Fiul meu a crescut pe lângă mie, însă iubind cartea a ajuns învăţător. Azi nepoţii sunt mari. Am doi nepoţi şi o nepoată, unul de 20 de ani altul de 18, iar fata de 16. 
  
- Bine, dar despre nora dumitale nu-mi spui nimic? 
  
- Ba da. Nora mea se ocupă de gospodărie şi are grijă şi de mine. Însă vreau să-ţi mai spun despre Anghel, Badea şi Ivan. 
  
- Te ascult taică. 
  
- Fiul meu Ion, mi-a vorbit mult despre dumneata. Mi-a spus că eraţi prieteni şi petreceaţi multe ore citind sau discutând despre vremurile de altădată. 
  
- Aşa este. 
  
- De aceea vreau să-ţi spun despre cei trei lotri. Ar fi păcat să fie uitaţi. Au făcut şi bune şi rele, iar eu înainte de a pleca la Dumnezeu, vreau că nepoţii mei şi copii lor să cunoască faptele din trecut, care fie rele, fie bune constituie pilde. 
  
- Te ascult şi notez. 
  
- Deci, cei trei s-au făcut lotri sau haiduci. Erau vestiţi în toată zona noastră. Jefuiau pe cei bogaţi şi nemiloşi, însă dăruiau celor ce trăiau în nevoi. Prea multe nu ştiu despre ei, însă mi-a rămas în minte o ispravă de-a lor. Au jefuit mai multe biserici şi conace. Imediat după nunta mea cu Eufrosina, Ivan şi Anghel au pierit într-un mod misterios. Se pare că au alunecat în prăpastie într-o zi cu ceaţă. Badea spunea că nu găsit niciodată schelete de oameni sau de cai în prăpastie. Deşi a căutat multe zile după aceea împreună cu alţi oameni plătiţi de el. Badea le-a mai supravieţuit mulţi ani. Scund şi îndesat era verde ca bradul. Trecut de 70 de ani, părul şi barba îi albiseră. Era în schimb rumen. Într-o zi a venit la mine şi mi-a zis: „ Mitule, cred că mi se apropie sfârşitul. Am venit să-ţi spun ceva înainte de a închide ochii pentru totdeauna.” L-am poftit în casă, l-am ospătat, apoi i-am zis: „ Te ascult unchiule Badea”. „ Tatăl tău ne-a fost amic. Noi ascundeam la el la stână prăzile. Mama ta a murit când tu aveai trei ani, dar tatăl tău nu s-a mai căsătorit niciodată. Era legat de noi cu un jurământ şi se temea să nu-l calce. Astfel a preferat să aibă câte o ibovnică, dar nu soţie.” Eu l-am întrebat: „Cum a murit tata?” „ A dispărut într-o zi pe când mergea cu mine prin pădure. Atunci am ajuns în locul unde Ivan şi Anghel căzuseră în prăpastie. A intrat în ceaţă şi dus a fost.” „ Ce s-a întâmplat cu el?” „Nimeni nu-ţi poate spune. Era un om bun ca tine. Toată viaţa l-am iubit.” „ Păcat, zic eu.” „Mare păcat, dar noi bieţii oameni suntem sub vremuri, nu cei care mână vremurile.” „ Da unchiule Badea, aşa este ... ” „ Deci, vreau să-ţi vorbesc despre comoara din Bulz”. „Te ascult ... ” „ Prada se ridica la nouă poveri. Aceasta a fost dusă în munte, în locul numit Bulz. Am potcovit caii invers, am urcat pe nişte poteci ascunse, iar după aceea am aruncat caii în prăpastie. Am îngropat comoara într-un loc unde se află o potcoavă în stâncă. De acolo privind spre munte numeri zece paşi la dreapta şi sapi”. Aceste lucruri mi le-a povestit Badea. După aceea mi-a zis: „Eu Anghel şi Ivan am făcut un jurământ prin care ne legam ca nici unul dintre noi să nu o poată dezgropa comoara fără ceilalţi. Ei nu mai sunt printre noi, iar eu sunt bătrân. Ca atare îţi spun ţie fiul lui Dumitru marele secret al nostru”. A plecat şi nu l-am mai văzut niciodată. Am auzi că murit dincolo de munţi în zona Atrent unde îşi avea conacul.” 
  
Privind ceasul am zis: 
  
- Unchiule este târziu, curând se va însera iar eu trebuie să ajung acasă. 
  
- Dar de ce nu rămâi în seara acesta la mine? 
  
- Îmi pare rău nu pot nevasta şi copii mă aşteaptă. 
  
- Cum vrei, mi-a spus şi mi-a dat un burduf cu brânză. 
  
Mulţumindu-i am pornit spre maşină pe care o parcasem mai jos. 
  
Constantin Geantă este profesor de istorie în oraşul Călimăneşti, Vâlcea. Scrie proză, poezie şi teatru. Până în prezent a publicat următoarele volume semnate Constantin Geantă (Kryshna Kalidas):„Imnuri barbare”, „Iubirea mea din veşnicie”, „Puterea cuvântului”, „Zei şi nisipuri”,”Parabolele neantului”, „Perlele uitării”.  
  
În colaborare cu Deaconu Elena:”Oameni şi locuri de pe meleagurile Sălătrucelului” Domnul Geantă este colaborator la publicaţiile: Cozia-info, Mirajul Oltului (Călimăneşti), Povestea Vorbei, Cultura Vâlceană, Renaşterea, Educatorul, Memoria slovelor, Nova Didact (Rm. Vâlcea), Ardealul literar (Deva), Abordări Pedagogice (Arad), Actori Pe Scena Educaţiei (Costeşti, Argeş), Agora literară (Cluj),Carpatica (Arge;), Bujori de Şcoală (Gura Văii) ş.a. 
  
A pus bazele revistelor :Mirajul Oltului din Călimăneşti (alături de prof. Marie Jeanne – Taloş şi Buicescu Paulian) şi Bujori de Şcoală din Gura Văii alături de ( prof. Claudiu – Ion Rada, directorul Şcolii Gimnaziale Gura Văii). 
  
Este membru al Ligii Scriitorilor Români, Filiala Vâlcea. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
COMOARA DIN BULZ de Constantin Geantă / Ion Nălbitoru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1342, Anul IV, 03 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Nălbitoru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!