Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Ion I. Părăianu         Publicat în: Ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Roşiile - MĂNĂSTIREA PLEŞEŞTI - Monument istoric
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ROŞIILE – MĂNĂSTIREA PLEŞEŞTI – MONUMENT ISTORIC 
  
Din documentele existente în Arhivele Statului şi la alte instituţii, localitatea Ro-  
  
şiile ca formă de organizare administrativ-teritorială este atestată din prima jumăta te  
  
a secolului al XIV-lea. Documentul fundamental care întăreşte afirmaţia de mai sus, 
  
privind istoricul acestei localităţi, este „Documente privind Istoria României, veacu- 
  
rile XIII-XVI – indicile numelor de locuri; Editura Academiei – 1956. 
  
În anul 1560, satul Roşiile dispunea de o biserică construită din lemn – lăcaş de cul- 
  
tură şi religie – realizată din iniţiativa lui Voinea cu locuitorii satului – reper de atesta- 
  
re documentară a comunei. 
  
În anul 1633 este menţionată începerea construcţiei unei biserici, devenită mănăstire, 
  
localizată în satul Pleşeşti, terminată abia în anul 1791. 
  
Despre zidirea acestei mănăstiri nu se cunosc date concrete; dar din generaţie în ge-  
  
neraţie, pe cale orală, de-a lungul veacurilor, au circulat mai multe variante: 
  
a) Mănăstirea ar fi fost construită de haiducul Dragu, care se ascundea în hăţişurile 
  
Pădurii Balaciu, ce se întindea până aproape de locul unde a hotărât să ridice mănăstirea 
  
şi în stufărişul unei bălţi de mari dimensiuni, care azi îi poartă numele: Balta Dragului. 
  
Legenda spune că aici, în baltă, s-ar afla un butoi plin cu galbeni, pe care i-ar fi ascuns 
  
haiducul, după ce a construit trei biserici. Banii îi avea de la boierii pe care îi tâlhărea în 
  
pădure în drumul lor spre Târgul de la Râureni, spre Băbeni sau Râmnic. 
  
O întâmplare asemănătoare am citit-o în nuvela „În pădurea Cotoşmanei„ din volumul  
  
„Lângă apa Vodislavei„ de Gala Galaction. 
  
Numai că Dragu,haiducul, avea şi o credinţă; credinţa în Dumnezeu. Nu se ştie sigur 
  
ordinea construirii celor trei bisericii pe axa Roeşti, Pleşeşti, Grădiştea. 
  
Cert este că la început Mănăstirea din Pleşeşti n-a avut acoperământ. Avea o singură cupolă lustruită cu lut cu palmele. La construcţie n-a fost folosită mistria. Toată tencuiala a fost executată numai cu mâna. 
  
În zidul din cărămidă gros de 1,20 m. se află doar patru ferestre cu o lăţime de 80 cen- 
  
timetri, tocmai pentru a suporta greutatea boltei eliptice. 
  
Mănăstirea purta, la început, hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”. 
  
Întrucât bisericile din Roeşti, Roşiile şi Grădiştea se află pe aceeaşi linie – răsărit, apus – 
  
şi au elemente de construcţie comune, se crede că ar fi fost construite tot de Dragu – hai- 
  
ducul. 
  
Prima pictură a fost făcută în altar în jurul anului 1800 şi are şapte straturi. Vopselele erau pregătite dirt-un amestec de ulei din plante, esenţe de ierburi şi gălbenuş de ou. Pictura din naos diferă de pictura din pronaos şi altar. Sunt trei stiluri de frescă. Cu siguranţă primele picturi executate au fost cele din altar şi pronaos. 
  
b) Înscrisul în pisanie, că biserica ar fi fost ridicată în 1791 de fraţii Pleşescu, ar fi a doua variantă a acestei sfinte zidiri. 
  
