Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Semne > Mobil |   



POEZIA CA SPOVEDANIE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

cântare din ecleziast  

 

înfrunzim, înfrunzim  

şi nu ştim de ce şi până când,  

poate până când vântul  

va trece răzbunător  

prin frunzele noastre,  

să fie o stare fără devenire  

precum toate sunt păreri  

şi rămân cântec în deşert?…  

numai fugile lui Bach  

îmi aduc aminte de tine  

şi norul care atârnă deasupra  

sufletului ca o zdreanţă,  

nicio tăcere pe râul  

care curge mereu prin noi  

nu stă la hotarul înţelepciunii,  

toate drumurile care trec  

nu mai au întoarcere,  

curgem la vale cu ele  

odată cu acea curgere a amurgului  

şi a abisului spre nefiinţă…  

femeile coboară  

dintr-un opiu de culori  

spre străluciri de tinichea  

prin racle de mac  

pe drumuri ce se mişcă lent  

dintr-o Persie cu poveşti.  

în bruma ploilor seminţele  

dansează pe vârfuri de lut,  

stejarul se naşte din ghindă.  

parcă ieri treceam prin pădure,  

parcă ieri te zărisem, femeie,  

printre frunzele puse-n lanţuri de lună,  

parcă ieri te-alergam,  

căprioară nebună,  

cu picioarele zvelte, cu ochii şireţi  

ce tăiau laseri din pupilele tale,  

înfipţi în inima mea,  

călcai prin nori, pe turme de crini,  

prin ierburi virgine,  

în asceza unui amurg sentimental,  

între izvoare şi mare,  

culoarea părului tău lung  

se făcea aer de noapte, viscol de val,  

prin somnul vameşilor treceau  

încolonate culorile buclelor tale,  

piciorul clintit prin iarbă răsuna  

ca aroma-n somnul meu pierdut.  

umbra lui Holderlin plutea  

peste noi şi ne blestema,  

curgea întunericul şi abisul  

şi steaua curgea către stingerea sa  

numai noi eram fericiţi  

cum vine fericirea din neant,  

aşa ca o boare care ne ameţea  

printre amurgul tot curgând  

spre nefiinţă şi tot curgând  

la marginea tipului în edenul etern.  

 

 

marţi, 19 august 2014  

 

în ţara migrenelor  

 

 

alergăm mereu să ne prindem umbra,  

niciodată singurătatea n-a fost mai sumbră,  

parcă auzim vântul spunând rugăciunile  

din care am plecat odată spre nicăieri,  

ferind poemele de rănile toamnelor târzii;  

este un timp baudelairian cu nori şi ploi  

din care au plecat iubitele prin Tahiti  

să-l vadă pe Gauain cu urechea spânzurată  

de plajele pustii în alcooluri caligrame,  

suntem în ţara migrenelor trăind  

într-o coridă continuă sub o bolgie imaginară  

unde metaforele vetuste se îneacă în sângele  

înserării pe ţâţe de vioară.  

în curând vom vorbi cu toamna care vine  

cu grădinile întristate şi cu trandafirii ofiliţi,  

îndemnându-ne să bem cucută din ulcioare păgâne;  

luminate de lună, vor veni femeile din absurd  

să ne înflorească ochii plini de migrene…  

 

 

 

marţi, 19 august 2014  

 

 

noi, poeţii  

 

noi, spărgătorii de vise,  

de mituri şi de sentimente,  

trafincanţii de cuvinte,  

iubitorii de speranţe,  

am stat la masă cu Nichita,  

cerşind de la el o silabă  

de fericire  

şi, când era să ne-o dea,  

s-a făcut poezie  

în cârciuma lui de necuvinte  

şi ne-a spus:  

băăă, eu am mâncat oase de zeu,  

carnea şi vinul vi-le las vouă…  

 

 

 

marţi, 19 august 2014  

 

