Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Documentar > Mobil |   


Autor: Ion Cârstoiu         Publicat în: Ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Originea limbajului si filosofia
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Specialistii afirmă că „soluţionarea problemei originii limbajului depăşeşte posibilităţile lingvistice“ şi că „rezultatele nesatisfacătoare se datorează faptului ca până acum antropologii, lingviştii, istoricii, psihologii nu şi-au conjugat cunoştinţele, metodele şi punctele de vedere“ (TLG, B., 1971, P. 298). 
  
E cert că originea limbajului este intim legată de apariţia omului şi a societăţii omeneşti. Există două teorii cu privire la apariţia omului însuşi: mai întâi cea religioasă care afirmă că Dumnezeu l-a creat pe om din lut (pământ) şi teoria evoluţionistă după care omul s-a desprins dintr-un soi de maimuţe şi anume din ramura australopitecilor cu aproximativ 5-6 000 000 ani în urmă, strămoşul omului evoluând lent. Mai întâi faptul că s-a ridicat pe picioare a căpătat un alt orizont (homo erectus). Mersul biped a dus la transformări ale unor organe interne, dispuse acum pe verticală. Pe vremea aceea limbajul omului se rezuma la strigăte, răgete şi mârâieli legate de anumite activităţi: vânatul în comun, viaţa socială. Se crede că vorbirea articulată nu ar fi mai veche de 100 000 ani sau mai multe sute de mii de ani (Finuţa Hasan, Intr. în lingv., B, 1972, p.29, A. Vraciu, Lingvistica generală şi comparată, B., 1980, p. 40-48). 
  
Noi propunem o soluţie pornind de la convergenţa limbilor actuale. Se ştie că astăzi în lume sunt peste 3000 de limbi inegal evoluate: unele idiomuri reflectă stadii foarte vechi, s-au conservat prin izolare, iar altele sunt aşa de amestecate încât cu greu poţi pătrunde în tainele lor. Ipoteza noastră se bazează pe lingvistica comparată coroborată cu mitologia generală şi în primul rând cu teoria opoziţionistă din filozofia veche chineză (Yin şi Yang) şi iraniană. E limpede că strămoşii omului s-au adăpostit în peşteri, de unde ieşind pe două picioare au ridicat capul spre CER să vadă cum e vremea. Aceasta e ideea noastră: a relaţiei om-Cer. Omul a fost impresionat de fenomenele naturii: cerul uriaş, soare, nori, fulgere, tunete, lumina zilei, întunericul nopţii. Cerul a fost primul şi singurul zeu, aşa că ideea monoteismului originar nu e o aberaţie. Să se observe că sumer an înseamnă „cer“ şi „zeu“, la fel iran. bag, samoedul num, deus roman e din familia lui *dieu ,,cerul senin“, cf. Diaus pitar la indieni, Jupiter, diews la baltici, Zeus. Tot din această rădăcină provine şi cuvântul care înseamnă „zi“: dies. 
  
Din teama faţă de înfricoşătoarele fenomene naturale pe care nu le înţelegea, a luat naştere religia. Când D-zeu l-a pus la încercare pe Avraam, acesta n-a ezitat să aducă jertfă pe propriul său fiu Isaac, şi atunci îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic, căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu întrucât n-ai cruţat pe fiul tău“ (Geneza, 22,12). 
  
Noi considerăm că este sugestivă punerea laolaltă a cuvintelor actuale sau vechi cu sensul „cer“ pe care le-am împărţit, în mod arbitrar, după o consoană de bază: 
  
CERUL G CERUL K CERUL D CERUL N CERUL S 
  
scr., iran. baga scr. kha i.e.* dieu ch. tian ebr. šamu 
  
tung. buga lat. cael- scr. Diaus pitar gr. uran- ar. sama 
  
mong. naga engl. sky lat. Jupiter sum. An tc. sema 
  
prehit. (i)yah bari ki (Afr.) gr. Zeus asiro-bab. Anu ketă es 
  
lit. dang finic ukko balt. diews egipt. Nut scr. asman 
  
polin. rangi iran. kam tuvină daer samoed. Num  
  
mong. tenger iukag. kudzu irl. Nem  
  
magh. ég  
  
CERUL P CERUL B CERUL F CERUL T 
  
ciuvaş pelet scit. abra thai fa 
  
etr. falado ciuvaş tura 
  
Rămân neincluse: sl. nebo, germ. Himmel, fin. Jumala, ainu nisor, basc zeru, engl. heaven etc. 
  
