Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Meditatie > Mobil |   


Autor: Ion Cârstoiu         Publicat în: Ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016        Toate Articolele Autorului

CĂLĂTOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ne referim la numele de agent cu sensul „care călătoreşte, care e în călătorie“. În româneşte „sufixul - ător formează nume de agent de la verbe şi numai de la acestea, ca lucrător de la a lucra, învăţător de la învăţa, trecător de la a trece... Aşadar, călător ar trebui să aibă la bază un verb“ (I. Coteanu, M. Sala, ELR, 1987, p. 74). Despre derivatele cu -ător au vorbit acad. Al. Graur, Tendinţe, p. 262, Th. Hristea, Probleme de etimologie, B., 1968, p. 26 precizând că se adaugă la verbe. Aşadar, explicaţia că vorba călător trebuie analizată din cale + ător nu poate fi acceptată, deoarece sufixul în discuţie nu se adaugă la substantive. Pe bună dreptate acad. Ion Coteanu nu e de acord cu încercarea lui Candrea de a aduce în discuţie un arom. drumător, necunoscut autorului DDA. 
  
E limpede că trebuie să căutăm un verb dar nu *caballare ori *caballitare propuse de Al. Ciorănescu, căci omul nu călătoreşte numai pe cal, ci pe jos, cu măgarul, cu căruţa, fără să mai vorbim de păsările călătoare care se deplasează în zbor, evident fără legătură cu calul. 
  
Considerăm că acel verb de la care provine călător este lat. pop. din Dacia *callare cf. sanscr. kal „a merge“ (E. Burnouf, Dictionnaire sanscrit-français, Paris, 1865, p. 147), pe care românii l-au găsit la băştinaşii daci şi l-au adaptat comparându-l cu lat. callis „cale, drum“, cu care era înrudit, acesta din urmă, desemnând o potecă prin munţi sau păduri (S. Puşcariu, LR, p. 317). Autohtonul *kal cf. sanscr. kal „a merge“ corespunde în întregime semantic şi formal cu verbul de la care e derivat călător (*callare din cauză că romanii l-au încadrat în familia lui callis şi pentru a arăta caracterul special al lichidei autohtone ce nu se rotacizează în româneşte, ca şi ll latinesc). 
  
În SLAST din 31 I 1987 am arătat (Codru-i frate cu românul) că acad. Al. Graur a propus pe bună dreptate un lat. pop. *mergo „merg“ pe baza comparaţiei cu sanscr. marga „drum, cale“. Noi am mers mai departe şi am găsit în sanscrită un verb margayami „a merge“ şi am emis ipoteza existenţei acestei vorbe în graiul băştinaş dacic cf. sanscr. margayami, de unde a fost preluat de latina populară, care l-a vehiculat şi prin alte părţi ale Imperiului Roman. În ultimul timp, ideea pare să găsească noi aderenţi (L. Wald, D. Sluşanschi, op. cit., p. 116 scriu: „a merge vine, ca formă, din lat. mergo, ĕre, dar sensul său este net diferit de al verbului latin «a se scufunda» şi poate fi, desigur, datorat unui dacic *merg-/marg «a merge» cf. alb. mërgonj şi arm. merdzem «a merge din loc, a se depărta», skr. mārga «cale, drum»“). Verbul margayami „a merge“ (nesemnalat până la noi) este în legătură sigură cu marga „drum“, ca sanscr. kal „a merge“ (de asemenea nesemnalat) cu lat. callis „drum, cale“. Este evident că suntem obligaţi a presupune o mijlocire dacică. 
  
În sfârşit, povestea verbului aller din franceză poate avea o relaţie cu rom. călător, adică cu lat. pop. *callare „a merge“ în felul următor. Unele forme ale lui aller „a merge“ derivă din lat. ire (viitor, condiţional), altele (ind. prez. vais, vas, va, vont, imperativul va) din lat. vadere, iar allons, allez şi infinitivul aller ar proveni din lat. ambulare devenit *ambinare care a suferit o disimilaţie în nos nos en anons devenit nos nos en alons (NDE, p. 23). 
  
Dar oare allons, allez şi aller să provină din ambulare fără a avea legătură cu lat. pop. *callare „a merge“ (din dacic *kal)? 
  
Noi credem că acest verb al strămoşilor daci pătruns în latină, a fost vehiculat şi în alte părţi ale Imperiului Roman, inclusiv în Gallia. Ne bazăm această afirmaţie, care poate părea fantezistă, pe următoarele argumente. Verbul lat. amo „iubesc“ este socotit că nu are paralele în nici una din limbile indo-europene (Ch. Ionescu, MEO, p.36), dar el se compară cu sanscr. kama „iubire“, kamo „iubesc“ (în latină fără k-!). La fel, lat. astula „bucată de lemn“, care a dat ascula, ascla şi apoi aşchie pe româneşte, se compară, după noi, cu indo-iranianul kašt „lemn“ (în lat. -ula e sufix diminutival şi remarcăm iarăşi lipsa lui k-). Lat. ossum „os“ provine din i.e. *ost- (cf. gr. osteon) pare să fie înrudit cu sl. kost' „os“ care e şi în lat.: costa. 
  
Fenomenul acesta îl mai întâlnim şi în alte limbi: engl. ape: sanscr. kapi „maimuţă“, i.e. *ouis „oaie“, irl. oi, v. turcic koy „oaie“ (azi koyun), germ. all „tot“, ebr. kl „idem“. Aceste ultime exemple nu sunt latineşti şi nu sunt deci probante, dar amo şi astula se compară sigur cu sanscr. kamo, respectiv kašt, deci fără k-. Dacă acceptăm această idee putem presupune că lat. pop. din Dacia *callare a fost vehiculat sub forma *allare (deci cu c- dispărut) inclusiv în Gallia unde e moştenit de aller (în sec. al VIII-lea alare, apoi aler în sec. al XI-lea, NDE, idem). 
  
Dar oare lat. ambulare sau amblo „a umbla“ să n-aibă legătură cu alb. këmbë (în ghegă kâmbë) „picior“ căci în scrierea pictografică verbul „a merge, a umbla“ este reprezentat printr-un picior? 
  
Cum va fi dispărut k- în aceste verbe latineşti putem presupune fără a fi siguri că aşa s-a întâmplat. Ne putem gândi la o pronunţie aspirată din care a învins elementul aspirat h, care apoi a dispărut în latină. De fapt, nu ne interesează cum s-a pierdut; importantă e concluzia că el nu apare în unele cuvinte latineşti. 
  
P.S. Presupunerea că dacii vor fi avut un *kal „a merge“ cf. sanscr. kal „idem“ îşi găseşte un nou argument dacă în albaneză există kaljonj ori kallonj „a merge“, comunicat nouă de turişti albanezi fără a fi siguri că l-am scris corect. Un cunoscător sau posesor al unui dicţionar albanez ar putea lămuri această problemă. 
  
P.S.Urmăriţi comentariile de mai jos! 
  
Referinţă Bibliografică:
CĂLĂTOR / Ion Cârstoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1957, Anul VI, 10 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Cârstoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!