Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Ioan Daniel         Publicat în: Ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

Moșuțu și muroii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Moșuțu și muroii 
  
- Tradiții ardelene de primăvară- 
  
Bogata de Jos-sat din inima Ardealului 
  
Era în primăvara caldă cusută cu frunze până pe muchie . 
  
Vremea cimpoaielor trecuse demult , și pădurea înverzise de o bună bucata de vreme pe aripa timpului , zugrăvindu-ne ochii rămași în priviri cu mieii și oile pe care le pășteam pe Valea Târgului , unde uneori printre prunii ce creșteau pe acolo găseam bureți atât de gingași și de buni , pe care îi culegeam îndată în farmecul acela de primăvară însorită , și-i duceam acasă unde mama ca o bucătăreasă de elită , făcea o tocăniță cu lapte din ei , o tocăniță ce nu se uită niciodată ; gustul și aroma aceea de bureți proaspeți parcă îți sfâșie privirea și limba într-un farmec ciudat ce nu-l uiți niciodată . 
  
Ciripitul păsărelelor și aroma aceea de frunze proaspete adusă de vântul ce adia ușor, inundase Bogata de Jos și Pusta în mijlocul naturii ardelene ,mireasmă luată pe aripi de vântul ce ne mângâia obrajii în farmecul acela atât de dulce de primăvară. 
  
Bogata de Jos , sat ardelean din inima Ardealului , cu Lornițul acela ciudat , Coasta cu tufele verzi și pline de rezonanța frunzelor în bătaia vântului , ce-ți mângâie fruntea pe acolo când urci cu ochii spre cer . 
  
Apoi Dealul Blaghii cu fruntea împădurită până pe umerii timpului ce-ți curge ușor pe degete , aducându-ți norii ce fug pe deasupra până sub ochi , tu însuți cu drag să-i recunoști din zbor și priviri . 
  
Și Dâmburile ne înveseleau privirea cu Stuptina aceea , pe undeva semănând cu un trunchi de piramidă , înclinat îspre sat, până în inima zorilor , să-ți despletești privirea de pe mâinile zilei, în streașina timpului până în umbra după-amiezii . 
  
Era în primăvara caldă și înverzită cu surâsul frunzelor de alun , tăiate ușor de pe o botă pe care o încrestezi ușor cu briceagul , apoi de-a curmezișul și de-a lungul îi tai coaja până la capătul celălalt , urmând cu briceagul și ușor s-o desprinzi de pe botă până în celălat capăt , apoi s-o răsucești frumos tăindu-i capătul subțire pe de lături și foarte puțin subțiindu-o , ca să poți sufla în ea , pe urmă așezând-o ușor și punând-o pe partea cealaltă , și tot așa până termini cu totul , și trâmbița e gata , numai bună de a cânta de să se cutremure și dealurile de plăcerea și mângăierea adusă de această melodie, ușor legănată pe aripi de aer până pe masa timpului primăvăratic , cu bucurie stropit de notele atât de muzicale ale trâmbiței. 
  
. . . . . . . . 
  
Și iată că într-o vreme ca asta când soarele înveselea pământul și ochii cu razele lui în mireasma aceea scumpă de primăvară, pe prispa Ardealului , deodată s-a auzit o muzică , o melodie venită parcă de pe alte tărâmuri , ce spinteca și sfâșia cu atâta grijă atmosfera aceea dulce de primăvară , inundând satul Bogata de Jos cu o muzică ce-ți străpungea și sufletul și inima până în cele mai tainice unghere ale ființei tale . 
  
Repede am zbucnit-o spre poartă la drum să văd ce se întâmplă , de unde se revărsa melodia aceea , ușor legănându-se dintr-o parte în alta , pe fereastra timpului , ademenindu-ne cu o gingășie nefirească până în dunga auzului strict ardelean . 
  
