Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Cantec > Mobil |   


Autor: Ioan Daniel         Publicat în: Ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

Samariteanul

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
De la Ierusalim la Ierihon  
un călător se cobora  
şi tot ce strânse bietul om  
atunci cu sine el avea  
  
Dar când în loc necunoscut   
ajunse cu averea-ntreagă  
l-au prins tâlharii l-au bătut  
zdrobindu-i fiinţa lui pribeagă  
  
De tot ce stânse-n viaţa lui  
tâlharii cruzi îl jefuiră  
ca mort pe firul drumului  
acolo jos îl părăsiră  
  
Cu ranele pline de sânge   
zdrobit de tot el a rămas  
în umbra morţii ce ne frânge  
pe toţi sub jalnicul ei pas  
  
Dar uită-te acum şi tu  
tu nu alergi spre Ierihon  
de moarte-mpins şi de păcatu  
ce-nlănţuie pe orice om  
  
O uită-te adânc în tine  
asupra vieţii ce-o trăieşti  
şi vezi povora ce te ţine  
în lucrurile pământeşti  
  
Să nu ajungi şi tu atras  
de lumea rea şi blestemată  
înlătură acesta pas  
păstrându-ţi viaţa ta curată  
  
Dar între timp un preot iată  
trecu atunci pe acel drum  
văzu fiinţa aproape moartă  
pe cel căzut sub foc şi scrum  
  
Pe alături însă el trecu  
la cel căzut ne se opri  
sărmanul preot nu avu  
puterea— de a-l izbăvi  
  
Trecu apoi şi un levit  
cu legea vieţii drept stăpână  
nici el însă nu s-a oprit  
un salvator ca să devină  
  
O vai sărmanul—cel căzut  
rămase fără vreo şansă  
în chinul morţii nevăzut  
de-a fi adus din nou la viaţă  
  
Căci preoţia n-a făcut  
nimic viaţa să-i redea  
nici lege măcar n-a putut  
povoara morţii să o ia  
  
Pe alăturea ele trecură  
lăsând în drum pe cel sărman  
căci viaţă vai nu îi dădură  
ci rămăsese cu Satan  
  
Şi bietul om pierdut de tot  
rămase fără de speranţă  
pe drum lungit aproape mort  
o umbră având doar de viaţă  
  
Dar în sfârşit pe acolo iată  
un samaritean trecea  
văzu fiinţa aproape moartă  
şi mila-l prinse pentru ea  
  
Fugi în urmă spre rănit  
cu grijă cercetându-i fiinţa  
i-a curăţat i-a îngrijit  
a sale răni— înfiripând credinţa  
  
Şi vin şi undelemn curat  
pe rane îi turnă cu grijă  
cu atenţie apoi el l-a pansat  
de dragoste condus şi milă  
  
Apoi îl puse pe asin  
şi la un han de poposire  
l-a dus cu sine pe străin  
să-i fie însuşi ocrotire  
  
Cu hangiu-n urmă a vorbit  
pe cel rănit să-l îngijească  
doi lei apoi i-a dăruit  
ca plată pân-o să sosească  
  
La-ntoarcere eu îţi voi da  
cu el— ce vei mai cheltui  
îl las acum în grija ta  
căci totul eu îţi voi plăti  
  
Plecă apoi Samariteanul  
lăsând rănitul la hangiu  
să nu se stingă-n chinuri omul  
găsit pe drumul cel pustiu  
  
Aşa şi tu azi eşti căzut  
sub răni de foc sub răni amare  
o rană însuţi te-ai făcut  
străin rămas lângă cărare  
  
Prin Lege n-ai putut scăpa  
de-a săbiilor lovitură  
şi n-a putut nici preoţia  
de jos să-ţi ia a ta făptură  
  
În prafu vremii te-nvârteşti  
sub mii de răni ce sângerează  
privind spre sferele cereşti  
spre Cel ce toate le tronează  
  
Din lacrimi ţi-ai făcut o casă  
strivit de valuri şi furtună  
căci rana ta nu te mai lasă  
ca să răsufli şi tu-n urmă  
  
Căci nimeni nu s-a îndurat  
să-ţi lege rana –să o ungă  
căci solii morţii te-au prădat  
viaţa însăsi să-ţi străpungă  
  
Povestea asta e şi-a ta  
tu inimă pirdută şi sărmană  
ce vrei pe Isus a-l avea  
ca stâncă-n lumea cea vicleană  
  
