Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Ion I. Părăianu         Publicat în: Ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

Recenzii: Chemarea stigătului... Un Calistrat Hogaș cu Nicolae Labiș de mână pe Valea Șasei...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Chemarea strigătului… 
  
”Putem accepta orice adevăr, oricât de zdrobitor, cu condiţia să înlocuiască totul, să aibă tot atâta vitalitate cât speranţa căreia i s-a substituit”. – Cioran. 
  
Noi toți, tot timpul, am așteptat și așteptăm adevărul iubirii, al iubirii pure, al iubirii nevinovate. 
  
Așteptăm, așteptăm! Of! Vine cum vine. De mult ori cum vine … așa se și duce, iar noi așteptăm iară… iubirea. 
  
Iată și strigătul angelic al Danielei Tiger către măria sa, Iubirea… 
  
Te-aștept, iubire! 
  
Cine n-o așteaptă! Musulmanii au chiar mai multe, pe când noi,… avem de multe ori … lipsă și o strigăm, o așteptăm. 
  
Înghesuită-n gânduri rapide de subiecte și tematici esențiale ca ” Sărutul fierbinte pe pleoape”, iubirea se pogoară din ”Nopți” spre ”Amurg în lumină”,” În mângâieri și-o lacrimă”. 
  
Toți poeții lumii au căutat iubirea prin nori, prin stele, prin mările și oceanele lumii, mai rău ca Orpheus pe Euridice. 
  
Iubirea, scrie Daniela, este-n ” gândul spre stele”, în ” Flăcări și zbor pe culmi de soare”. Dar unde nu este iubirea? 
  
Iubirea este ”fir de soare, Sorbind a cerului suflare”, este ”metamorfoză…” peste timp”, un ”dans în noapte”, este locul nemărginit unde ”cu roua așternută pe gene”, poeta așteaptă. Așteaptă și strigă…: 
  
”Te-aştept, iubire!”. 
  
Ne mai spune Daniela Tiger că iubirea poate fi furată. Păi…, ce… noi nu ştim asta! 
  
”Din ocean de sentimente”, în ”blânde nopți de veghe ”, vine unul și ți-o fură. 
  
Ce-ți mai rămâne de făcut, omule bun! să aștepți … și în ”vise colorate”, pe ”aripi de-ntrebare”, să te rogi, să tot spui… : 
  
”Te-aștept, iubire!”. 
  
”te-aştept cu-nfrigurarea ploilor de toamnă”, mai spune poeta, ”numai noi, amândoi”, să ”mă chemi…”… 
  
”flăcări de suflet” în ”visul tău”…,”alăturându-ne-n cuvântul ”amândoi”, iară și iară ”gânduri” în ” meandre de visare”, ”cu sufletul ascuns prin frunze arămii”, poeta-și strigă oful și cu vocea blândă-i spune…, ”te-aștept, iubire!”. 
  
Nu numai noi chemăm și așteptăm iubirea, știm bine că și ea ne cheamă: 
  
”Chemarea iubirii ne-nvăluie-n noapte, 
  
Ne-nalţă spre ceruri, ne duce-n uitare, 
  
Cu freamăt de buze, în râuri de şoapte, 
  
Ne leagănă-n scântei de mărgăritare”. 
  
Daniela Tiger, nu așteaptă orice fel de iubire, ci ”Iubirea supremă”. 
  
Într-”un auriu în asfințit”, în ”abisul mării”, ”la pieptul tău”, ”în valsul stelelor”, ”în unduiri amețitoare”, ”Prizonieră-n sentimente”, în ”Strigăt mut” se destăinuie poeta,” mă caut pe drum rătăcit…”. 
  
”Surprinsă de viaţă şi joc”, ca o ”sclavă a iubirii”, ”Sărut(ă) viitor cu alt noi!”. 
  
În ”sensuri cardinale” și-ntr-o ”decizie finală”, parcă tot așteptând-o-i spune: 
  
”Te las, iubire, dac-aşa ţi-e vrerea 
  
Şi fiecare pe alt drum s-apuce, 
  
Nu ai să vezi în urmă-acum durerea 
  
Căci, demn, eu voi purta această cruce!” 
  
În ”iluzii” angelice poeta se mai destăinuie… 
  
”Din norii mei... raze de vis, 
  
Un răsărit e între noi, 
  
Privind, acum, la tot ce-i scris, 
  
Străbatem ani-lumină-n doi...” 
  
Într-o ”revenire” la normalul paradisului, numai la ”obiecte pierdute” Daniela Tiger nu-și caută iubirea să-i spună: 
  
”Te-aștept, iubire”. 
  
Are puterea să pună ”punct și de la capăt”, să facă vieții ”semne” distincte și să scrie o ”scrisoare de Crăciun”. 
  
Cu un ”aștept” și ”mi-e dor”, ”între noi destin”, nesfiindu-se să spună că: ”De dorul tău, munții se-nclină”, într-o ”îngemănare”, fie și într-”a opta zi din săptămână”, fie și-n ”orașul cu cinci anotimpuri”, așteaptă iubirea cu o ”rugă”: 
  
Te-aștept, iubire! 
  
Puiu Răducan 
  
Băile Olănești 
  
15022015 
  
Un Calistrat Hogaș cu Nicolae Labiș de mână pe Valea Șasei… 
  
  
  
  S-a născut exact când a trebuit; mai bine zis în păcăleala zilei de 1 aprilie a anului 1949. Profesor de Limba și literatura română în urma absolvirii Facultății de Filologie, promoția 1973. 
  
