Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Meditatie > Mobil |   


Autor: Ion Cârstoiu         Publicat în: Ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

Etimologia cuvântului porumb
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Planta cerealieră porumb, se ştie, nu este originară din Europa, ea fiind adusă de navigatori din America. Cultura porumbului a început pe continentul nostru în secolul al XVI-lea, dar în ţara noastră potrivit letopiseţelor, porumbul s-a introdus în timpul lui Şerban Cantacuzino (1678-1688) în Moldova pe vremea lui C. Duca - Vodă (1693-1695), iae în Transilvania mai devreme, în timpul lui Gheorghe Rakoczi I (1630-1648). În Ţara Românească susţin unii specialişti, această cultură a început prin 1643 sub domnia lui Matei Basarab (Magazin istoric, 6, 1981, p. 47). După Jovius şi Leunclavius în Moldova s-a produs o mare cantitate de porumb în jurul anului 1550 (Magazin, 6, 1968, p. 87). 
  
Băştinaşii din Antile şi America Centrală numeau planta mais şi această denumire a fost preluată de spanioli mais, de la care a trecut la francezi şi germani mais, la englezi maize. Dar în mai multe limbi porumbul e numit „grâu turcesc“: fr. blé de Turquie, it. granturco, germ. turkischier Weiz, magh. torokbuza (alături de kukorica, tengery), fiind adus de turci, dar e interesant că turcii însişi numesc planta misir adică „din Egipt“. Nici una din aceste denumiri nu se găseşte în limba română unde porumbul se mai cheamă mălai în Ţara Românească, cucuruz în Ardeal, păpuşoi în Moldova. 
  
De ce românii i-au zis porumb? Iată o întrebare la care specialiştii au răspuns în mai multe feluri. Lingviştii au făcut apel la compararea culorii roşiatice a mătăsii ca şi a păsării porumb, astăzi porumbel. (Lazăr Şăineanu) dar, se ştie, adj. porumb se referă la culoarea cenuşie-albăstruie (MDE). „Când a fost introdusă la noi planta Zea mays a fost numită porumb printr-o figură de stil pentru că ştiuletele seamănă cu pasărea care poartă acest nume. Pentru eliminarea ononimiei, pasărea „a fost numită cu diminutivul porumbel, astfel că astăzi raportul dintre cele două cuvinte nu mai e simţit“ (Al. Graur, Tratat de lingvistică generală, Bucureşti, 1971, p. 194). Acest punct de vedere a fost îmbrăţişat şi de istorici: „Numirea vine din asemănarea fructului cu pasărea numită porumb“ (C.C. Giurescu, Probleme controversate în istoriografia română, Bucureşti, 1977, p. 126). Last but not least, prof. Gr. Brâncuş în „Cutezătorii“, nr. 19, 1989, V, 11, p.7 afirmă: „Astfel porumb provine de la numele porumbelului, nume moştenit din latineşte: palumbus, care înseamnă porumbel sălbatic. Probabil că, în imaginaţie populară asemănarea cu porumbelul a pornit de la forma şi culoarea ştiuletului de porumb, dacă nu chiar de la aspectul plantei înseşi, abia răsărite“. 
  
Există, după opinia noastră, încă o posibilă explicare a derivării numelui gramineei porumb din al păsării porumb (care) în limba literară se cheamă porumbel. După câte ştim, latinii numeau pasărea de care vorbim palumbus, cuvânt moştenit în română porumb, ulterior diminutivat, în spaniolă palomo „porumbel bărbătuş“ şi paloma „porumbiţa“, dar tot pe latineşte i se spunea columbus şi columba, moştenite în limbi neolatine occidentale: it. colombo şi colomba, fr. colombe (cf. şi neologismul columbofil „crescător de porumbei“) precum şi numele maghiar al păsării galamb (golomb) şi slav golonb. 
  
Aşadar palumbus era sinonim cu columbus. Din egalitatea columbus = palumbus = porumb notată a = b = c rezultă că şi a = c, deci columbus = porumb şi că it. colombo = rom. porumb (pasărea), deci şi numele propriu Colombo, al descoperitorului Americii = rom. porumbel. 
  