Trebuie amintit faptul că din anul 1910, o dată cu construirea bisericii din satul Romaneşti, în  
  
timpul regelui Carol şi a Preasfinţitului D.D. Ghinadie cu ajutorul material al lui Nae Busuioc, 
  
primar, împreună cu preotul paroh Popescu, noua ctitorie primeşte Hramul „Intrarea în bise- 
  
că a Maicii Domnului”, iar Mănăstirea Pleşeşti, din aceeaşi parohie, Romaneşti, de la această dată prăznuieşte hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. 
  
Traducerea din slava veche din pisanie confirmă varianta b). “ ... Această sfântă şi Dum- 
  
nezeiască biserică, unde se prăznuieşte Hramul „Aducerii în biserică„ şi se cinsteşte Hramul „Sf. Ierarh Nicolae„ este zidită din temelie şi cu toată osteneala şi cheltuiala mai 
  
jos numiţilor ctitori de au săvârşit de zidit la leahtul 1791 de popa Ion Pleşescu i popa Medeşi Pleşescu i diaconul Marin Pleşescu cu fraţii lui (...) şi alţii (...), trecând vreme 
  
multă la mijloc până în anul 1800 învrednicindu-se mai sus numiţii ctitori de au înfrumuseţat-o cu zugrăvire peste tot după cum se vede având în ajutor şi pe dumnealui 
  
Polcovnicul Nicolae Pleşoianu împreună cu soţia sa Maria i jupân Dumitru Sturza epi- 
  
trop cu soţia Casandra ca să le fie spre veşnică pomenire a tot neamul şi fiilor în anul de 
  
Hristos 1803, august 15, în zilele luminatului Domn Ioan Dumitru Grigore Ghica, voievod cu blagoslovenia Sfinţiei Sale părintelui Neofit – Episcopul Râmnicului”. 
  
Mănăstirea a fost încăpriorată şi acoperită cu şiţă.  
  
În altar sunt inscripţii despre Nicolae Pleşoianu şi picturi vechi, iar cele din naos şi 
  
pronaos sunt afumate de, poate, tone de lumânări care au ars în timpul veacurilor trecute. 
  
Datorită vechimii Mănăstirea Pleşeşti a fost declarată monument istoric, chiar dacă 
  
nu are nici o chilie sau altă construcţie aferentă. 
  
Pe faţada exterioară a mănăstirii sunt picturi care reprezintă diverse scene din viaţa omului, peisaje, scene cu animale, arhangheli, filozofi, sfinţi militari, mucenici, dar şi te- 
  
me biblice clasice, precum Judecata de apoi, Izgonirea lui Adam şi Eva din Rai, etc. 
  
Mănăstirea Pleşeşti este printre puţinele mănăstiri care are pictată moartea cu coasa, 
  
în exterior, atât în partea de nord, cât şi în partea de sud. 
  
Fiind monument istoric, mănăstirea n-a fost renovată câtuşi de puţin; de reparaţie capi- 
  
tală nici vorbă, deşi s-au făcut numeroase demersuri la Ministerul culturii şi Cultelor. Sin- 
  
gurul ministru al culturii care a promis că vine cu istorici, iconografi, pictori, reprezentanţi 
  
ai BOR şi alţi specialişti a fost Marin Sorescu, poet, eseist, traducător, romancier, dramaturg, 
  
dar preocupat şi de grafică şi pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi străinătate.  
  
Ministru Culturii în cabinetul lui Nicolae Văcăroiu (25 nov. – 5 mai 1993), iubitor şi cunos- cător al tehnicii picturale, Marin Sorescu putea hotărî declanşarea unor lucrări de amploare  
  
sub supravegherea specialiştilor, ca mănăstirea să capete o nouă înfăţişare, să prindă o altă viaţă. 
  
Din păcate, Marin Sorescu s-a stins din viaţă prea devreme, la nici 61 de ani; (născut în com. Bulzeşti, Dolj la 19 februarie 1936; - decedat la 8 decembrie 1996, Bucureşti) şi nici a-cum, când erau făcute toate diligenţele, lucrările de reparaţie capitală la Mănăstirea Pleşeşti 
  
nu s-au putut realiza.  
  