Ei, și ce dacă! vor spune cârcotașii. Câți nu s-au născut la… păcăleală!... 
  
Cunoscându-i cât de cât scrierile, de multe ori cufundându-mă în minunatele-i cărți de poezie, unde ”regina balului”, metafora, este la loc de cinste, iată că, acum, mă surprinde, la fel de plăcut, cu o lucrare de proză; ”Blesteme părintești”. 
  
Parcă aș zice că este un blestem, dacă nu-i citești ”perlele” valoroasei cărți. 
  
Problema este că această carte se prăvălește spre unicat. Te cheamă să-i răsfoiești mereu paginile; și, mereu, mereu descoperi parcă … altceva. 
  
Mulți, foarte mulți cititori se vor regăsi în paginile acestei cărți cu ”modele” din dulcea copilărie, dar și în mireasma locurilor natale, cele mai frumoase locuri de pe pământ, în viața satului românesc. 
  
Am rugat pe cineva, o poetă, să-mi trimită poezii despre sat, trebuindu-mi la alcătuirea unei antologii. 
  
Mi-a răspuns … firav: 
  
- M-am născut pe asfalt. Și știi ce rău îmi pare! 
  
Suferea că nu a cunoscut viața de la țară. Da. Cine nu a cunoscut viața de la țară, este un om sărac, „pierdut„. Filozoful-poet Lucian Blaga, în poezia Sufletul satului, versul al doilea a „bătut în cuie„ următoarea cugetare: Eu cred că veșnicia s-a născut la sat. 
  
Pentru asta-i mulțumesc prietenului scriitor Ion Părăianu, pentru că duce cititorii în mirificul plai al satului românesc. 
  
Povestirea ”O altă moarte a cpărioarei” este … ”un amestec” de-al lui Calistrat Hogaș și a valoroasei sale lucrări ”Pe drumuri de munte” cu excepționala lucrare, ”Moartea Căprioarei” a lui Nicolae Labiș. 
  
Scriitorul, asemeni lui Nică a lui Ștefan a Petrei din Humulești, pe acorduri ”hogașiene”, ne poartă-n splendoarea locurilor natale. 
  
Descrierea căprioarei rănite, a morții ei, dar și găsirea celor doi iezi abia născuți, este fascinantă, lacrimogenă chiar! 
  
Așa  de frumoase imagini îți creează, încât ai senzația că ai parcurs în același timp, același drum să te întâlnești cu pădurarul și brigadierul, care să-ți marcheze arborii uscați din parcela delimitată din Fondul funciar, conform „Titlului de Proprietate„. 
  
”Pățania” creșterii iezilor sălbatici este greu de … ”digerat”…, imposibil să nu plângi. 
  
Capitolul ”Pedeapsă pentru un înecat” te duce cu gândul la perioada colectivizării când, inclusiv, elevilor de la școală, de orice nivel li se dădea de lucru: - muncă patriotică – de multe ori și în afara orelor de curs. 
  
Era acea perioadă a… „educției prin muncă”, perioadă ce nu este valabilă azi nici în pușcării, sau dacă este, are caracter speculativ … pentru reducerea pedepsei. 
  
Și aci scriitorul creează imagini vii. Parcă-i vezi pe sărmanii elevi prin ”crăpătul de căldură”, fie prășind sau copăind porumbii, fie la adunat prune, strâns fân sau mânuni de spice după combinele care erau nereglate și „băteau„ pe jumătate grâul … sau … la alte munci. 
  
Nelu Părăianu descrie aici, cum nu se poate mai frumos, scene de la prașila porumbului, dar și de la scăldatul în apa Șasei, apa copilăriei noastre, unde un coleg de-al lui, consătean de-al nostru, s-a înecat. 
  
Scriitorul trăiește o adevărată dramă, pentru simplul fapt că a spus unui coleg să meargă la scăldat, după ce și-a terminat ”norma”, alături de alți colegi, care pleaseră déjà la gârlă. 
  
Trăiește adevărată dramă, când dirigintele C. Emil l-a făcut criminal, călău. 
  
În ultimul capitol, ”Blesteme părintești”, scriitorul Ion Părăianu ne expune efectiv privirilor alt aspect al vieții de la țară, de data aceasta din viața unei tinere familii. 
  
Nu lipsesc explicațiile cu ursitorile, la fel cu lucrările agricole organizate în C.A.P-uri. 
  
De fapt este o ”plimbare în timp” a unei familii, o plimbare din perioada apusului comunismului și începutul noii perioade post-decembriste, perioada de-acum, când credeam că laptele și mierea se vor ”rostogoli” peste noi și ne vor sufoca. 
  
Drama acestei familii este ”tăvălită” de scriitor pe coala albă, că citind-o, ți se taie respirația. 
  
Mersul sinusoidal prin viață, viața însăși o sinusoidă a unei familii de la țară,  nu-ți dă voie să lași cartea din mână, până nu citești ultimul cuvânt. 
  
Felicitări, Nelu Părăianu, pentru ”construcția arhitectonică” din nu prea îndepărtate vremuri ale vieții satului românesc! 
  
  
  
Puiu Răducan 
  
Băile OLĂNEȘTI 
  
21022015 
  
Referinţă Bibliografică:
Recenzii: Chemarea stigătului... Un Calistrat Hogaș cu Nicolae Labiș de mână pe Valea Șasei... / Ion I. Părăianu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion I. Părăianu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!