Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Visare > Mobil |   


Autor: Ion Iancu Vale         Publicat în: Ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Ion IANCU VALE - NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vocea crainicului rostea ultimele cuvinte  
ale disertaţiei despre microbi:  
„...de aceea trebuie să fim extrem de precauţi,  
microbii invizibili şi nenumărabili plutesc în aer,  
în apă, se găsesc pe alimente, pe lucruri,  
ei sunt pretutindeni unde sunt oameni, plante,  
pretutindeni unde este viaţă, aşa că...”  
Policarp Resteu, funcţionar la căile ferate,  
răsuci butonul radioului ce-i rănea timpanul.  
Gestul fiind cam prea brusc, aparatul căzu  
de pe măsuţa pe care era aşezat.  
Asta-l înfurie şi mai rău.  
Îi trase un şut de-i împrăştie măruntaiele pe podea,  
se aplecă să-i ridice carcasa golită,  
dar se răzgândi imediat,  
zicându-şi „Să ştii că şi pe ăsta sunt microbi”.  
Îl împinse din nou cu piciorul şi o zbughi afară.  
„Trebuie, să aduc pe cineva să şteargă, să spele tot  
de când mi-a plecat nevasta, apartamentul acesta  
a fost invadat de microbi”.  
Căută o femeie, o aduse acasă, îi explică amănunţit  
ce avea de făcut, după care intră în baie să se spele.  
Văzu nişte muşte ce bâzâiau între pereţii albi...  
„Şi astea sunt purtători, aşa zicea ăla la aparat”.  
Aţâţat, înşfăcă un prosop şi începu o vânătoare turbată  
în spaţiul strâmt al băii.  
Câteva muşte se refugiaseră deasupra rezervorului  
de la toaleta, hotărât, se sui pe cadă, învârti ştergarul  
şi, poc, alunecă în cadă cât era de lung.  
Se ridică după un timp, ameţit şi icnind  
se privi atent în oglindă,  
pe frunte avea o rană sângerândă.  
Ieşi în goană din apartament urmărit de privirea uluită  
a femeii care se apucase deja de curăţenie.  
Ajunse la Circa sanitară,  
unde, o soră tinerică, ascultându-i bâlbâiala neinteligibilă,  
se apropie să-i facă toaleta plăgii.  
Policarp sări, ii puse felceritei palma în piept  
şi îi zice precipitat:  
„V-aţi spălat pe mâini, să nu puneţi aşa mâna  
pe mine, să nu mă atingeţi”.  
Fata îl privi intrigată şi, punându-i nervozitatea  
pe seama durerii, vru să-şi continue treaba...  
„Să nu puneţi mâna pe mine până nu vă dezinfectaţi,  
acum, în faţa mea,  
toţi sunteţi îmbibaţi de microbi”, continuă amploiatul,  
îmbrâncind-o pe biata fată care se retrase încet,  
cu gândul să anunţe medicul de gardă.  
„Ăsta-i nebun”, îşi zise ea.  
Policarp intui primejdia şi o zbughi din cabinet  
rătăcind un timp pe străzi.  
Urmărit de privirile  
suspicioase ale trecătorilor şi, simţindu-şi stomacul  
hărţuit de foame, intră într-un restaurant.  
Comandă ceva de mâncare, iar când chelnerul aduse  
tacâmul şi pâinea, îi studie avid mâinile şi îl întrebă:  
„Dumneata îţi speli mâinile înainte de a servi clientul?”  
Chelnerul îl privi nedumerit, continuând să aşeze  
tacâmurile pe masă fără să răspundă.  
Eroul nostru îi împinse cât colo mâinile de pe faţa  
de masă, ţipând furios:  
„Pleacă du-te şi te spală-te imediat, altfel  
nu-ţi permit să mă serveşti!”  
Vecinii de la celelalte mese priveau curioşi scena.  
Chelnerul îşi ieşi din fire şi-l împunse cu arătătorul  
în piept zicându-i răstit:  
„Ieşi afară, beţivule, vii aici în stare de ebrietate  
şi mai faci şi scandal, acum chem sectoristul”.  
