Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Ion Cârstoiu         Publicat în: Ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015        Toate Articolele Autorului

FAMILIA SEMANTICĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
FAMILIA SEMANTICĂ: SOARE-SULITA-PAR-ŢĂRUŞ-ARAC-POCA-SABIE-SAGEATA-ARC-ARMA-FURCA-LOVI-OMORI-RAZBOI 
  
Am arătat în mai multe rânduri că numele armelor: suliţă, săgeată, puşcă, paiul, parul etc. provin de la soare ele având formă lungă ca şi o rază de soare, pe care astrul o trimite spre noi. Vom lua spre exemplificare suliţa. Romanii aveau cel puţin 10 denumiri: curis, cu et. nec., după noi cf. persan. kur (= khur) „soare“; acest tip fiind specific sabinilor. Se pare că legat tot de pers. kur e curia papală, adunarea, locul de întâlnire. O altă suliţă se numea pilum, ceea ce este evident Apolo, Apel -, soarele, dar mai ales cf. coreean pil „foc“ (ca şi firul de păr pilus). Veru, veruina şi verutum se compară cu vera „soare“ la polinezieni, melanezieni, dravidieni. Despre hasta se crede că e în legătură cu skr. hasta „mână“, dar noi propunem comparaţia cu v. ind. kašt „lemn“ cu š redat prin s şi k prin h ' ca în regiunea Toscana unde casa se pronunţă hasa. Lat. sparus era un alt soi de suliţă cu numele provenit din i.e. *spar ca şi engl. spear „idem“ şi se vede aici par al nostru, al dacilor, pe care-l găsim şi în parc explicat ca provenind din prelatinul * parra „prăjină“. Vom vedea relaţia imediat. Fireşte este şi acesta un reflex al focului par, por, para, pur, dar şi al soarelui pari în yupultepec, baure etc., varianta rotacizată a lui Apolo. În sfârşit, iaculum, suliţa scurtă de aruncat, e în legătură cu verbul iacio şi, în ultimă instanţă, cu saku „soare“ la amerindieni (limba kaddo) ori sak în jicaque (ambele în America). În sfârşit, şi telum era o suliţă de aruncat, lance al cărei nume se apropie de sem. tel „deal“ dar mai ales de tile „soare“ în bamana (Mali, Burkina Faso) şi chiar de ţig. tile, tilé „par, ţăruş“ (variante ale lui kiló, é). 
  
La greci suliţa cea mai cunoscută era dory, al cărei nume a fost comparat cu alb. dorë „mână“, în realitate apropierea trebuie făcută de dari „soare“ în tagota, limbă din arhipelagul Vanuatu, în Oc. Pacific prin intermediul skr. daru „suliţă“, de aici şi engl. dart şi dárda. Dar celebra suliţă macedoneană se numea sarisa ori sarissa, cu et. nec., de ex. Blumenthal o deriva din * skwrvi - în legătură cu tăiatul, alţii o deduc din zari se „trust itself in“, ori gr. sairo „a-şi arăta dinţii… ca şi câinele“, chiar alb. arrij „a ajunge, a atinge“ precedat de s' prepoziţie privativă cu sensul „nu“. În realitate numele cunoscutei suliţe de 4-7 m. se compară cu skr. saru „suliţă“ şi mai ales sari „suliţă“ în lolsiwoi din Arh. Vanuatu, comparaţi şi sare „suliţă“ în amblong cu sare „soare“ în kaipi, toaripi (Papua N. Guinee) sari „săgeată“ în ngwatua. Aici trebuie amintit şi numele avest al suliţei sura, identic cu sura „soare“ în v. indiană, cf. magh. szúr „a înţepa“ şi lat. surus „ţeapă, ţăruş“. Tot un fel de suliţă la greci e kamaki unde trebuie să vedem ind. kam „soare“ (kham în nagameză, ţig. etc.) 
  