Deşi teoria onomatopeică şi a interjecţiilor rămâne în picioare, nu se poate şti de ce unele onomatopei şi interjecţii au rămas şi astăzi, iar altele s-au transformat în cuvinte. 
  
Ca să glumim, vom spune că primul cuvânt scos de om a fost au! din care par a proveni sum. an „cer“, iran. ag>bag, căci u>n ca în unde, ori în g ca gde „unde“ la slavi (vezi şi numeralele pentru „1“). 
  
În tot cazul cel puţin trei sunt lucrurile probabile: 
  
- că limbajul este rezultatul unei exprimări metaforice; 
  
- că el a fost codificat şi datoria noastră este să găsim codul şi să-i arătăm evoluţia semantică; 
  
- că în alcătuirea diverselor cuvinte şi a limbilor nu trebuie să ne referim la punctul de vedere al ştiinţei actuale, ci la credinţele omului primitiv, căci atunci au fost create cuvintele. 
  
Să dăm câteva exemple. 
  
Potrivit ştiinţei moderne omul provine dintr-un soi de maimuţă, dar toate credinţele religioase ne spun că el a fost creat de Dumnezeu din lut, suflându-i viaţă. 
  
Este evident că lat. homo „om“ e apropiat de humus, humă pe româneşte, după cum Adam „omul“ e asemănător cu adama „pământ“. Germanicul man „om“, cu originea nesigură, (comparat cu *men „a gândi“) e iarăşi în relaţie cu finic maa „ţară, pământ“, maan fiind un adjectiv „din pământ“. Chiar chin. [jen] trebuie să-1 comparăm cu gr. gen- „a crea, gen, neam“, acesta fiind clar un derivat din ge „pământ“. 
  
Dar samoezii din nordul Siberiei cred că D-zeu a luat mai întâi nişte crengi de copaci care au devenit oasele (scheletul) pe care a lipit pământul, iar ainii din Japonia afirmă că Dumnezeul lor a luat crengi de salcie. Desigur aceste credinţe au lăsat urme, căci să observăm că „os“ şi „lemn“ se spune la fel: sl. kost', lat. costa, gr. osteon, lat. oss- corespund v. ind. kašt „lemn“, după cum termenii lat., grec fără k sunt apropiaţi de astula „lemn mic“ (aşchie). De asemenea chin. -coreeanul kel „os“ se compară cu i.e. *kel „lemn“. În evreieşte eţ e „lemn“, iar eţem are semnificaţia „os“ (cf. schelă-schelet !) 
  
Omul în vechime a crezut că fiecare planetă reprezintă un zeu, că planetele ne influenţează viaţa (astrologia); zilele săptămânii, lunile, calendarul sunt legate de astre, horoscopul etc. 
  
Până de curând oamenii au ştiut că Pământul stă pe loc şi soarele se învârteşte, se mişcă, răsare, apune şi iar răsare zilnic. Nu trebuie să ne mirăm de faptul că atunci când oamenii au creat cuvântul ,,a sta“ ei s-au gândit la stea (star), în româneşte se vede acest lucru cel mai bine: o stea ~ să stea. În schimb soarele merge pe cer (arab. meši „a merge, a se plimba“ ~ ebr. šemeš „soare“) ori sare: acum e într-un loc, iar peste trei ore îl vezi în alt loc: a sărit acolo. Verbul sare seamănă cu soare, cu sura din v. indiană, mai ales cu sare”soare” in kaipi, toaripi din Papua Noua Guinee, după cum lat. salire „a sări“ e în legătură cu sol „soare“, si cu sal „astru diurn” in limba garo, India. La N. Stănescu „soarele saltă din lucruri“. Soarele răsare, adică sare din nou. E posibil ca şi lat. re- care arată o acţiune repetată să provină tot din denumirea egipteană a soarelui re. 
  
Noi formulăm ipoteza că limbajul primar e o descriere metaforică a fenomenelor şi activităţilor cosmice legate în primul rând de Cer, apoi de Pământ şi în sfârşit foarte multe, de Soare, Lună şi ceilalţi aştri. 
  
Prof. Ion Carstoiu 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Originea limbajului si filosofia / Ion Cârstoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1384, Anul IV, 15 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Cârstoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!