Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Documentar > Mobil |   


Autor: Ion Cârstoiu         Publicat în: Ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

ORIGINEA NUMERALELOR 1,2,3
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Se cunosc relativ puţine lucruri despre provenienţa numerelor mici. Este ştiut că ele „au fost cuvinte cu sens concret care, ulterior, prin abstractizarea sensului şi schimbarea funcţiei, au devenit numerale. sensul lor originar nu poate fi reconstituit, deoarece funcţionau ca numerale cu mult înaintea diversificării limbii-bază“ (L. Wald, Progresul în limbă, B., 1969, p. 130). Iar acad. Al. Graur, Puţină aritmetică, B., 1971, p. 14 scrie: „Cum s-au creat primele cuvinte care denumesc numeralele? nu ştim. În limbile indo-europene numeralele provin dintr-o epocă prea depărtată de noi pentru ca studiile comparative să ne poată aduce lămuriri asupra originii numerelor mici“. 
  
După părerea noastră pe omul primitiv, ieşit din peşteră, 1-a impresionat cel mai mult Cerul. De acolo vin lumina, căldura, ploaia, arşiţa, fulgerul, tunetul şi alte fenomene cereşti. Omul, fiind neputincios faţă de imensitatea cerului, nu întâmplător a considerat cerul unicul zeu primordial în mai toate limbile cunoscute pe globul pământesc. 
  
Numărul „unu“ este chiar al dumnezeirii şi pentru că Cerul e unic noi credem că „1“ înseamnă chiar „cer“. În indo-europeană „1“ se zicea în mai multe feluri: 
  
- *oino, de unde lat. unus, gr. oinos, germ. eins etc. pare în legătură cu cerul sumerian an; 
  
- *oiko, de unde sanscr. eka, pers. yek, ţig. ek, după noi e în relaţie cu cerul vechi indian kha, lat. caelum; 
  
- o altă denumire a lui „1“ este i.e. *sem. Iarăşi remarcăm similitudini cu tc. sema, arab. sama, ebr. šamu etc. (mai ales cu primul) toate cu sensul „cer“; 
  
- cât priveşte pe i.e. *sems, aici ne gândim că trebuie să-l comparăm cu numele soarelui şamaş, samas, şams, şemeş, la sumerieni şi semiţi. 
  
- în sfârşit, tot în i.e. „1“ se mai zicea *sen (din care provine gr. hen la neutru), ceea ce poate fi apropiat de numele lunii la sumerieni sin sau al soarelui la germanici sun. 
  
Că lucrurile ar putea sta astfel vorbeşte şi situaţia din alte familii de limbi: - magh. egy „1“ ~ magh. ég „cer“. 
  
- tot aşa turcescul bir conţine aceleaşi consoane ca şi cerul scitic abra din care probabil derivă, cf. biri „soare” in dravidiene (India). După cum cafrul (din Africa de Sud, Mozambic) numa e imposibil să nu ne ducă cu gândul la num „cer“ samoed (în nordul Siberiei). 
  
Mai ciudate sunt denumirile numeralului „1“ în ainiană shine (limbă în Japonia) pentru care cf. engl. shine „a străluci“ (cerul strălucitor?), în semitică uahăd „1“ pare a se compara cu iranicul baga „cer“ cu u=b şi h
  
Şi mai interesant este numeralul „1“ din limba sesake (idiom melanesian din Oceanul Pacific) unde e sikai, aproape ca şi pronunţia engl. sky [skai]. 
  
În relaţie cu numeralul „1“ este cuvântul „singur“: solus, -a, -um în latină, pe care noi îl comparăm cu lat. sol, -is „soare“, acest astru fiind şi el unic în Univers, pe când gr. monos este sigur în legătură cu astrul nopţii, luna: mona la germanici, men la gr., mensis la romani. Aici trebuie să amintim şi adjectivul românesc stingher „izolat, răzleţ, singur“ dedus de L. Şăineanu din stingheri < stăngâni < slavă, dar lăsat cu et. nec. în DLRM, DEX, MDE, V. Breban etc. Poate fi cerul turcic tengher, precedat de s, cf. şi engl. lone, lonely, alone „singur, stingher“ ~ luna. 
  
