Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Ion Cârstoiu         Publicat în: Ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

LIMBA DACO-GEŢILOR, CONTINUITATE MULTIMILENARĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Va trebui să admitem teza fondului comun indo-european formulată de noi în 1981-1983. Pentru alte limbi actuale se acceptă moştenirea din acest fond (rusă, engleză, latină, baltice) ca să cităm numai câteva la întâmplare: „obşceindoevropeiskii plast slov russkogo iazyka“, (Mangu, Vascenco, Oiţă, LRLC, B., 1963, p. 45) „vocabularul latin era moştenit în bună parte, din i.e.“ (Al. Graur, Tendinţe, p. 272), „common word stock“ (E. Iarovici, A. History, p. 7), „Stratul cel mai vechi a fost moştenit de limbile baltice ca material structural primar din i.e. comună: mamă, frate, ochi, inimă etc.“ (A. Vraciu, SLG, p. 173). 
  
Învăţatul ieşean A. Vraciu scria în SLG, 116: „Sunt sigur autohtone cuvintele care, fără să aibă un corespondent în albaneză, pot fi reconstituite la nivel indo-european. Sprijinindu-ne pe acele cuvinte care fără îndoială, provin din substrat, noi avem dreptul să examinăm limba română şi ca limbă indo-europeană aparte“. 
  
Şi savantul tracolog I.I. Russu sublinia: „În foarte multe cazuri, după o evoluţie de câteva milenii, cuvintele româneşti autohtone păstrează semantismul de bază, străvechi dar alteori prezintă aspecte semantice apropiate de cele primare“ (ER, 118). Şi acelaşi I.I. Russu la p. 111 scria: „Atare baze arhaice (rădăcini i.e. - I.C.) pot şi trebuie să fie utilizate în studiul etimologic, legând de ele cuvintele româneşti a căror formă actuală, dar mai ales arhetipul străromân se aseamănă în chip izbitor, uneori este aproape identică formelor primare indo-europene“. 
  
Referitor la cuvintele autohtone putem stabili mai multe categorii: 
  
I. interjecţii şi onomatopee: au, vai, cucu etc. 
  
II. cuvinte din graiul copiilor, de fapt o silabă repetată: mama, tata, nene, ţaţa, caca, pipi etc. 
  
III. termeni comuni indo-europeni, probabil 5-10% din lexicul fundamental al limbii, de ex: a da, a şedea, a sta, a învârti, a muri, cu derivatele moarte, mort, a omorî, a vedea, deal, a băga, tu etc. 
  
IV. comune cu v. ind. sau/şi iraniană: sat, soare, codru, iute, a merge, lângă, a ţipa, pădure, cu semite: ca, la, moş, naş, mire, şubred (unele de la colonizarea romană sau din evul mediu). 
  
V. o altă categorie o reprezintă cuvintele atestate: petra în Petrodava, par în tracă para „sat“, cânepă la traci sau sciţi. 
  
Aşa cum spunea Sextil Puşcariu în multe cazuri e nevoie de căutare migăloasă în dicţionare. Nu trebuie să avem idei preconcepute. Unii au încercat cu tot dinadinsul să găsească protoforme latine „creând“ îmbinări artificiale de cuvinte ce nu au nici o şansă să fi existat. Poate acum 150-200 ani procedeul avea o justificare, însă astăzi cucetătorul trebuie să renunţe la prejudecăţi. Etimologia unui cuvânt e acolo unde este ea, nu acolo unde voim noi s-o găsim. 
  
Conceptul de fond comun indo-european nu aduce atingere tezei de bază a lingvisticii româneşti. Ea ne este chiar favorabilă, noi moştenind direct din indo-europeană un număr de cuvinte, de ex. tu care, ulterior, prin cucerirea romană a revenit; dacii l-au recunoscut ca fiind al lor tu, ce era în toate idiomurile indo-europene. 
  
Celor care exagerează negând total sau cvasitotal aportul latin le putem demonstra că dacii s-au străduit să înveţe noua limbă, dar potrivit propriului fel de pronunţie a cuvintelor: când au auzit rota ei l-au învăţat uşor fiindcă aveau pe *rata ca în germană, baltică şi indiană etc. şi astfel a rezultat roată. Alt cuvânt ca nas a fost „preluat“ fără modificări, el existând identic şi la daci. 
  
Lingviştii au bătut prea multă monedă pe elementele de divergenţă dintre limbi; în realitate sunt şi multe puncte de convergenţă şi de la ele trebuie să pornim. Despre limba dacilor s-a susţinut că e total diferită de latină, care era cultivată, pe când daca era barbară, înapoiată. Fals. Sunt unii cercetători care afirmă că limba latină ar fi plecat de la noi şi că ea ar fi revenit în totalitate neschimbată. Chiar dacă admitem că latina s-a desprins de indo-europeana comună cam acum 3000-3300 ani (mai precis de la Dunărea de Mijloc) e de presupus că ea a suferit schimbări majore, deoarece în Pen. Italică a avut de înfruntat alte idiomuri care au schimbat-o în aşa măsură încât la revenirea latinilor la începutul sec. II e.n. ea era deosebită de limba strămoşilor noştri daci; Totuşi fondul comun indo-european rămăsese în cea mai mare măsură neatins. 
  
Aceste idei le-am expus pentru prima dată în SLAST, o revistă de mare prestanţă culturală, în 1983, încercările ulterioare mi-au fost înnăbuşite în faşă, cu o excepţie în ianuarie 1987, de ziua lui Eminescu, când mi-a fost acceptat articolul Codru-i frate cu românul. 
  
Prof. ION CÂRSTOIU 
  
n.a.-Urmăriţi comentariile de mai jos. 
  
Referinţă Bibliografică:
LIMBA DACO-GEŢILOR, CONTINUITATE MULTIMILENARĂ / Ion Cârstoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Cârstoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!