Legătura numelui plantei porumb cu pasărea porumb este reală dar nu în relaţie cu forma sau culoarea ştiuletului ori a plantei abia răsărite, ci pentru simplul motiv că numele descoperitorului Americii Cristofor Columb înseamnă „porumbel“. Felix Aderca, autorul romanului Amiralul Oceanului Cristofor Columb, B., 1963, p. 141 pune în gura unui personaj feminin cuvintele: 
  
„- Cum spui că te cheamă? 
  
- Cristofor Columb. 
  
- Colon... Colon repetă ea în castiliană gânditoare. Asta înseamnă porumbel, nu? Porumbelul care a zburat din arca lui Noe şi s-a înapoiat cu ramura de măslin de departe ........“ 
  
Deci Zea mays este cereala adusă de Columb sau din teritoriile descoperite de dânsul. Este cunoscut că celebrul genovez a întreprins patru călătorii spre Vest cu scopul de a aduce aur şi mirodenii din India, de aceea el i-a numit pe băştinaşii întâlniţi indieni. „Abia după ce Cristofor Columb a povestit ce a văzut prin locurile pe unde a umblat, europenii au aflat, miraţi, că există şi o altă lume, Lumea Nouă, plină de minunăţii între care şi ... porumbul. Peste tot pe unde a pus piciorul Columb şi cei ce i-au urmat, porumbul era la el acasă“. (A. Băltăreţu, Aventura stropilor de soare, B., 1988, p. 72). Se pare că la băştinaşi mais însemna viaţă, dovadă de importanţa plantei pentru acei locuitori. Dealtfel boabele de porumb aduse în Europa au fost cultivate mai întâi în grădini de zarzavat, deci experimental, primele descrieri făcute de botanişti datând din 1536, 1542. Apoi această cereală s-a răspândit aşa de mult încât a devenit hrana celor nevoiaşi, care prin randamentul sporit faţă de mei sau grâu a scăpat lumea de foamete. 
  
Jules Verne ne relatează referindu-se la a doua călătorie (25.IX.1493 - 12.VI.1494) că „după ce răsculaţii indigeni nimiciră lanurile de porumb şi toate celelalte culturi ... spaniolii se văzură ameninţaţi de chinurile unei foame totale şi porniră la represalii cumplite contra băştinaşilor“. Porumbul a fost adus pe vechiul continent de însuşi Columb: „Este puţin probabil ca porumbul să fi ajuns în Europa înaintea călătoriei lui Columb, care însă de la prima sa întoarcere în 1493 aduce cu sine şi câteva boabe“. (Fernand Breudel, Drumul porumbului, MI, nr. 5, 1981, p. 58). Şi alte fitonime poartă nume de persoană. Tutunul adus tot din America, a căpătat denumirea ştiinţifică (herba) nicotiana, de la numele ambasadorului francez la Lisabona, dalia este nume creat în onoarea botanistului suedez Dahl, iar narcisa ne aminteşte de un personaj mitologic. 
  
Trebuie adăugat faptul că cel care a zis prima dată plantei porumb trebuia să ştie că în italiană colombo are sensul „pasărea porumbel“. Acesta a putut fi stolnicul şi învăţatul Constantin Cantacuzino, frate al domnitorului Şerban Cantacuzino, (în timpul căruia s-a introdus cultura plantei), care îşi făcuse studiile la Padova şi tot acolo, publică mai târziu, în 1700, prima hartă a Ţării Româneşti, un fel de reclamă pentru oamenii politici şi negustorii străini, care făceau astfel cunoştinţă cu locurile şi bogăţiile ei. Să recunoaştem că lui Columb i s-a făcut o mare nedreptate: continentul descoperit a primit numele America după prenumele navigatorului florentin Amerigo Vespucci şi abia o ţară din America de Sud se numeşte Columbia. 
  
Iată că tocmai latinitatea răsăriteană, limba română, repară în parte injustiţia faţă de latinul occidental descoperitor al Lumii Noi, prin asocierea numelui său cu denumirea plantei ce a revoluţionat alimentaţia oamenilor din Europa. 
  
Prof. Ion Cârstoiu 
  
Referinţă Bibliografică:
Etimologia cuvântului porumb / Ion Cârstoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1616, Anul V, 04 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Cârstoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!