Sunt şi numerale mai greu de explicat. 
  
- sl. edin e legat de magh. egy < ég sau de chin. tien, ambele „cer“? 
  
- armeanul mi, în schimb, se apropie de un nume al soarelui (moş, mus, Mitra), căci ştim că de aici vine şi alb. mi „şoarece“, ca şi etruscul mi „eu“, ebr. mi „cine“. 
  
În concluzie, în cele mai multe limbi numeralul „1“ provine din numele cerului. În favoarea acestei idei pledează şi faptul că protosumerienii indicau cifra „unu“ printr-o elipsă, adică forma aproximativ rotundă a cerului (C. Daniel, Civil. asiro-bab., pag, 321). Ceva asemănător cu această ipoteză, dar numai în legătură cu soarele, luna la Florica T. Câmpan, Povestea numerelor, B., 1965, p.14, lucrare consultată după elaborarea articolului nostru. 
  
Numeralul „doi“ are oficial aceeaşi origine necunoscută. În opinia noastră s-a pornit de la teoria opoziţiei cer - pământ ca în mitologia chineză şi iranică. Astfel, i.e. *dui, *di trebuie legate de numele chinezesc al pământului di, la greci de, do, la albanezi dhe, dacic da, ebr. adama, etc. În amintita limbă sesake dua „doi“. Chinezii zic la „2“ er, denumire pe care o comparăm cu tc. yer, aramaic erh, germ. erde, engl. earth, arab. ard. Finic kit, tc. iki sunt, după noi, provenite din sumer. ki „pământ“ (alte explicaţii inacceptabile la Sevortian, „Etimologiceskii slovar' tűrkskih iazîkov“, M., p. 337-399). 
  
Denumirea semită a lui „2“ e tn, ceea ce ne face să ne gândim la tina din sl. şi thai, ambele „pământ“. Ainianul tu(p) (cu p facultativ) trebuie să fie chin. tu, cu sensul aşteptat „pământ“, o variantă a lui di şi ti. 
  
Dacă „1“ şi „2“ înseamnă în general „cer“ - „pământ“ ce să fie „3“? Benveniste îl explica prin radicalul ter/tr, „depăşire“ a seriei de 1-2 către pluralitate. Acad. Alexandru Graur scrie: „Ideea că lat. tres ar veni de la trans „peste“ adică nu merită nici o atenţie“. 
  
Şi actualul numeral „3“ a avut un sens concret. De exemplu chin. san este identic cu engl. [san] „soare“, ori asemănător cu luna sumeriană sin ori „fiu“ sun. (Cerul = tatăl. Pământul = mama, Soarele = fiu), cf. frizianaul san „astru diurn” (Olanada). 
  
Magh. harom „3“ credem că e iran. hor, har, hvar „soare“ + -m „acesta, al meu, de care vorbesc“. Dar i.e. *treies se compară cu semitic terah „luna“, cu zeiţa japoneză a soarelui Amaterasu, cu zeul soarelui Mitra, cu berberul itri „stea“, v. ind. tara = star (i.e. *aster „stea“). Deci „trei“ a însemnat, la origine, „soare, lună ori stea, astru“! Aşadar semit. tlt „3“ se compară cu latinescul stella, arm. astl, tl + -t sufix de feminin. Nu credem că mai e de mirare să presupunem că ainianul re(p) se apropie de egipt. re „soare“. Comparati indoeuropeanul *treies cu burmezul thura „soare” (Birrmania). 
  
Mai complicată ni s-a părut provenienţa tc. űç „3“ (pentru care vezi Sevortian, op. cit. p. 642 cu alte ipoteze) care poate fi decupat din v. pers. rauča „lumină“, skr. raoča, cu lat. lux, lucis, sl. luč, rom. a luci, tot în legătură cu strălucirea soarelui (uča). 
  
Prof. Ion Carstoiu 
  
Referinţă Bibliografică:
ORIGINEA NUMERALELOR 1,2,3 / Ion Cârstoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1483, Anul V, 22 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Cârstoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!