Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Studii > Mobil |   


Autor: Ion I. Părăianu         Publicat în: Ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015        Toate Articolele Autorului

SCURT ISTORIC DESPRE ÎNVĂȚĂMÂNT - COMUNA ROȘIILE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SCURT ISTORIC DESPRE ÎNVĂȚĂMÂNT 
  
COMUNA ROȘIILE 
  
Învățământul, după cum știm, se dezvoltă pe anumite trepte ale istoriei, 
  
coordonate și organizate pe legi, regulamente, instrucțiuni etc. 
  
Între 5-7 decembrie 1864 apare Legea Instrucțiunii care stabilește că învă- 
  
țămîntul de 4 ani în Principatele Unite Române este obligatoriu. 
  
Ca obiecte de învățământ erau cunoscute ca și azi: Aritmetica, Gramatica, 
  
Caligrafia, Istoria României, Geografia județului, a țării și a continentelor, 
  
Științele naturale, Desenul, Muzica, Gimnastica și Lucrul manual. 
  
O altă Lege din 26 iulie 1924 prelungește durata învățământului de la 4 
  
ani la 7 ani cuprinzând două cursuri: 
  
1) Cursul primar – 4 clase; 
  
2) Cursul complementar – 3 clase. 
  
Reforma Învățământului din 1948 prevede predarea obiectelor de învă- 
  
țământ la clasele V-VII de către profesori. Până în acel an predarea se făcea 
  
efectiv de către învățători – adevărați apostoli. De dimineață predau la cla- 
  
sele primare, iar după amiază până seara la cei de la cursul complementar. 
  
În lucrarea Învățământul Obligatoriu în România și în alte țări – Edi- 
  
tura Didactică și Pedagogică (1972), autorii: Valentin Filipescu și Olga O- 
  
prea notează: „În anul școlar 1937/1938 din 514 841 elevi înscriși în clasa 
  
I pe țară, numai 36 096 elevi ajungeau în clasa a III-a promovând foarte pu- 
  
țini”. Acest fenomen s-a menținut până în anul1947. 
  
Când Petrache Poenaru, la numai 34 de ani, era numit în 1833 Director al 
  
Școlilor din Țara Românească, a încercat să înfințeze câte o școală în fiecare 
  
sat din România, în care să funcționeze un învățător; n-a reușit în totalitate 
  
datorită greutăților economico-sociale de atunci și a unor adânci transformări 
  
din punct de vedere politic. Avem totuși documente care atestă că și înainte 
  
de anul 1838, anul organizării învățământului sătesc, au existat școli sătești 
  
care funcționau pe lângă biserici, pe moșiile acestora. 
  
Nici în Regulamentul Organic, nici în Regulamentul Școalelor din 1832 
  
nu se prevedea nimic despre învățământul sătesc. Un an mai târziu, 1833, prin 
  
modificarea unor articole din Regulamentul Organic, se adaugă un nou para- 
  
graf la art. 302 din capitolul VIII care se referă la școlile sătești. 
  
În Țara Românească, în 1833, erau 16 școli publice. 12 erau în capitale de 
  
județ cu câte 4 clase începătoare. 
  
Importanța învățării la sate era o mare necesitate pentru dezvoltarea socie- 
  
țății. De aceea, prin Ordinul „EFORIEI„ din 28 octombrie 1838, toți cei ce 
  
învățaseră puțină carte la oraș erau obligați să se întoarcă la țară și să învețe co- 
  
piii carte. 
  
Peste cinci ani, în septembrie1843, Petrache Poenaru a elaborat două docu- 
  
mente foarte importante pentru dezvoltarea învățământului sătesc: 
  
1) Reguli privind tipul alegerii învățătorilor pentru școlilor comunale cu drep- 
  
turile și îndatoririle lor; 
  
2) Reguli după care sunt întocmiți subrevizorii plășilor pentru privegherea 
  
școlilor comunale. 
  
În același an, la 1 octombrie, Petrache Poenaru scoate ziarul „Învățătorul„ care 
  
apare numai până în 1947, când se încheie această perioadă fructuoasă pentru dez- 
  
voltarea învățământului românesc, când prin Legea privind instrucția publică dată 
  
de Gheorghe Bibescu, domn al Țării Românești (1 ian. 1843 – 25 iunie 1848), în- 
  
vățământul este oprit în dezvoltarea sa, deși, personal încercase să introducă limba 
  
franceză, ca obiect de studiu, în școlile superioare. 
  
După evenimentele de la 1848, mulți învățători, socotiți instigatori, au fost înde- 
  
părtați din școli, iar alții au fost arestați.Școlile normale au fost desființate, iar școli- 
  
le sătești au fost închise, urmând să-și reia activitatea după 1864, în timpul domniei 
  
lui Alexandru Ioan Cuza. 
  
Elevilor din zilele noastre și chiar părinților acestora doresc să le spun că cititul 
  
și scrisul se învăța folosid lada cu nisip, tăblița de scândură, iar mult mai târziu tă- 
  
blița cu ardezie. Și ce carte se învăța! Ce mari personalități a dat învățământul ro - 
  
mânesc!!! 
  
