Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   



LABIŞ-zidit la temelia mănăstirii poeziei româneşti
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 

Labiş- zidit la temelia mânăstirii poeziei româneşti  

 

Moto:  

„Nu mai cuget, cred mereu,  

Strâns în mine ca-ntr-un templu  

Însă demn în miezul meu  

Cu zgârcenie contemplu”  


"MOARTEA CĂPRIOAREI"...( din amintirile sorei lui, Margareta Labiş)
"În vara anului 1954, fratele meu a sosit acasă, la Mălini, pe neaşteptate. Plecase din Bucureşti împreună cu Fănuş Neagu, care se oprea pentru o noapte la Cornul Luncii, unde avea o soră căsătorită. Ajuns acasă, şi-a răcorit faţa cu apă proaspătă de la fântână şi ne-a oferit darurile pregătite cu grijă de la Bucureşti. Cele mai multe erau jucăriile pentru surioara mea mai mică, Teodora. I le oferea pe rând, ţinând-o pe genunchi în timp ce improviza diferite poezioare. Mama i-a pregătit repede ceva de mâncare, dar el a gustat doar, şi peste puţin timp a plecat călărind în goană pe malul pârâului Suha Mare. Împrumutase un cal frumos de la un vecin pădurar. În dreptul bisericii din Poiana Mărului, satul nostru natal, a descălecat, a legat calul de un plop de pe marginea drumului şi s-a aşezat pe iarbă cu capul între mâini. Privea gânditor spre coasta dealului împădurit, învăluit tainic de umbrele înserării.  

Se pare că era atât de transpus, încât cei care l-au văzut au crezut că este bolnav şi au anunţat-o repede pe mama.  

De ce se oprise acolo? Probabil şi-a amintit de ziua când, fiind copil, l-a însoţit pe tata, bucuros să planteze şi el un plop «fără soţ» în faţa bisericii, împreună cu flăcăii din sat. Cred însă că s-a oprit acolo mai ales pentru că zărise Poiana Blănarului, unde fusese pentru prima oară la o vânătoare. S-a întors pe înserate, a mâncat repede şi n-a mai ieşit din cameră până după miezul nopţii. La un moment dat i-am auzit paşii şi vocea scăzută, recitând sacadat. Mama mai trebăluia prin bucătărie, când el a intrat în vârful picioarelor, rugând-o să-l asculte: «Seceta a ucis orice boare de vânt...».  

Cunoaşteţi poezia din manualele de limba şi literatura română. Nichita Stănescu a rămas surprins de strălucirea versurilor când a citit-o prima dată în „Viaţa românească”. Avea un sentiment de admiraţie amestecat cu unul de invidie colegială. Era în anul 1956 în holul Universităţii cînd s-au întânlit prima şi ultima dată. Nu putea nimeni să ştie că peste numai câteva luni, poetul avea să moară strivit de un tramvai.  

Declaraţie:,, Udroiu Marin...(manipulantul tramvaiului)...când a ajuns la cca 4 metri de capătul refugiului de tramvai, înainte de a opri tramvaiul pe loc, numitul Labiş Nicolae , domiciliat în Bucureşti,...care se afla sub influenţa băuturilor alcolice a luat tramvaiul din mers urcându-se pe la uşa din faţă a remorcii. Urcându-se pe scară, neputând ţinându-se a căzut jos apucându-l platforma remorcii şi scara iar la ţipetele publicului tramvaiul a oprit după care a fost scos de sub scară şi transportat la Spitalui Colţea, rămânând internat”  

Spitalul Colţea :  

„ Labiş Nicolae, 21 de ani, diagnostic- Traumatism al coloanei vertebrale, paraplegie. Mai prezintă escoriaţii ale genunchilor şi gambelor.”  

Alt diagnostic: Adus de Polevoi Maria--Traumatism cranian şi al coloanei vertebrale. Paraplegie ?după primul ajutor se trimite cu salvarea la Spitalul nr. 9.”  

„ Pasărea cu colţi de rubin  

S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.  

M-a strivit  

Pasărea cu colţ de rubin.  

 

Iar mâine  

Puii păsării cu colţ de rubin  

Ciugulind prin ţărână  

Vor găsi poate  

Urmele poetului Nicolae Labiş,  

Care va rămâne o amintire frumoasă”  

( ultima poezie a lui Labiş de pe patul de spital)  

Maria Banuş:„ La spital, din mumia de ghips nu se vedea decât feţişoara lui rotundă, adolescentină, pe care nu ştiu prin ce minune, suferinţele nu o marcaseră.”  