Brâncoveanu Constantin  

 

cineva ne-a decapitat coloana vertebrală,  

de-atunci suntem în derivă prin cinstita istorie,  

la Istanbul e masă festivă se bea vin din glava  

boierului Brâncoveanu Constandin  

şi din pielea fiilor lui au făcut harapnice spahii,  

numai lacrimile noastre au rămas  

pe malul Bosforului să se verse în marea de amar  

a suferinţelor noastre ancestrale…  

de la el încoace încă s-au mai tăiat capete  

şi se vor mai tăia, avem destui tăietori de capete  

printre noi care se vând pentru o pungă de galbeni,  

numai Decebal s-a autodecapitat;  

capul lui străluceşte şi astăzi în Capitoliu,  

de la el încoace avem o istorie incertă  

şi nu mai ştim de unde venim şi unde ne ducem,  

peste noi au trecut lăcustele şi ne-au mâncat  

frunzele copacului până la rădăcini,  

nu ştim dacă mai suntem daci sau mai suntem romani  

sau poate cumani şi ceva slavi, un ghiveci al istoriei  

care ne urmăreşte şi ne umileşte în faţa  

altor popoare aşa- zis alese de Dumnezeu,  

cine vrea să ne înmormânteze istoria noastră milenară?  

cine vrea să se joace cu noi de-a pitita  

uitând de Hamangia şi de leagănul Carpaţilor  

unde s-au plămădit primele lumi ale continentului?  

Brâncoveanu Constantin ne-a dovedit-o cu fapta lui,  

el a vrut să fie pildă pentru noi şi pentru urmaşii noştri  

şi pentru urmaşii urmaşilor noştri,  

în urma lui avem o golgotă de eroi care s-au sacrificat  

pentru acest neam, ne-o spune mucenicul nostru Eminescu  

şi se întreabă şi el unde este Mircea, Ştefan, Mihai,  

Ţepeş, Vladimirescu şi alţi anonimi de la Plevna şi Griviţa,  

sângele lor s-a vărsat în sângele nostru, a pierit dacul din ei?  

eterna noastră ţară este în umilinţă,  

noi îngenunchem ca să sărutăm acest pământ  

nu să ne aplecăm capetele în faţa răului…  

 

marţi, 19 august 2014  

 

gânduri de august  

 

a început să pice încet încet câte-o frunză semn că se apropie  

toamna despletită în culori portocalii purtând în mână aura  

unei melancolii ancestrale parcă văd pe cerul fumuriu  

triunghiuri de cocori tăind orizontul spre apus în lumea lor  

lăsând în urmă pustiul care se apropie de inimile noastre  

cu fiecare zi care trece surâde lumea a belşug miros Carpaţii  

a mere şi-a prune şi Pan cântă la un pian bolnav de ciumă  

cu disperare spunând adevăruri nespuse pline de înţelepciune  

îmbogăţiţii tranziţiei îşi scriu memoriile prin puşcării apoi  

îşi trag câte-un glonţ în cap maşinile pe autostrăzile imaginare  

fug una după alta pentru nişte himerice clipe de fericire  

justiţia coboară peste noi şi ne întreabă ce-am făcut până acum  

taie câte un cap câte un triunghi noi suntem vinovaţi de frig  

şi de ploaie noi spargem sticlele din greşală noi suntem imbecilii  

care am înghiţit cuie în stomac şi-am pus măşti de carnaval  

jucând în acestă scenă somnambulească precum clovnii  

eu nu ştiu cine murdăreşte cuvintele de noroi şi cine le tăvăleşte  

prin bordeluri confundându-le cu magopaţele de la Crucea-de-piatră  

din tricolor unii şi-au făcut cămăşi de bravadă cu care ies în faţă  

şi merg pe drumul laşităţii şi minciunii spre victoria finală  

au dispărut copiii de pe uliţi şi-au intrat la subsol prin  

tavernele întunecate ale secolului cad satele în singurătate  

tinerii pribegesc prin Europa şi bătrânii au umplut cimitirile  

cu cruci peste pâmăntul reavăn au crescut buruieni  

şi miroase a tămâie prin toată ţara sfinţii au mucezit în icoane  

lumânările aprinse curg în mânacre odată cu lacrimile  

şi lumina se rostogoleşte ca un stog de paie luat de vântul  

istoriei pe apele greoaie care curg cu şerpi spre diluviile ce va să vie  

suntem într-o provincie bolnavă unde noaptea suge  

rădăcinile vegherii şi noi ghemuiţi în gropile de somn  

credem că ne-am pus la adăpost de frigurii acestui veac  

suntem manipulaţi de ciracii care trâmbiţează la vuvuzelele  

propagandei oficiale şi mergem mai departe printre portaluri  

prăbuşite spre nu ştiu unde umplând gol după gol  

în stampa roasă de ploi subţiri de bravadă pe toboganul istoriei…  

 

marţi, 19 august 2014  

 

 

Referinţă Bibliografică:
POEZIA CA SPOVEDANIE / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1327, Anul IV, 19 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!