Marele om politic român, istoric și scriitor, Vasile Alexandrescu Urechia (15 fe- 
  
bruarie 1834 – 21 nov.1901) scria în Istoria României pag. 34-35: „Copiii pătimesc, 
  
sunt lipsiți de învățătura cărții”. 
  
Și... odraslelor de azi ce le lipsește ? După ce pătimesc??? 
  
  
Trecând la învățământul din comuna Roșiile, amintim că el s-a desfășurat cu res- 
  
pectarea legilor și ordinelor în vigoare de la acea vreme până în zilele noastre; dar, 
  
mai întâi trebuie să informăm cititorii că din noianul de documente studiate, Școala 
  
din localitatea Roșiile este atestată din anul 1894 cu 45 elevi înscriși în clasa I. Pro- 
  
babil că erau înscriși elevi de diferite vârste, care doreau să învețe carte. Din păcate, 
  
au promovat doar 15 elevi. 
  
Școala din satul Romanești a fost înfințată în anul 1900 cu 26 de elevi în clasa I, 
  
din care au promovat 7; clasa a II-a 8 elevi, promovați 5; clasa a III-a 2 elevi, promo- 
  
vați 1; clasa a IV-a 3 elevi și clasa a V-a 1, toți repetenți. 
  
Aceste rezultate demonstrează că în satele Roșiile și Romanești s-a învățat carte și mai 
  
înainte, ceea ce ne duce cu gândul la preoți, oameni cu temeinice conoștiințe de religie, 
  
greacă, latină, slavonă, istorie, matematici (geometrie, algebră, trigonometrie) etc. și, că 
  
în bisericile în care slujeau, au și învățat carte pe copiii enoriașilor din parohia respectivă. 
  
Acest fenomen este cunoscut și în alte dimensiuni geografice în multe centre parohiale. 
  
În anul 1910 la Școala Roșiile este încadrat ca învățător Ion Teodorescu,iar la Roma- 
  
nești preda preotul Nicu Constantinescu. 
  
Dintr-un profund respect, cu osârdie și evlavie trec într-un pomelnic pe primii învăță- 
  
tori din comuna Roșiile: Constantin Presură, Gheorghe Ionescu (Gilică), Gheorghe Mi- 
  
hai, Dumitru Dinculescu, Constantin Ilinca, Angela Mihai, Petre Rusănescu, Mihail Ur- 
  
suleac, Constantin Săndulescu – „bătrâni magi”, cum numai marele poet Octavian Goga 
  
a puput să-i întrupeze într-un Apostol elogiindu-i în „Dascălul” și „Dăscălița”. 
  
Considerând că mulți suferă de lipsa de informații, am scos situații din anii școlari:1910, 
  
1930, 1947, 1960 și 1978 cu elevii înscriși în fiecare clasă, cu promovații, pentru a nu se 
  
pierde în negura uitării, cum numai la noi se întâmplă. 
  
Poate aceste tabele în detalii ar plictisi, de aceea am recurs la un calcul mai simplu. Am 
  
să dau numai numărul total de elevi și promovații, comparativ, de la școlile Roșiile și Romanești. 
  
1910: Total elevi Promovați 
  
Roșiile 158 56 
  
Romanești 87 49 
  
1930: 
  
Roșiile 201 65 
  
Romanești 1o6 46 
  
1947: 
  
Roșiile 221 109 
  
Romanești 139 62 
  
1960: 
  
Roșiile 286 258 
  
Romanești 202 188 
  
1978: 
  
Roșiile 321 312 
  
Romanești 172 163 
  
Din situația prezentată mai sus se poate observa că pe parcursul a 68 de ani numărul ele- 
  
vilor a fost în continuă creștere, iar numărul elevilor repetenți în descreștere. Acest fenomen 
  
poate avea două explicații: a) Fie că toate cadrele didactice s-au implicat cu mare responsa- 
  
bilitate etalându-și pregătirea profesională; b) Fie că a fost „o sarcină de partid” din motive 
  
de „orgolii externe”. 
  
Cu promisiunea că pe viitor veți afla date despre fiecare școală care a funcționat în satele 
  
comunei, am să le nominalizez, să nu rămână o tristă amintire pentru multe generații. 
  
1) Școala Roșiile cu clasele I-VIII; Între anii 1980-1992 a funcționat cu clasele I-X; 
  
2) Școala Romanești cu clasele I-VIII; 
  
3) Școala Zgubea cu clasele I-VIII; 
  
4) Școala Balaciu cu clasele I-IV; 
  
5) Școala Cherăști cu clasele I-IV; 
  
6) Școala Hotăroaia cu clasele I-IV; 
  
7) Școala Păsărei cu clasele I-IV și 
  
8) Școala Pertești cu clasele I-IV. Între anii 1966-1970 a funcționat cu clasele I-VIII. 
  
Din motive bine cunoscute: politice din care se desfoliază celelalte; economice, sociale, 
  
sănătate, cultură, religie, învățământul în Roșiile e pe cale de dispariție ca o specie rară din 
  
flora și fauna României; întrucât, azi funcționează numai două școli: Roșiile și Romanești. 
  
ION I. PĂRĂIANU 
  
Referinţă Bibliografică:
SCURT ISTORIC DESPRE ÎNVĂȚĂMÂNT - COMUNA ROȘIILE / Ion I. Părăianu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion I. Părăianu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!