Se vede clar că -isa (issa) e un sufix ca şi în suliţa românească şi slavă (< sol „soare“) cf. şi skr. śula „idem“, cf. tagalog suligi şi mong. sulde „suliţă“. 
  
Iată şi numele german al suliţei gari. El se compară cu gar, gara „băţ, prăjină“ în solonă (tunguso-manc.), cu gara „băţ, prăjină“ în konda /dravidiană, sudul Indiei, cu giri „prăjină“ în tsezi (Caucaz), gor „prăjină“ în udi (Caucaz) şi în spatele acestor cuvinte este soarele garri în ngadjon (Australia), grian la celţi. Şi în cecenă (inguşă) ga: ra, gar e o bucată de lemn despicat. Se deduce de aici că suliţa primitivă era un par cu care omul mergea la vânătoare, pe care apoi l-a ascuţit ca să lovească şi să rănească animalul. 
  
În limba ngadjon suliţa se numeşte barg, exact numele soarelui în lakă (Daghestan, Caucaz); am mai observat relaţia Australia-Caucaz la gar, gor „prăjină“ faţă de garri „soare“. Să ne mai mire că în limba hausa din Nigeria suliţa se numeşte maašii de la maš scris mash „soare“ în nubiană (la sud de Egipt) cf. şi šamaš „soare“ la asiro-babilonieni? 
  
Japoneza are yari „suliţă“ (vezi sari, sarisa cu s>y, ca în turcice). Ainienii numesc suliţa op cf. op „soare“ în yawelmani, nativ americană, limbă stinsă în sudul Californiei. Pare a fi < magh. nap cu n- dispărut. 
  
Iată alte ciudăţenii. Germ. spiess şi ucr. spis „suliţă“ seamănă cu soarele fenician sipis = sepes = sapas, berva în umbriană explicată prin * gwern - e asemănătoare şi cu veru latin şi cu beru în malto (dravidiană), zulu klwa = iklwa (Africa de Sud) - similar bg. kolve „ţăruş, ţeapă“ (la pl.) iar umkhonto se apropie de gr. akondio (= akontio), keka, suliţa în ayapathu (Australia) aduce cu kuikae „soare“ în kapishana (Venezuela, Brazilia) cf. şi qwick „rapid“ în engleză! În schimb suliţa rusă kopio seamănă cu kap „cerul“ protohitit (eventual gr. kop „a tăia“?), iar estonul oda cu od „stea“ în mongolă, oda „lună“ în ow olkola (nativ australiană), în timp ce finl. seiväs [seives] se compară cu fenic. sepes/sebes cu b>v. 
  
ARMĂ. Cum vor fi numit primii oameni armele: suliţa, săgeata, sabia, parul, puşca? De la numele soarelui care trimite săgeţi în toate părţile. 
  
Sabia e în legătură cu saule cu u > b „soare“ în baltică ori cu saba „soare“ în klamath (amerind.), sword cu suor „soare“ + suf. -d, meč din rusă şi turcă cu šemeš, soarele ebraic (vezi şi emuš, sabia ainiană): turcii mai numesc sabia kiliç, comparabil cu sl. kolo „roată“ < „soare“. Lat. ensis, în schimb, pare legat de luna mensis. Cf. cor. kal „sabie“. 
  
Suliţa are nume slav, ce e înrudit cu sol, soarele; un nume maghiar al suliţei e szúrás, apropiat de dacic sur; sarisa e o lance macedoneană lungă, de la soarele sar, care astăzi se găseşte în limba kaipi şi toaripi din Papua Noua Guinee. Şi sula se compară cu soarele sol, în lat. ar fi subula care se vede că e saule cu u > b ca în sabie, în engleză sulă se zice awl apropiat de noi de kimric haul „soarele“. Tc. mizrak „suliţă“ ~ georg. mze „soare“, iar [girit] ~ niger-congo gira „soare“. 
  