Sub timpii morţi şi neştiuţi  
de nimenea de pe pământ  
tu stai şi astăzi şi asculţi  
să poţi surprinde vr-un cuvânt  
  
Din vraful umbrelor deşarte  
o umbră măcar să distingi  
venind spre tine de departe  
cu atâta dor să o atingi  
  
Şi rana-ndată să-ţi dispară  
pe umerii cei neştiuţi  
şă-ţi fie viaţa ta o vară  
de Domnul însuţi să asculţi  
  
Dar nu e nimeni şi pierdut  
aştepţi cu atâta nerăbdare  
şi timpul parcă a murit  
iar moartea viaţă parcă are  
  
Se-nvârt cu tine astre moarte  
şi galaxiile pierdute  
căci oamenii sânt prea departe  
cerinţa ta să o asculte  
  
Un frig de moarte te-a cuprins  
sub taina steleor de gheaţă  
căci ai căzut ai fost învins  
şi e pierdută a ta viaţă  
  
Cu ochii stinşi arareori  
pierdut te uiţi spre naltul cer  
dar nu mai simţi acei fiori  
ce viaţă-ţi dete până ieri  
  
În taina vie a deznădejdii  
atât de mult te-ai scufundat  
sorbind amaru-ntreg al legii  
în moarte scris şi în păcat  
  
Dar n-a venit nici preoţia   
nici legea măcar să îţi dea  
să guşti un pic din mântuirea  
ce oamenilor se-arăta  
  
Ah unde eşti Samaritene  
de ce nu vii pe aici să treci  
o nu auzi un duh cum geme  
ori ochii Tăi acum sânt reci  
  
Şi nu îţi pasă di-un căzut   
ce n-are şanse de viaţă  
e mort aproape şi pierdut  
cumplit zdrobit fiind la faţă  
  
Pe drum astăzi spre Ierihon  
nu vezi o Doamne un rănit  
gemând amar şi n-are somn  
căci e aproape a lui sfârşit  
  
Şi ne e nimeni să-i aducă  
o cât de mică mângăiere  
pieiră dragostea adâncă  
şi mila-n orişice femeie  
  
Niciuna astăzi nu mai vine  
şi nici un om de pe pământ  
iar tu te zbaţi în chin străine  
sărmane om atât de frânt  
  
Ah unde este mila oare  
din ceru care a–ngheţat  
de nu mai e nicio salvare  
a celui frânt şi vinovat  
  
Priveşte Doamne înspre noi  
acei ce sântem pe pământ  
şi vezi Isus câţi sântem goi  
de Tine şi de-al Tău Cuvânt  
  
O vin” ne spală a noastre rane  
apoi le unge cum Tu ştii  
şi-mbracă-ne în alte haine  
ai Tăi să fim în veşnicii  
  
Atât de mult am suferit   
prin lumea plină de păcate  
dar azi venim Isus iubit  
ca să ne scapi de iad— de moarte  
Nimic în lume n-am aflat  
căci fericirea-i doar la Tine  
o dă-ne un duh la toţi curat  
ai Tăi să fim în veacu care vine  
  
O vino dar şi ne ridică  
şi pune-ne Tu în picioare  
a noastre inimi să îţi zică  
că ne-ai salvat de la pierzare  
  
Isus—Isus noi Te strigăm  
acum la noi Tu Te coboară  
ca Domn al nostru Te luăm  
stăpân a tot ce ne-nconjoară  
  
Căci vrem Isus să fim ai Tăi   
prin lumea aspră a durerii  
îndepărtaţi de acei răi  
şi labirintele plăcerii  
  
Te vrem Isuse Dumnezeu  
şi Mire drag în veşnicie  
fiind cu Tine dar mereu  
ca să-ţi cântăm o slavă Ţie  
  
Mărirea cinstea fie a Ta  
şi gloria pururi Isus  
căci Tu-ai murit spre-a ne salva  
de unde omu-a fost răpus  
  
Îţi mulţumim Isuse dar  
de-a Ta iubire infinită  
căci doar prin Tine trăim iar  
şi avem viaţa fericită  
  
A Ta să fie stăpânirea  
aici şi-n alte galaxii  
căci numai Tu eşti mântuirea  
şi fericirea-n veşnicii  
septembrie 1986 refăcută în 15 ianuarie 2004 
Referinţă Bibliografică:
Samariteanul / Ioan Daniel : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ioan Daniel : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Daniel
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!