Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   



TUDOR VIANU -POETUL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TUDOR VIANU- POETUL 
  
Îl cunoaştem pe Tudor Vianu ca profesor, estetician, filozof, istoric literar, care oferea auditorilor la conferinţe, la cursuri sau la discursurile literare mai intime un imens bagaj de cunoştinţe din toate domeniile. După Călinescu era profesorul care fermeca auditoriul cu vocea lui caldă, melodioasă, plină de inflexiuni. Om cu studii de specialitate la Tubingen şi Wurtenberg, abordează teme de estetică, de cultură universală, de literatură română şi străină, de istorie şi filozofie. L-am numi pe Tudor Vianu în galeria marilor personalirăţi româneşti precum Eliade, Haşdeu, Iorga, care au dat culturii noastre adevărate filoane de aur în materie culturală, îmbogăţind istoria noastră culturală şi literară, prin cercetările şi judecăţile sale de valoare . 
  
Înainte de a trece la poezie, aş vrea să arăt contribuţia lui Tudor Vianu în aria culturii naţionale şi universale.În anul 1931 apare volumul Arta și frumosul. Din problemele constituției și relației lor. În anul 1932 publică volumul Arta actorului în Editura revistei Vremea. În 1933 publică în volum un mic studiu care va deveni unul de referință în bibliografia studiilor despre Hegel, intitulat Influența lui Hegel în cultura română. Anul 1934 este deosebit de fast pentru cariera sa academică, îi apar două volume, primul volum din Estetica sa, în care sunt incluse capitolele Problemele preliminare ale esteticii,Valoarea estetică și atitudinea estetică și Opera de artă, iar în 1936 va apărea volumul al doilea, care includea alte două părți, Structura și creația artistică și Receptarea operei de artă. În 1934 publică și Istoria esteticii de la Kant până astăzi la Institutul de arte grafice Bucovina. În 1937 își adună articolele de estetică publicate până atunci în antologia Filosofie și poezie, cu precizarea că, în ediția a doua din 1943, studiile vor fi complet diferite deși titlul se păstrează același. În 1941 tipărește Arta prozatorilor români, poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței. 
  
După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la Dicționarul limbii române moderne și la Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu. 
  
Sufletul său avea însă şi o coardă care suna poetic: un delir solemn filtrat prin inegalabila sa formaţie care-l salva întotdeauna pe profesor de academismul lecţiilor de amfiteatru. Cine deschide orice carte a lui Tudor Vianu, întânleşte în permanenţă atitudinea unui poet liric lucid care caută drumul dintre poezie şi adevăr. El pune accent pe zonele luminoase ale sufletului, pe stările majore de vis cert, fără lavele subconştientului. Neoclasicul Tudor Vianu îl gusta şi pe Rilke, dar nu-l dispreţuia nici pe Homer, apreciindu-i simbolul epopeilor, încălzindu-se la focul poemelor gigantice. 
  
Tematic poetul scrie poeme cu notaţii şi simboluri filozofice, cu imagini exotice de călătorie, cu autohtone note de peisaj românesc, cu elemente de de autobiografie poetică etc. În versurile lui apar luminozităţi din poezia lui Goethe sau tonalităţi nedefinite din poezia lui Arghezi. 
  
În poezia „Lumea nouă”, publicată în revista tinereţii lui Perpessicius, „Letopiseţi”, se poate descifra atmosfera şi idealurile unor oameni ce terminaseră războiul. Aceşti oameni credeau într-o lume nouă, detestând atmosfera literaturii patriarhale, de foileton, răspândită în toate revistele vremii. Lumea nouă a lui Tudor Vianu trebuia să cuprindă adevărul, fiind un vitalist realist. Poezia este scrisă când autorul avea 21 de ani: 
  
„În odaia doctorului Faust: Stau în odaia mea/ afară plouă/ şi răsfoiesc tăcut, tăcute cărţi/ şi stampe vechi şi-ngălbenite hărţi…/ dar cine mi-a şoptit de-o lume nouă?” 
  
Cărţile sunt un decor obişnuit al poeziei sale, alături de ele poetul se întreabă:”Se poate lucruri nouă să răsară/ când totul este vechi şi putrezit/ Stau în odaia mea şi răsfoiesc la nesfârşit/ şi plouă greu, şi plouă trist afară…” Întrebarea din acest poem, aproape macedonskian, aparţine tinereţii ca o umbră a lecturilor germane de la Tubingen, dar şi ca o pledoarie pentru viaţă. În acestă „odaie a doctorului Faust” se strecoară o rază de soare, schimbând rostul vieţii. Toate „plăcerile savante” sunt abandonate pentru viaţa care-l invită pe poet să trăiască: „Oh! Oglinda soarelui din mări! / Dealul care cântă în lumină/ Cu pădurea neagră, de metal,/ Parfumate efluvii de sulfină/ Şi zefirul meridional…” 
  
Părăsind „odaia doctorului Faust” poetul călătoreşte pe mare, colindă „ape şi munţi”, vizitează Florenţa, îl evocă pe Hercule şi Ulise. In peregrinările lui lirice găsim o preocupare intimă şi calmă de intelectual. G. Călinescu îl considera un „vitalist corect”. 
  