Speriat, Policarp Resteu plecă nemâncat, alergă,  
alergă... dar foamea nedându-i pace,  
intră într-un magazin alimentar de unde cumpără pâine,  
salam, brânză şi cu pachetul sub braţ ieşi din magazin.  
Nu merse mult şi-l fulgeră un gând  
„Pâine, salam, brânză – astea sunt făcute de muncitori,  
oameni simpli care nu prea fac caz de igienă”.  
Aruncă pachetul într-un coş de gunoi  
şi ameţit de foame şi de gândurile negre  
ce-i roiau prin minte,  
se îndreptă cu paşi nesiguri spre casă.  
Aici plăti femeii care îşi terminase treaba  
şi se întinse în pat, gemând obosit.  
Foamea îl chinuia acerb.  
După un timp se sculă, se duse la frigider,  
îi privi sceptic interiorul,  
şi-i trânti la loc uşa, gata s-o rupă din balamale.  
Se aşeză din nou în pat, cu lacrimi în ochi...  
„O, Doamne totul este incert, murdar, infectat...  
ce să mă fac, ce să mă fac, Doamne?!”  
Şi chinuit, epuizat, adormi imediat.  
Se trezi după miezul nopţii,  
lac de sudoare, cuprins parcă de febră.  
Visase şi se făcea că microbii, care în visul lui luaseră  
forme de monştri hidoşi, imenşi,  
dansau în jurul lui cântând:  
„Eu sunt virusul dizenteriei şi am să-ţi fac praf  
şi pulbere intestinele”  
„Eu, al hepatitei şi am să-ţi distrug ficatul!”  
„Eu, al tuberculozei şi am să-ţi găuresc plămânii!”...  
Policarp sări ca ars din pat.  
Foamea cruntă ce-l chinuia îl dădu în sete:  
„O să fierb nişte apă şi o s-o răcesc în frigider,  
dar în ce, vasele spălate de femeia aceea precis sunt pline  
de microbii de pe mâinile ei de ţărancă ignorantă”.  
Căută o cutie cu chibrituri,  
aprinse în fugă aragazul şi puse pe el  
un cazan mare, plin ochi cu apă.  
Când îl văzu clocotind, aproape opărindu-se,  
vărsă apa peste vasele îngrămădite în chiuvetă  
mai răsturnă peste ele şi o cutie de dero  
şi cu o cârpă curată începu să frece cratiţe,  
linguri, oale... nu ierta nimic.  
Terminând cu vasele din bucătărie,  
veni rândul lenjeriei şi al hainelor.  
Goli şifonierul, sertarele toate, trase carpetele  
de pe pereţi, adună covoarele de pe duşumea  
şi, dezbrăcându-se până la piele, cum l-a făcut mă-sa,  
grămădi totul în mijlocul casei.  
Dădu drumul la robinete şi începu să arunce sodă  
şi apă fiartă peste tot acest talmeş-balmeş textil.  
Spărgând turbata noapte.  
zorile îl găsiră pe neobositul Policarp  
mutând, spălând, frecând,...  
Vecinii treziţi de zgomot, văzând apa ce năvălea  
pe sub uşa învăluită în aburi a amploiatului,  
intrară peste el şi încercară să-l liniştească.  
Dar el nu vedea, nu auzea, gol puşcă,  
spăla întruna.  
Cineva dădu un telefon.  
Nu după mult timp, se auzi sirena Salvării.  
Câţiva inşi îl luară, mai mult pe sus,  
învelit într-un cearşaf  
şi se îndreptară spre ambulanţă.  
Ud, murdar, opărit, cu privirea rătăcită,  
purtând încă în mâini o cârpă şi o bucată de săpun,  
fu împins în maşina ce demară imediat.  
Un timp vecinii putură urmări duba ce se îndepărta  
şi pe al cărei geam pe jumătate vopsit,  
se vedea o mână frecând-l de zor cu o cârpă...  
---------------------------  
*Din volumul ,,Revelații”  
Braşov 1985  
Referinţă Bibliografică:
Ion IANCU VALE - NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU / Ion Iancu Vale : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Iancu Vale : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Iancu Vale
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!