Parul, ţăruşul au fost printre primele arme. Lat. avea surus (!) faţă de soarele sur, dar şi palus cf. Apolo, Apol- (şi în engl.) ungurii au karo, acuz. karot comparabil cu soarele kart (vezi Crăciun, gr. krat- „forţă“, sem. kart „oraş“, tc. kurt „lup“ etc. cf. şi kard „sabie“). 
  
Săgeata, pe lat. sagitta poate fi legat de *sag/ saku „soare“ în amerind., siqiniq la esk., suka „stea“ la dravidieni; engl. arrow, mai vechi earh, arwe ar fi în relaţie cu arcul, dar, după noi cu tagalog (Filipine) araw „soare“. Ungurii numesc săgeata szúrás < soarele sur, ca la daci, şi nyil pentru care vezi nyima „soare“ tibetană, ne în burmeză. Ruşii au strela cf. aster „astru, stea“ respectiv Thura „soare“ în burmeză. În schimb tc. ok „săgeată“ trebuie să provină din pok, onomatopea poc, a pocni în ultimă instanţă din šapaš, šopoš, poš>poč>pok, aracul mic de roşii se numeşte pocă. 
  
Pumnalul turcesc este kama, după noi, legat de kam „soare“ în ţig., nagameză, cuţitul knife prin kn se compară cu soarele kon la cimuşi. 
  
Puşca provine din ţig. pus „pai“ < fen. šapaš „soare“ după cum paiul e paleus pe lat. ~ Apolo/Apaliu- în sl. şi magh. soloma (vezi sol „soare“ în lat.). Deci prima puşcă a fost de fapt un pai prin care suflai o săgeată otrăvită, era deci ţeava. Azi puşca trage cu gloanţe (pe sl. pulia, se vede legătura cu Apolo). Tot aşa gun în engl. nu e cum se spune în dicţionare, ci se vede relaţia cu tc. gün „soare“. 
  
Însuşi termenul generic de armă e arma pe lat. legat de sem. rama „a străluci“ < ra „soarele“, sîlâh la turci seamănă cu sila „putere“ (sl.) < i.e. *suel „soare“, iar sl. orujie e tot în relaţie cu astrul zilei. Cf. arm. ar „soare“, anatolian arma „lună“!. 
  
Armele sunt folosite în luptă. Se vede derivarea lui a lovi din Lebe, soarele dogon. Armele folosesc în război (bellum pe lat. cf. drav. bel „alb, a străluci“) < „soare“, war în engleză < drav. vera, wera „soare“. 
  
Iată alte relaţii între soare şi armă: sabia la daci se numea samšilla pe care noi o comparăm cu samas „soarele“ asiro-babilonian; gr. âstrape = asterope de la astra „săgeată“ şi „suliţă“, skr. svaru cu acelaşi dublu înţeles (Hasdeu, SI, II, p. 20), dar marele învăţat n-a adăugat că aster este steaua, iar svar în skr. e „soarele“. 
  
Romanii aveau pilum „suliţă grea“ (se vede asemănarea cu Apolo, dar mai ales cu pil „foc“ în coreeană: foc < soare) un alt nume al suliţei la romani era veru, iar veruina era o suliţă lungă, ambele cuvinte se aseamănă cu „soare“ în Polinezia vera (şi la dravidieni). 
  
Despre relaţia soare-armă vezi şi Mandics György, Evoluţia şi cultura Africii vechi, B, 1983, p. 256 unde se spune că un uriaş Badukala era tare supărat pe soarele Woésé şi lansează o sută de săgeţi, dar Soarele iese din groapă sângerând cu săgeţile înfipte în corp. Razele de soare au fost comparate cu nişte săgeţi, suliţi. Şi alţi oameni s-au gândit la această similitudine. Iată pe Internet sub Google (Brigit the Goddess) scris de Milaire Wood (martie 2009): „The rays of the sun may also be described as fiery arrows“. E şi un cântec intitulat An arrow from the sun (în tagalog - Filipine araw). 
  