Personal, după cum văd azi cum sunt numiţi miniştri şi cum e guvernată ţara, cred că vor 
  
trece tot atâţia ani, câţi are mănăstirea, ca să se mai ocupe cineva de ea, dacă o va mai ţine  
  
Dumnezeu, Creatorul şi Atotputernicul. 
  
Acum, două istorioare, pe care le-am putea numi minuni, pentru că minuni numai la locuri sfinte se întâmplă sau nefericire, dezastru? 
  
1) Spuneam mai sus că pe pereţii mănăstirii este pictată moartea cu coasa. Unui anume ins din neamul Bicanilor nu-i plăcea această sinistră pictură şi într-o zi s-a urcat şi a dat cu var peste chipul morţii. După câteva săptămâni de sub stratul de var a apărut moartea. Nu la mult 
  
timp după această apariţie Bican a murit.  
  
Să fi fost un blestem, o pedeapsă sau o minune? 
  
De atunci nimeni nu a mai îndrăznit nici să pomenească de pictura cu moartea. 
  
2) Anii au trecut şi şiţa de pe acoperiş a putrezit. Enoriaşii care aparţin de această mănăstire  
  
au făcut toate demersurile pentru a primi aprobarea de înlocuire a acoperişului cu şiţă nouă şi 
  
cu toată lemnăria nouă (grinzi, căpriori), precum şi pardoseala din interior,( la fel de putredă). Au donat şi sume de bani, fiecare după posibilităţi, pentru procurarea materialului lemons. 
  
Aportul substanţial a venit de la Domnul dr. Pârşcoveanu Ilie ca recunoaştere şi preţuire pentru cei dragi din familie (soţia, Simona, profesor şi socri- familia Bulacu), care au trecut prea timpuriu la cele veşnice.  
  
Pentru că la pictură nu au avut „dezlegare„ niciodată, cu partea lemnoasă nu aveau cum să 
  
strice autenticul epocii. Totuşi, pentru siguranţă, şiţa a fost făcută la faţa locului de meseriaşi în arta lemnului din zona de munte, de pe lângă Horezu. 
  
Toate lucările s-au executat în anul 1992 sub stricta supraveghere a doctorului Adrian I.Pâr- 
  
şcoveanu, fiul domnului dr. Ilie Pârşcoveanu. Tot acum a fost construit şi gardul împrejmuitor 
  
La această acţiune comună o deosebită contribuţie a avut şi Romică Roşianu, fiu al satului - economist – Direcţia Judeţeană Arad. 
  
Meseriaşii aveau salahori din sat. Într-o zi frumoasă, însorită, calmă, fiind bun prieten cu Adrian şi Romică, vine să dea o mână de ajutor Manole Danciu, un hâtru din fire. Ia câţiva lănteţi, să-i urce pe acoperiş. Scara fusese pusă chiar peste „mireasa lumii„. Ajungând pe trep- te, sus, în dreptul respectivei picturi, îngână pentru sine: „De te-aş prinde ... ”  
  
Şi nu mai ajunge pe acoperiş cu materialele la mesriaşi, că din tot seninul s-a iscat o vijelie 
  
puternică încât l-a doborât de pe scară cu lemnele-n braţe, de care s-a şi lovit între coaste şi a zăcut zile bune. A murit tânăr, în plină putere de muncă, la numai 57 de ani, dând mâna, defi- nitiv, cu moartea. 
  
Asta e a doua istorioară. 
  
Moartea nu face minuni. Nu poate mântui şi nici înălţa suflete.Moartea, imparţială, osândeş- 
  
te veşnic sufletele tuturor. 
  
Istoricul Mănăstirii Pleşeşti extras din documentele vremii şi completat cu date credibile, alese din legendele ştiute de bătrânii satului şi nu numai prezentat în acest material rămâne un  
  
reper, un simbol al culturii din epoca premodernă pe aceste meleaguri şi o interesantă temă de studiu pentru toţi oamenii de cultură, ştiinţă şi artă. 
  
ION I. PĂRĂIANU 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Roşiile - MĂNĂSTIREA PLEŞEŞTI - Monument istoric / Ion I. Părăianu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1377, Anul IV, 08 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion I. Părăianu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!