În „Imagini italiene”, deşi notează stări intime personale, îşi leagă sentimentele de oamenii cu care călătoreşte; versul lui are ceva din cuminţenia poeziei clasice, dar şi din eleganţa romantismului permanent al călătoriilor: „Nu-i pată nu e nicio tremurare/ Când lunecăm încremeniţi pe ape/ Ca două faruri luminând pe mare/ Lucind târzii, stingându-se aproape.” Florenţa e în poemul cu acelaşi nume o minune evocată ca în literatura de epocă: „Ştiu zările că nu-i pe lume/ Cetate dulce, după nume,/ Mai dârză decât e Florenţa/ Iat-o/ Cum se clădeşte dinspre San Miniato, /rostogolind sub ceruri blocuri sure/ Cu vuiet de armuri şi de pădure…” 
  
Tematica autohtonă a poeziei sale apare în poemul „În vie” unde peisajul liric e patriarhal, cu accente bucolice, oficiind o vegetaţie panteistă: „Mă las în timpul nopţii să dorm culcat pe fân / Şi să presimt cum vraja lactee-ncet mă ninge:/ Mă voi hrăni cu ierburi, cu fructe şi parfum/ Şi voi simţi cum pacea înaintând mă-nvinge.” 
  
Înainte de toate , Tudor Vianu este un citadin romantic, privind oraşul de pe fereastră: „De la fereastra cea mai înălţată/ Priveam oraşul cum se risipea/ Şi nu simţeam în suflet nici-o pată/ Era o zi înaltă şi bogată.! 
  
Evocând personaje mitologice, el dă viaţă unei lumi antice într-un peisaj rustic romantic: Ulise e simbolul poeziei eterne, Hercule este marele erou care a schimbat lumea. Viaţa se scurege alături de fauni, alături de Aliunde, sub cerul lui Olimp. Poetului îi sunt familiare personajele mitologice şi peisajele heraldice, în care joacă în valuri delfini şi sirene. Uneori asistă la banchetele lui Zeus unde „ stă sufletul bolnav de bogăţii/ Când joacă-n fulgere tipsii/ Şi când din japsuri şi agate/ Te-neacă negre apele bogate.! 
  
Tudor Vianu este poet şi atunci când traduce din poezia universală: Michelangelo, Shakespeare, Wordsworth, Victor Hugo, Heine, Goethe etc. 
  
Fără a fi un mare poet, Tudor Vianu , omul de cultură, îşi încearcă pana şi în poezie şi de multe ori reuşeşte să ne surprindă cu versul lui clasic. La început simbolist, apoi un romantic solemn, aplicând un tratament romantic imaginilor, Tudor Vianu pune în poezie cultura imensă pe care o posedă, fiind calificat ca un „terorizat” sentimental. 
  
Ion Ionescu-Bucovu 
  
Bibliografie pentru întreaga operă a lui Tudor Vianu> 
  
• Ion Biberi, Tudor Vianu, București, Editura pentru Literatură, 1966 
  
• Tudor Vianu. Biobliografie, București, Biblioteca Centrală Universitară, 1967 
  
• Ion Pascadi, Estetica lui Tudor Vianu, București, Editura Științifică, 1968 
  
• Traian Podgoreanu, Umanismul lui Tudor Vianu, București, Editura Cartea Românească, 1973 
  
• Ecaterina Țarălungă, Tudor Vianu, București, Editura Cartea Românească, 1984 
  
• Henri Zalis, Tudor Vianu – apropieri, delimitări, convergențe, București, Editura Minerva, 1993 
  
• Henri Zalis, Tudor Vianu, București, Editura Recif, 1997 
  
• Henri Zalis, Viața lui Tudor Vianu. O biografie intelectuală , București, Editura Atlas, 1997 
  
• Vasile Lungu, Viața lui Tudor Vianu, București, Editura Minerva, 1997 
  
• Matei Călinescu, Ion Vianu, Amintiri în dialog, ediția a treia, Iași, Polirom 2005. 
  
• Emil Moangă, Tudor Vianu în conștiința criticii, București, Editura Floarea Darurilor, 1997 
  
• George Gană, Tudor Vianu și lumea culturii, București, Editura Minerva, 1998 
  
• Vasile Lungu, Opera lui Tudor Vianu, București, Editura Eminescu, 1999 
  
• Petru Vaida, Opera filozofică a lui Tudor Vianu, București, Editura Enciclopedică, 2004 
  
• Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, Editura Eminescu, 1980 
  
• Pompiliu Marcea, „Tabel cronologic” în: Tudor Vianu, Scriitori români, vol. I, București, Editura Minerva, 1970 
  
• Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, București, Editura Fundației Culturale Române, 1995 
  
• Ioan Scurtu, PNL și PNȚ: Rezerve, nemulțumiri, proteste. Partidele istorice sub guvernarea antonesciano-legionară, în Dosarele istoriei, nr. 9, 2000 
  
Referinţă Bibliografică:
TUDOR VIANU -POETUL / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!