Dar engl. javelin „suliţă“ vine din fr. javeline < javelot la rândul său „probabil“ din celtică cf. v. irl. gabul „furcă“, acesta în legătură cu cerul gab la prehitiţi, în ebraică „boltă“, iar rus. kopio „suliţă“ cu varianta lui gab, anume kap „cer“ (furca poate rezulta din Palk, soarele în mitologia coreeană prin rotacizare şi cu p > f ca în folk, [folko]). 
  
Armele sunt distrugătoare ca şi razele ucigătoare ale soarelui torid în ţările tropicale şi nu numai. 
  
Un sinonim al lui Şamaş era Nergal, la început stăpân al soarelui arzător apoi zeu al războiului care „ducea cu el arme neîndurătoare“ (C.Daniel, Civil. sumer., B, 1983, p. 164). Explicat pe mongolă, după noi, din nar „soare“ şi gal „foc“ Nergal ar fi „foc solar“. 
  
Şi acum relaţia cu războiul. În engl. war vine din v. fr. werre „război“ la rândul lui din francic werra < germanic *werso cu sensul „a produce confuzie, perplex“ (sic!) 
  
Noi, în schimb, credem că werra în germanice se compară cu vera „soare“ în dravid., polineziană, în niger-congo giro mai apropiat de fr. guerre. În germ. Wehr „apărare“. Iată şi alte similitudini: gr. polemos cu Apolo, ainian tumi cu Toma „soare“ în amerindiană, o variantă a lui kam „soare“; aici e şi gruzinul omi „război“; balt. kars e în legătură cu cerul *ker, dar şi cu soarele Khores, la irano-slavi; magh. harc se compară cu iran. hor, dar e acelaşi cu balt. kars cu k > h: sl. voina e legat de bela/vela „soare“ (dravidiană) ca şi borba „luptă“ (bela/bera) iar lat. lucta trebuie să aibă ceva comun cu luc din luks „lumina“ (soarelui), poate şi cu lak „soare“ (atakapa, Texas). Iată şi în limba bukusu (bantu, Africa) „război“ e soolo faţă de sol „soare“ în latină. 
  
CUI. Şi cuiul e ascuţit ca o săgeată sau o rază de soare. Lat. cuneus cf. turcic kun „soare“; fr. clou se compară cu sl. kolo „roată“; kala şi kalynda „soare“ în hawaiană, respectiv sanscrită, col „soare“ în achumawi (amerindiană). 
  
Germ. nagel pare apropiat de mong. naga „cer“ (aici şi engl. nail), iar magh. szeg [seg] de „soarele“ *sag cum am văzut la şoarecele basc sagu, la „a zice“ germanic sagen (> say în engleză), sagitta, sag „ferăstrău“ etc. În schimb gr. karfiá „cuie“ aminteşte de soarele irano-slav khor-, khors, scitic khursun. Nimic despre sl. gvozd', ar. mismaar, tc. çivi, mîh. 
  
FURCA. Şi această unealtă are câţiva dinţi. 
  
Lat. furca este dedus de Walde din i.e. *g'hei- „a prinde, a lua“. Noi îl comparăm cu Palk, care în mitologia coreeană este zeul soarelui dintr-un idiom care transformă p în f şi cu rotacizare. Magh. villa şi sl. vily se compară cu vela „soare“ în melaneziană cu varianta vila „fulger“, wila „fulger“ în polineziană, wilu-ka „soare“ în australiană, (= wila „foc“). Şi gr. piruni pare în legătură cu focul pyr, acesta din „soare“. Furca de tors la turci e öreke care are un p- dispărut, deci provine din *porex. Se vede legătura cu soarele Palk la coreeni, cu pari „soare“ în amerindiană, „foc“ în australiană şi iarăşi cu pur, por, para, amintitele denumiri ale focului. 
  