Și iată dinspre Roiba , venea un grup de ficiori holtei , unii îmbrăcați în mod obișnuit și cu trâmbițe la gură și revărsând melodia aceea ce punea satul pe foc, să ardă în melodia aceea ardeleană , de să-ți fugă și pământul de sub picioare, iar alții erau cu coifuri ciudate din coajă de cireș sălbatic , având doar niște găuri mici la ochi, gură și nas , ca să poată respira și vorbi când era cazul, iar pe picioare aveau tureci de coajă de copac și cu bote în mâini păzeau moșuțu și se păzeau și ei pe ei însiși de trcători, sau de femeile care uneori aruncau cu găleți de apă peste ei și peste moșuțu ce era un alt tânăr îmbrăcat cu frunze din cap până în picioare , și legate cu gingășie și cu grijă , de cred că cu greu vedea pe unde să se ducă . 
  
Alți tineri aveau coșerci destul de mari în care strângeau ouă de pe la casele pe unde treceau , și-n melodia aceea atât de minunată totul se derula de parcă trăiai într-un basm ardelean , femeile discutau cu muroii , cei cu coifuri și bote, care uneori se repezeau spre ele să le sperie , alteori de la o fântână te trezeai cu o cascadă de apă în cap dacă nu erai atent și făceai parte dintre muroi , 
  
se auzeau povești, glasuri , toate amestecate cu muzica aceea sălbatic de gingașă și de frumoasă , până în inimă ce-ți sfredelea ființa și ți-o strămuta pe niște pagini de basm ardelenesc , ce niciodată nu poți să-l uiți , căci te captivează cu totul , sorbindu-ți întreaga ființă în farmecul acela ciudat , sosit parcă din alte lumi , de pe alte tărâmuri . 
  
Bogata de Jos era cu respirația tăiată de-a lungul satului când treceau muroii s-adune ouăle în coșercile acelea mari . 
  
Surâdea parcă și soarele, și drumul, și casele oamenilor îngrijite ,și vorba, și pașii împletiți în fugă, muroii să nu te ajungă , ci doar muzica aceea de trâmbiță ce-ți pune auzul la răscruci de drumuri sub aripile ochilor tăi . 
  
Ciuperci de lumini și flori de topaz, orhidee de glasuri curgeau pe mâinile fiecărei secunde , trecută prin fereastra cunoașterii de sine până pe pietrele drumului călcate-n picioare , căci Bogata de Jos își împletea cărările pe alte tărâmuri , ciudate tărâmuri din basmele copilăriei . 
  
Deodată poarta zboară într-o parte și intră-n ocol un om ciudat căruia îi vezi doar niște găuri la ochi ,gură și nas ,un zmeu parcă ar fi, cu-o botă zdravănă în mână . 
  
Ce gânduri îl aduce , ce intenții are ? Învârte bota și parc-ar vrea s-o arunce în tine , nu știi nimic despre el , cine-i ? Și ce vrea ? Vrea să te plesnescă sau ce vrea oare , căci chipu-i e ascuns sub coiful acela opac . 
  
Dar iată că în ocol intră și un om îmbrăcat normal cu o coșarcă , ce strânge ouă , și teama-ți dispare . 
  
Acuma știi ce trebuie să faci , să-i dai câteva ouă , căci trâmbița se aude cu putere , moșuțu apare în drum și cealaltă mulțime de tineri fiecare cu propria lui îndelednicire . 
  
Din poveștile auzite , am înțeles că tinerii după ce terminau de strâns ouăle de-a lungul satului ,îl aruncau în vale pe moșuț , să-l scalde bine căci nu cred că vedea așa bine drumul și toate din jur. 
  
Și astfel se sfârșea sărbătoarea aceea , iar pe urmă tinerii mergeau la cooperativă și vindeau ouăle , făcându-și bani pe ele , ca să-și poată cumpăra cele ce voiau ei , după atâta muncă depusă prin pădure până găseau lemnele din care-și făceau trâmbițele și coifurile și turecii , botele . 
  
Era frumoasă viața la țară , într-adevăr când tradițiile satului ardelean erau intacte și neatinse de modernismul ce distruge valorile satului ardelean și bucuriile simple și curate ale omenirii. 
  
26-11-2015 Cluj—Napoca Mănăștur 
  
Referinţă Bibliografică:
Moșuțu și muroii / Ioan Daniel : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2001, Anul VI, 23 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ioan Daniel : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Daniel
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!