Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Documentar > Mobil |   


Autor: Ion Cârstoiu         Publicat în: Ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

AU AVUT DACII SUNETUL Â (Î) ?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Întrebarea de mai sus e legitimă. Vor fi avut dacii sunetul â = î precum slavii ori turcii? Încercăm să dovedim acest lucru prin câteva etimologii. Verbul a râde este explicat prin lat. ridere, iar acesta din i.e. *urid „a se ruşina“ cf. skr. vrid „a se ruşina“. Dar de la acest sens şi până la „a râde“ e cale lungă! Mai curând noi apropiem rom. râd de numele soarelui ra la egipteni, maori (care poate fi legat şi de skr. sura „soare“). Comparaţi: ha! ha! ha! cu ha „soare“ (în v. indiană); hi! hi! hi!, râsul sfielnic, cu hi, astrul zilei la japonezi; sl. smešn „de râs“, smeius „eu râd“ ~ ebr. šemeš „soare“; comic poate fi legat de kome „sat“, la rândul lui în relaţie cu kam „soare“ la ţigani şi nagamezi; engl. laugh ~ celtic Lugh, zeul soarelui; tc. gül- cu ghali „soare“ în klatskanie; aici e şi gr. gel- „a râde“, de asemenea kul în ciuvaşă. 
  
În limba ketă (pe Ienisei) „a râde“ se zice dagh şi se compară cu daga „soare“ în cercheză (Caucaz), respectiv cu kabardin dagha „soare“. Se observă apropierea dagha ~ Lugh cu d - l ce se mai întâlneşte în dacrima - lacrima; dakota = lakota; ad în latină = al „la“ în semitică etc. 
  
La fel: siru „a râde“ în fanti, Ghana, prin sr se apropie iarăşi de soare, sura, seir (greacă), ca şi sirikka în tamilă, cf. kashmir siri „soare“; finl. naura seamănă cu mong. nar „soare“; georg. cin cu kin „astrul zilei“ la turcici şi amerindieni (vezi lista); gesh în alb. şi gosli în somaleză cu kashi „soare“ în amerind.; kata în maori - kot „soare“ în melaneziană, în idiomul manşilor pe Obi, kuat în camaiura, Brazilia etc., jap. warau cu araw „soare“ în tagalog şi cu alau din millcayac (amerind.); faroez flenna ~ Apolon/Apellon; danez grine „a râde“ ~ grian „soare“ în celtice. 
  
Cât priveşte engl. laugh acesta vine din v. engl. hlehhan, cf. germ. láchen, probabil imitativ (sic!), iar după alt dicţionar din germanic *xlaxjanan < i.e. *klak, cf. welsh cloch „clopot“, lat. glociare „to cluck, a cloncăni“; etimologie neinspirată. 
  
Am văzut că a râde e în legătură cu soarele. Exemple din literatură: Râde soarele-n fereşti! „Spre soare râd!“ (L. Blaga Lumina raiului) „Ieşi copile cu părul bălan şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea!“ (I. Creangă, Amintiri ... ) 
  
Concluzia noastră e că râd vine de la ra „soare“ ca şi sl. rad „bucuros“, lat. rad-, rod- „a roade“ şi că la daci suna chiar râd, cuvânt ce a fost preluat de latini ridere, fiindcă ei nu puteau pronunţa â=î, pe care le redau prin i cum fac astăzi cei ce nu au această vocală (englezii, francezii) care zic Gromiko, bistro în loc de Gromyko, bystro. Aceeaşi origine o are sl. rydati „a plânge în hohote“. Deci â este etimologic în râd!? 
  
Situaţia lui râu e asemănătoare cu a lui râde. Curent, se explică prin lat. rivus „idem“, aşadar se crede că scrierea actuală râu are pe â neetimologic. Şi râu provine de la „soare“ fiind apă curgătoare mare. Astfel, wi „râu“ în sentani (Papua) se compară cu dakota wi „soare“, ch. he cu cor. hae, jap. hi, ambele „soare“, magh. ár, drav. aru, ëru cu armean ar „soare“ (azi arew), lat. fluvius, germ. Fluss cu Apolo (aici şi magh. folyó „râu“, folyik „a curge“, ca şi rus. plavno „curgător“). 
  