În schimb diren, dirgen din turcă par a aminti de cerul turcic şi de daire, un fel de tobă de formă rotundă ca cerul, soarele. German. heugabel, misstgabel, gabel nu ştim cum să le explicăm. Cf. ebr. gab „bolta“ cerului? Sau cf. gbei „soare“ în ogoni (niger-congo)? Ori cu soarele guba din limbi bantu? 
  
P.S. Despre lat. furca Anatoly Lieberman scrie: 
  
„Despite its obscurity may have been native în Latin“, iar în legătură cu sl. vily, germ. gabel: „are also oppaque from an etymological point of view“ (On Spoon, Forks and Knives, Oxford etymologist) , Internet. 
  
Găsim chiar vilka, wilka „soare“ în aymara (Bolivia, Peru, Argentina, Chile), ce seamănă bine cu sl. vilka „furculiţă“! (pol. wilka?) 
  
A LOVI. Rom. lovi provine din slavă, dar în acest idiom poate fi legat de Lebe, soare la dogoni, respectiv de Libir (vezi lista) din P.N. Guinee cu b > v. 
  
Comparabil cu Apolo/ Apelo este lat. pello, ēre „a lovi, a izbi“ care are şi varianta cu im: impello, ēre, impuli, impulsum. 
  
Sl. udariti, udar „lovitură“ sunt astfel în relaţie cu od, oda „lună“ în ow olkola (nat. austr.) od mongol „stea“, dawaar „stea“ în guguyimidjir (nat. austr.) mai ales cu khmer dara „stea“. Cf. dari „soare“ în tagota (Papua N. Guinee). 
  
Latinii mai aveau fligo, -ĕre „a se lovi“, după noi, e vorba tot de Apolo/ Apelo cu p > f şi cu g din rădăcina verbului ca şi g- „eu“ (=ego) din limba oneida, statele New York, Wisconsin, Ontario, LL, 189. 
  
În limba marind din Indonezia şi Noua Guinee avem sak „a lovi“ pentru care cf. eskimo siqiniq „soare“, suka „stea“ (dravid.), saku „soare“ în kaddo, sakita „soare“ în wichita (ambele amerind.) şi chiar sak „soare“ (vezi lista). Ungurii zic rácsap, după noi cf. ainian čup „soare“, ér cf. armean ar „soare“, üt cf. sum. Utu; lovitură e szurás de la sura „soare“. Turcii zic vurmak „a lovi“, unde vur se compară cu vera pomenit s.v. sus (verus, veredus, verna, veru etc.) cf. şi vula / *vura în figiană. 
  
Pentru engl. hit „a lovi“ propunem abhaz Hayt „soare“, hottu „soare“ (dravid.), hi „soare“ în japoneză. 
  
Soarele loveşte cu săgeţile sale (razele). 
  
Engl. smash „a lovi cu putere, a izbi“ seamănă cu šamaš (shamash) „soare“ în asiro-babiloniană (ebr. šemeš). Chiar verbul a izbi, explicat prin slavă, după noi, se compară cu izuba „soare“ în kirundi (Ruanda) cu u > y ca în tu > ty, dum > dym „fum“ etc. şi cu dispariţia lui î (â, y). De aici să vină şi izba „casă“ la ruşi? Desigur rotundă cum sunt iurtele siberiene şi casele la africani. Aici şi izbuti, izbândă, izbăvi = salva (şi acest verb e în legătură cu soarele sal în garo, nu cu sol din latină!) Izbândă înseamnă „victorie“ or soarele e neînvins (sol invictus). Izuba din kirundi se compară cu juba, guba, jua, toate „soare“ în diverse limbi bantu africane. Vedem că guba < gab „bolta cerului“ (ebr.) care e inversarea iran. bag „cer“! Nu cumva izbi, izbăvi, izbândă, izbuti ne vin din tracică, de unde le au şi slavii? 
  
SĂGEATĂ. Soarele „trimite“ raze. Acestea au dat numele armelor. 
  