Mihai Stoian:„„ La spital Labiş mi-a povestit cum s-a consumat accidentul… Îmi aduc aminte că vorbea despre o scurtă vizită la Capşa, apoi însoţit de doi bărbaţi şi o femeie, balerină, coborâseră în pasaj la „Victoria” din piţa băcescu a vrut să ia un tramvai, nu spre casă, spre casa femeii, a încercat să se urce prin faţă la clasa a doua, dar cineva l-ar fiîmbrâncit,şi , în ultima secundă, s-a prins de grătarul intermediar, dintre vagoane. „Ţineam ochii mari deschişi şi vedeam cum, din capul meu izbit de caldarâm, ies scântei”.  

În ziua de 22 decembrie, orele 2, inima poetului a încetat să mai bată.  

Prof. dr. T. Firică:„ A murit strigând oxigen, oxigen!”  

Corpul neânsufleţit este depus la Casa Scriitorilor din Calea victoriei 115. au urmat cuvântări, Gh. Tomozei ,,a căzut o stea...”, Ion Brad, la radio, Demostene Botez...  

Aşa a luat sfârşit viaţa celui mai mare poet al nostru de după Eminescu  

Trei scenarii există cu privire la moartea sa. În primul moartea a fost accidentală. Colegul lui Gheorghe Ioniţă a scris, „Labiş nu prezintă nici un pericol real pentru [regim], dimpotrivă, a fost în interesul lor să fac din el un poet de curte. După toate aceste, el a fost cel mai talentat”.[ Al doilea este că a fost sinucidere: în anii 1980, prietenii lui[au început să spună că, după cum a simţit că vârful talentului său a trecut, el a făcut acest pas deoarece nu dorea să-şi petreacă restul vieţii în mediocritate.[ Al treilea este că a fost o lovitură din partea Securitaţii. În dimineaţa următoare, el însuşi a spus unui prieten, „După ce am căzut pe liniile de tramvai, am văzut roata venind spre capul meu. Apoi a fost ceva ce mă împingea de la spate şi din nou mă apropiam de roţi. Acest lucru s-a întâmplat de trei ori”. Un alt prieten[a observat, „El a încercat să urce la bordul tramvaiului în faţă, la scaunele de clasa a doua, dar cineva l-a împins şi în ultimul moment a prins grila de la mijloc, dintre vagoane: am ţinut ochii larg deschişi”. Mai mult, Maria Polivoi, l-a văzut pe cel care l-a împins de la spate, dar, ameninţată în repetate rânduri cu moartea, a preferat să păstreze tăcerea asupra identităţii lui, ducând secretul cu ea în mormânt în 1978.[necesită citare]  

Chiar dacă el nu a fost asasinat, Labiş a fost cu siguranţă un ghimpe în coasta regimului. După Revoluţia română din 1989, Gheorghe Tomozei a scris, „Labiş este primul poet român disident .... El a anunţat o pauză feroce între poezie şi ideologia zilei. Mai mult decât sigur, închisoarea nu era prea departe pentru el”[ Securitatea a făcut notă din convorbirile sale private că a „defăimat regimul comunist”, iar poemele lui conţineau prea multe teme voalat anti-comuniste. Inerţie, în titlul celui de al doilea volum poate să se fi referit la absenţa unei destalinizări veritabile a regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej. El şi prietenii săi au discutat despre problema Basarabiei. La data de 03 noiembrie 1956, la o nuntă la care au participat aproximativ o duzină de oameni, el a cântat imnul Regatului din România, Trăiască Regele. La Capşa, în timpul unei discuţii anti-sovietice privind revoluţia maghiară recentă, s-a ridicat şi a recitat cu voce tare Doina lui Eminescu poem patriotic interzis. De asemenea el a participat la reuniuni în cursul mişcării studenţeşti în Bucureşti, din 1956, care au fost urmate de represiuni viguroase. Având în vedere popularitatea lui în creştere, un proces ar fi fost incomod.  

 

ION IONESCU-BUCOVU  

 
Referinţă Bibliografică:
LABIŞ-zidit la temelia mănăstirii poeziei româneşti / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1310, Anul IV, 02 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!