Finl. joki, mari johe, sami johka, est. jögi par legate de soarele jahi din resigaro (nat. amer.), după cum arabul nahar se compară cu soarele nar la mongoli, ca şi în irl. rian „râu“ cu grian „soare“ ori mong. murön ~ mara „soare“ în abază (Abhazia, Caucaz). Tot aşa oromo haroo (somali haro) ~ hare „soare“ în Papua N. Guinee (vezi lista), s.v. orokolo, vietn. sông „râu“ şi indon. sungai cf. sngi „soare“ în khasi, manc. bira ~ beru într-o limbă din India, kur „râu“ în budukh (Caucaz) cf. khur „soare“ în iraniene = kur = kira în persană, de aici şi verbul curg. La samoezi situaţia e următoarea: în enets daha „râu“ cf. daga „soare“ cerchez (Caucaz), nganasan bikažää „râu“ seamănă cu Bicaz al nostru, Ozana lui Creangă cea frumos curgătoare se aseamănă cu tătarul özen „râu“. Japonezii numesc râul kawa comparabil, după noi, cu kawle „soare“ în bamana (Mali) şi mai ales cu kawe „astrul zilei“ în salinan, California. Burmezul lan „râu“ e cf. lan „soare“ în amerindiană (vezi lista). În mordvină, limbă uralo-finică de pe Volga „râu“ se zice jov, juv, dar şi rav. Acesta din urmă sigur se compară cu skr. ravi „soare“ şi cu rau „soare“ în sissano, limbă din Papua Noua Guinee. Să observăm că rom. nou se explică prin lat. novus, la fel bou prin lat. bovis. În realitate atât nou cât şi bou provin din i.e. dacică din *neuos, respectiv *guou. 
  
Aşadar limba sissano acum multe mii de ani era mai aproape de India şi Europa, căci putem presupune protodacic *rau „râu“ corespunzător mordvinului rav cu acelaşi sens, cf. skr. Ravi „soare“, latina având v ca şi indienii şi slavii (novus, sl. nov, ind. nava, etc). Găsim pe internet un tracic, eventual etrusc rau „râu“ ceea ce ar corespunde cu predacic *rau, cu a trecut la â: râu, exact forma cea mai veche românească. Acest râu a putut intra în latină sub forma riu + terminaţia -us, cum am scris la râde. Desigur deducţia e teoretică, dar nu imposibilă practic. 
  
Şi verbul a curge vine tot de la „soare“: i.e. *(s)reu - cf. skr. sar, sari în aore, mafea, sara în woravin, etc. Germ. fliessen ca şi Fluse sunt de la Apolo, ca şi chin. liu sau lou pe care dacă le citim cu r ar fi *riu, *rou! Adăugăm skr. rayah „râu“, apoi vechiul nume al Volgăi Ra, rus. rov „canal adânc“ (evident cu apă). 
  
Vezi şi rom. strânge (< i.e. dacic *streng-) de unde şi lat. stringere şi strunga de la stâna păstorească „loc strâmt, trecătoare îngustă“. Caută pe Freelang Dictionary. 
  
Şi petra şi casa am demonstrat că sunt cuvinte dacice intrate în latină (primul şi în greacă). 
  
Cum putem interpreta însemnările lui Petru Maior de acum 200 ani care scria: „ ... ne-am deprins a zice că limba rumânească e fiică limbei latineşti, ... . totuşi de vom vrea a grăi oblu, limba românească e mamă limbei ceii lătineşti?“ (P.Maior, Scrieri, I, 1976, 311). Cf. kogi „râu“ în hausa (Nigeria) cu khaga în skr. = koge în susu (Guineea) = kogua în cahuapana (nordul Perului); în skr., susu şi cahuapana „soare“! 
  
Adăugaţi şi rom. sângur: lat. singul- comparabile cu sngi „soare“ în khasi (India). Cf. şi scânteie, în (ân) ~ sum. an „cer, cavitate“, în cor. „în, înăuntru“. 
  
Prof. I. Carstoiu 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
AU AVUT DACII SUNETUL Â (Î) ? / Ion Cârstoiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1376, Anul IV, 07 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Cârstoiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Cârstoiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!