Să se observe că eng. arrow seamănă bine cu tagalog (Filipine) araw „soare“ ca şi chin. shi „săgeată“ cu shi [ši] „soare“ în mixe de jaltepec (Mexic); ainianul ay se compară cu soarele pay în kiowa (nat. amer.) cu p- (în jap. e invers ya). Săgeata se numeşte în egipt. ser, sari în bribri (nat. amer.) pentru care cf. sera „soare“ în siagha (Papua N. Guinee), sor în bulom, sure în tribi (Papua N. G.) care se aseamănă bine cu sura sanscrit, soare românesc. Vezi şi magh. szúras. Legat de aster „astru, stea“ pare sl. strela, (thura „soare“ în burmeză).Dravidianul amp „săgeată“ poate fi fenicianul šampaš cu š, respectiv aš dispărute. În spatele germ. pfeil, oland. pijl [piil], pilen din suedeză, norvegiană este Apolon. Aici e şi fr. flèche (în germ. p > f). 
  
Adăugăm pana „săgeată“ în tagalog ~ pan „soare“ în xinca (nat. amer.) ,ouray în Utah cu oorya „soare“ în asheninka (nat. amer.) Mongolul sumu (n) se compară cu samas asiro-babilonian (astrul zilei), iar rama „săgeată“ în tetum (Timorul de Est) cu ra în egipt., maori, polineziană etc. Deci lat. sagitta se leagă de *sag „soare“ cf. saku, sakita în wichita. 
  
Să adăugăm orokolo (Papua N. G.) harita ~ hare „soare“, rohingya sel „săgeată“; qam „săgeată“ (ket) < v. ind. kham; gr. belos „săgeată“ cf. bel, beil „soare“ în rohingya, celtic Bel, zeul soarelui. 
  
Sabia se numeste dhama in chakma (Bangladesh) ~ ndama ( »s. » in continuare « soare »). Lat.gladius il compar cu ghali”s.” in klatskanie, Alaska, si cu galo” s. » in sinaugoro (Papua N.G.), in tamil sabie se zice val iar sulita vel cf. vela « s. » in dravidiene si melaneziana; jap.katana si telugu katti »sabie »~ kath, soarele etrusc; mong.s elemcf. selao »astru diurn » in dzoratai, Elvetia;kal in coreeana cf. kala, soarele in hawaiana; tc. Kilichcu hawaianul de mai sus, vezi si kolo »luminatorul zilei » in watubela, Indonezia, kol »s. » in scitica; sabie din slava, alb. ,maghiara etc. seamana cu saba, astru diurn in klamath (coasta americana a Pacificului), dar gasim sab -« sabie » in Chad,vezi si sobi »s. » in sarda; cecenul galag~lat. gladius; hoari din maori: pers. hwar »s. »,hare in orokolo (Papua N.G.), somali seef cf. sepes, soarele fenician. 
  
Vezi si pokom »soare » in maidu, penutian, Mexic si boq »s. » in bezhita (Caucaz) evident cu p- disparut,fenomen arhicunoscut; tur e sageata in sissano, Papua N.G., fata de thura, soare in burmeza. Dar cel mai bine se vede in orokolo, unde soarele e hare, iar sageata harita. In nepaleza sageata e ban si o compar cuban, cerul dravidian, India de Sud, bhanu, luminatorul zilei in sanscrita. Adaugati in vechea indiana khaga »soare,sageata » Q.E.D.! 
  
Sageata se trage cu arcul, iar arc in latina e arcus,comparabil cu v. indian arka »soare ». 
  
Apollo era zeul soarelui, luminii, medicinii si al manuirii arcului. Sa adaugam, in sfarsit, rus.voina, pol.wojna, ambele « razboi » cu wayna »soare » in adzerma, Niger. 
  
Prof. Ion Carstoiu 
  
Referinţă Bibliografică:
FAMILIA SEMANTICĂ / Ion Cârstoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1593, Anul V, 12 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Cârstoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!