Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Ioan Ciorca         Publicat în: Ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

UN AN NOU, PE „VECHILE DURERI”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
UN AN NOU, PE „VECHILE DURERI” 
  
Anul vechi e pe cale să se încheie, iar cel nou se apropie vertiginos de linia de start. Ce a fost, am văzut. Ce va fi, vom vedea, dar până atunci putem doar intui, iar în topul evenimentelor care se prefigurează se află scumpirile de orice fel. Am suprevieţuit celor „25 de ani lumină” ai „epocii de aur” şi am trăit experienţa unui sfert de secol de „democraţie post-decembristă” în care, cu tristeţe am constatat că tinereţea, munca şi sănătatea mea s-au dus de râpă, o dată cu ţara aceasta. În ultimul deceniu, am parcurs o etapă în care corupţia a crescut precum Făt-Frumos cel din poveste, sub ochiul blând şi îngăduitor al legii. 
  
Se cheamă că sunt un supravieţuitor, chiar dacă – parafrazând o sintagmă – pot spune că am nimerit „din lac în UE”. Din aceste motive, m-am lăsat purtat de gânduri spre universul copilăriei, în care am fost cu adevărat fericit. 
  
Pe vremea când lumea era lume şi iarna era iarnă, aşteptam cu nerăbdare şi emoţie venirea anotimpului alb. 
  
Acum, iarna mă înspăimântă, pentru că niciodată nu vine singură, ci însoţită de un sumbru „cortegiu” de „bucurii”, în fruntea căruia se află factura la încălzire. Preţul ei estompează celelalte „beneficii” hibernale, precum ar fi poleiul de pe străzi, frigul, măturatul zăpezii de pe autoturism, achiziţionarea anvelopelor de iarnă şi a antigelului etc. Atunci, singura mea grijă era – în cazul în care primii fulgi de nea se aşterneau tocmai în timpul în care eram la grădiniţă – ca nu cumva aceştia să se topească înainte de a ajunge eu acasă. Aşteptam cu îngrijorare să se facă ora 16, să scap, să fiu liber, să alerg acasă, să scot sania şi să o târâi după mine prin curtea acoperită cu un amalgam de zăpadă şi noroi, alături de ceilalţi prichindei, îmbujoraţi de efort, care de care mai încotoşmănaţi fiind cu paltonaşe de monton şi căciuli „cu urechi”. 
  
Verva jocului era potolită, preţ de câteva clipe, doar atunci când se întorcea acasă câte un locatar, zgribulit de frig, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele lodenului şi se răstea la noi cerându-ne să încetăm cu hărmălaia. Gălăgia se potolea până când insul respectiv intra în imobil, reizbucnind cu şi mai mare intensitate în clipa în care uşa se închidea în urma omului. Îmi amintesc de acele momente de relativă acalmie, pentru că de fiecare dată – privindu-l pe omul care străbătea aleea de la poartă şi urca îngândurat şi cu privirea în pământ cele câteva trepte de la intrarea imobilului – mă chinuia o întrebare: „Cum pot să stea oamenii mari în casă, fără să iasă afară, la joacă?” Şi tot de fiecare dată, îmi promiteam că atunci când voi fi mare şi voi veni de la serviciu am să ies imediat „afară”! „Afară” avea o semnificaţie deosebită: „afară” era libertatea, „afară” nu erau teme şi nici teamă, nu erau responsabilităţi, nu erau adulţi agasanţi… „afară” nu existau reguli decât cele autoimpuse de jocurile copilăriei. Şi mai era ceva… cu adevărat, iarna era anotimpul cadourilor. Acasă venea Moş Nicolaie şi îmi umplea ghetuţele cu daruri. La gradiniţă sau la şcoală se organiza „pomul de iarnă”, iar Moş Gerilă – omologul socialist al lui Moş Crăciun – distribuia cadouri bogate. Bine-nţeles, acelaşi Moş îşi găsea timp să treacă şi pe la locurile de muncă ale părinţilor şi să le lase acestora încă o tură de „bunătăţi“, pentru mine. Apoi, era Orăşelul copiilor. Doamne… frumos mai era. Organizat pe esplanada din faţa fostului cinematograf Republica – sub egida unui brad imens împodobit cu pachete, beteală şi beculeţe colorate – îi atrăgea ca un magnet pe toţi prichindeii oraşului… şi nu numai pe ei, ci şi pe cei mari, care – străini de grija zilei de mâine, de spaima pierderii locurilor de muncă sau de imposibilitatea de a-şi plăti dările către stat sau bănci – se bucurau de bucuria micuţilor lor. 
  
Dar toate au trecut… ca un vis frumos care supravieţuieşte încă, doar în memoria celor care l-au trăit. Rămâne prezentul, cu realitatea lui sumbră sau promiţătoare, în funcţie de poziţia socială pe care te afli. Rămâne să merg înainte… pentru că „înainte” era altfel… 
  
Ioan CIORCA 
  
Referinţă Bibliografică:
UN AN NOU, PE „VECHILE DURERI” / Ioan Ciorca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1789, Anul V, 24 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciorca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!